ANUNT: A murit Gabriel Constantinescu, fost detinut politic, luptator anticomunist, editor si...

ANUNT: A murit Gabriel Constantinescu, fost detinut politic, luptator anticomunist, editor si director la Puncte cardinale

by -
1 692

În seara zilei de sîmbătă 6 martie 2010, acasă la Sibiu, după o lungă agonie, s-a stins din viaţa aceasta fostul prizonier de război şi deţinut politic Gabriel Constantinescu, întemeietorul şi directorul revistei Puncte cardinale (1991-2010).

Încă din toamnă, cînd l-am sărbătorit la împlinirea vîrstei de 88 de ani, era ţintuit la pat de boala necruţătoare (cancer pulmonar, cu metastază la creier).
În numărul jubiliar al Punctelor cardinale din ianuarie-februarie 2010 (ultimul pe care a apucat să-l vadă ieşit de sub tipar), ce a marcat intrarea în cel de-al douăzecilea an de apariţie neîntreruptă, i-a fost publicat cel din urmă interviu.
Slujba de înmormîntare va avea loc marţi 9 martie, de la ora 13.00, la Catedrala Episcopală “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din str. Gh. Dima (Sibiu).
Punctele cardinale – care l-au preocupat pînă în ultimele clipe viaţă – vor continua să apară, cu efortul conjugat al familiei, al redacţiei şi al prietenilor apropiaţi, pe tot parcursul acestui an, aşa cum şi-a dorit şi a lăsat cu limbă de moarte. (R. C.)
Sursa: http://c-tarziu.blogspot.com/
Răzvan CODRESCU despre Gabriel Constantinescu:

O ICOANĂ VIE A DATORIEI ÎMPLINITE
În d-l Gabriel Constantinescu mie îmi place să văd, înainte de toate, o icoană vie a datoriei împlinite: faţă de Dumnezeu, faţă de neam, faţă de generaţia sa mucenicită, faţă de propria conştiinţă morală şi intelectuală. Nu există mai înalt eroism şi mai autentică nobleţe decît să trăieşti pentru a-ţi împlini datoriile în mijlocul unei lumi care aproape că nu mai ştie altceva decît să-şi cerşească drepturile (mai mult sau mai puţin iluzorii).
Pentru d-l Gabriel Constantinescu Dreapta nu este o simplă opţiune politică, ci în primul rînd o bună aşezare în existenţă. O dreaptă românească autentică şi cu adevărat primenitoare nu va căpăta contur şi consistenţă decît atunci cînd, urmînd modelul uman întruchipat de un Gabriel Constantinescu şi de cei din aceeaşi plămadă, va şti să se ridice jertfelnic de la ideologie la asumare existenţială.
A fost o şansă pentru noi toţi, cei grupaţi de-a lungul anilor în jurul Punctelor cardinale, să ucenicim prieteneşte pe lîngă un astfel de maestru discret şi ireproşabil. Şi dacă am reuşit să ajungem cu Punctele cardinale în pragul anului 20, aceasta se datorează în cea mai mare măsură încăpăţînatei sale vrednicii, care a iradiat cumva şi asupra celor apropiaţi, temeluind o adevărată familie de suflet şi de credinţă.
Pe 5 noiembrie 2009 d-l Gabriel Constantinescu a împlinit 88 de ani. Pentru că i-a plăcut mereu să se ascundă ca persoană îndărătul misiunii sale, chiar cititorii constanţi ai Punctelor cardinale şi ai cărţilor pe care le-a publicat, amăgindu-se că îl cunosc, ştiu despre el mai puţine decît s-ar cuveni. De aceea poate că nu-i de prisos un scurt memento biografic în acest cadru aniversar.
Născut în 1921, fiu al scriitorului sibian Paul Constant (1895-1981), Gabriel Constantinescu a fost ofiţer în vechea armată regală a României şi a trecut prin toate „vămile” odioasei istorii a secolului XX: frontul de Răsărit, prizonieratul la ruşi (Oranki, Mănăstîrca, Krasnigorsk, Gorki, Mariţeiska, Marşansk), temniţele comuniste din România (Securitatea Sibiu, Ministerul de Interne, Jilava, Aiud, Canal-Peninsula, Baia Sprie, Valea Nistrului, Lugoj, Gherla) şi domiciliul obligatoriu în Bărăgan (Satu Nou-Viişoara), marginalizarea socio-profesională (după întoarcerea la Sibiu din 1962, a lucrat ani de zile la încărcat ciment!) şi permanentele hărţuieli ale Securităţii de pînă în 1989. Căsătorit tot cu o fostă deţinută politic, Maria Blaj, este tatăl a două fete, Ligia-Mihaela şi Eugenia-Tatiana, iar după 1989 şi bunicul a două nepoate, Maria-Andreea şi Cristina-Maria. În pofida grelelor încercări, a reuşit, după ce făcuse studii de Filosofie în scurtul răgaz de libertate de după repatrierea din lagărele sovietice, să obţină la o vîrstă înaintată licenţa în Cibernetică. În ianuarie 1990 a întemeiat la Sibiu revista Puncte cardinale, al cărei director este şi astăzi, şi care a apărut fără întrerupere timp de 19 ani. A debutat editorial cu volumul Filosofia arabă a istoriei. Ibn Haldun (Ed. Anastasia, Col. „Religiile Cărţii”, Bucureşti, 1996), teză de doctorat în Filosofie (definitivată mult înainte de 1989, recomandată călduros de un Ion Banu sau de un Gh. Vlăduţescu, dar care n-a ajuns să fie susţinută din pricina numeroaselor obstrucţii securistice şi birocratice). A mai publicat, între altele, Marginalii la Talmud (Ed. Dacia, Col. „Homo religiosus“, Cluj-Napoca, 1999), Evreii în România (secolele XVI-XX) (Ed. FRONDE, Alba-Iulia – Paris, 2000), Gîlceava anticomunistului cu lumea. Cronica unui deceniu de tranziţie (Ed. Christiana, Bucureşti, 2002) şi Şah la rege. Declinul monarhiei române în secolul XX (Ed. Christiana, Bucureşti, 2007), iar alte cîteva volume îşi aşteaptă, aproape definitivate, editorul.
„Hrisovului de suflet” alcătuit de un grup de seniori ai luptei anticomuniste şi ai idealurilor naţional-creştine i s-au raliat, cu toată admiraţia şi recunoştinţa, şi cîţiva cunoscuţi mai tineri şi mai puţin încercaţi, făgăduind să construiască mai departe pe temelia pe care „Patriarhul Punctelor cardinale” a aşezat-o unei posibile drepte creştine româneşti demne de jertfele trecutului şi de un alt viitor european decît cel moşit astăzi de o stîngă patibulară, căreia am fost şi îi rămînem cei mai ireductibili adversari.

http://razvan-codrescu.blogspot.com


(Visited 176 times, 1 visits today)

1 COMMENT

  1. Cu durere in suflet,am aflat de trecerea in nefiinta a D-lui Gabriel Constantinescu.Sunt alaturi de familia greu incercata in aceste momente triste!Dumnezeu sa-i ierte!Sincere condoleante D.nei Constantinescu si familiei indoliate.Cu stima si respect Florica Maghiar(Lia),Timisoara 9.03.2010

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.