Alegeri şi alegeri… (mini-interviu cu părintele Mihai-Andrei Aldea)

Alegeri şi alegeri… (mini-interviu cu părintele Mihai-Andrei Aldea)

1779941_1380901862180726_1783485660_n

Florin C. Ilie (F.I)
– Doamne ajută! Părinte, aţi putea să ne descrieţi, în linii mari, cam care ar fi profilul mulţumitor al candidatului ortodox la astfel de alegeri ce ne influenţează, vrând-nevrând, viaţa civică? Mulţumim…

pr. Mihai-Andrei Aldea (Pr.)
– Bineînţeles, trebuie, înainte de toate să fie… ortodox!
Evident, experienţa practică în diferite domenii publice este foarte importantă, la fel şi spiritul gospodăresc. Este nevoie – ne place sau nu – şi de o anume educaţie istorică, politică, diplomatică şi managerială. Cele mai multe din problemele apărute atât în practica parlamentară cât şi în cea administrativ-politică se pot înţelege cu ajutorul consilierii, dacă există o cultură generală în domeniu. În sfârşit, este foarte importantă – dar am lăsat-o la urmă pentru că, mi se pare mie, ţine de „a fi ortodox” – ca un asemenea candidat să aibă coloană vertebrală, să aibă tăria de a-şi susţine principiile şi chiar să sufere pentru ele.

Deocamdată Iulian Capsali este singurul candidat la europarlamentare care reprezintă cu adevărat România ortodoxă. Este trist faptul că nu este mai mult sprijinit şi că sunt oameni care, ortodocşi fiind, îi caută nod în papură în loc să îl susţină. Să preferi anti-ortodocşii care sunt astăzi reprezentanţii României în Parlamentul UE doar pentru că nu îţi plac preferinţele medicale sau de fb ale unui candidat ortodox… este o gravă lipsă de discernământ. Acum însă, cu această candidatură, vom vedea cât de ortodocşi şi câţi ortodocşi suntem în România. Dacă am fi fost măcar un milion de ortodocşi, am fi putut susţine nu doar pe Iulian Capsali, ci încă alţi 5 candidaţi! Şi am fi avut un cuvânt de spus în Parlamentul UE, dar şi în alte domenii. Deocamdată nu „cântărim” în politică nici cât UDMR, care reprezintă doar 5% din populaţie. Şi cică suntem peste 80%!

(F.I.) – În măsura în care aveţi timp şi dispoziţie (dată fiind profesia care vă solicită destul demult…), aş îndrăzni să continui cu întrebările într-un soi de mini-interviu, destinat încercării de a lămuri unele dintre dilemele ortodoxului de astăzi, mult prea rănit de haosul debusolant al mişcărilor celor implicaţi în politicul, sau mai degrabă impoliticul, actual. Aş continua, aşadar cu următoarele:

Observăm astăzi destul de multe nume şi organizaţii care duc, mai mult sau mai puţin, o luptă continuă cu diverse chestiuni ce contravin preceptelor creştine. Practic, scopul lor comun ar putea fi definit „lupta cu nelegiuirea”. Şi totuşi, la momente de răscruce precum acesta, unele dintre aceste organizaţii nu reuşesc să facă cumva un front comun, disipând prin aceasta potenţialul unităţii de acţiune al ortodoximii româneşti. Din punct de vedere ortodox, care credeţi că ar trebui să fie cugetul de căpătâi al fiecăreia dintre aceste organizaţii/personalităţi în faţa unei atari situaţii – posibilitatea de a promova la nivel decizional, la Bruxel ori naţional, unul sau mai mulţi reprezentanţi ortodocşi… ? Nu cumva ne confruntăm aici cu o situaţie precum cea de pe vremea Apostolilor, în care unii credeau că sunt ai lui Petru, alţii ai lui Pavel, alţii ai altui Apostol (sigur, nu se compară nivelul…), ori precum cea din vremea Sfinţilor trei Ierarhi (ioaniţii, vasilitenii, gregorienii…), un fenomen ce – în fapt – scindează unitatea ortodocşilor? Este acesta un act binecuvântat?

Pe scurt, care trebuie să fie atitudinea oricărei astfel de organizaţii/personalităţi creştine, dat fiind că au devenit referenţiali în chestiunile cetăţeneşti ale ortodocşilor din România şi că prin luările lor de poziţie ar putea să creeze/menţină unitatea, ori să dea naştere unor fracturi?

(Pr.) – Este o întrebare grea, deoarece poate foarte uşor să alunece în judecarea – şi chiar osândirea – altora. Aceasta deoarece lipseşte o anumită precizie a întrebării, care având un caracter oarecum (prea) vag riscă să ducă la un răspuns (nepotrivit) generalizator.

În cazul specific al candidaturii lui Iulian Capsali, cred că nu pot spune nimic mai mult decât ceea ce se vede din purtarea mea. Am avut o serie de păreri deosebite, în anumite puncte şi clipe, faţă de părerile lui Iulian Capsali. Am avut prilejul să ne contrazicem – şi chiar destul de categoric – pe unele din aceste păreri. Toate acestea însă nu mă împiedică în vreun fel să-l iubesc şi să-l apreciez pentru lucrurile bune pe care le-a făcut şi le face. Evident, suntem oameni. Fac multe greşeli şi probabil că face şi Iulian Capsali, uneori, unele. Doar politicienii, papii şi alţi înşelaţi de diavoli refuză să recunoască această realitate umană, refuză să trăiască ţinând seama de ea. Pentru creştini, greşeala fratelui nu e un capăt de drum. Ne ridicăm şi mergem mai departe. Stăm împreună – de aceea suntem fraţi întru Hristos! – cu bunele şi greşitele pe care le săvârşim. Dumnezeu ne uneşte, Satana încearcă să ne dezbine. În faţa unei lumi cu valori anti-creştine şi anti-româneşti dacă nu luptăm împreună, lucrăm împotriva Neamului, împotriva Bisericii, împotriva lui Dumnezeu. Cei care în aceste clipe nu înţeleg să-l sprijine pe Iulian Capsali riscă să facă un act de mare gravitate. Există, desigur, pocăinţă. Dar, dincolo de aceasta, rămâne marea greşeală de a ceda unor (re)sentimente nepotrivite în momente critice precum acesta, în loc de a face ceea ce este bine înaintea lui Dumnezeu.

Ca o notă particulară, pentru mine, acum va fi pentru prima dată când votez la europarlamentare şi pentru prima dată când votez după mulţi ani de zile.

(F.I.) – Practic, consideraţi că este absolut necesar ca organizaţiile/pesonajele de referinţă pe palierul civic ortodox din România să se străduie să realizeze o poziţie unitară în astfel de împrejurări, dat fiind că fiecare astfel de organizaţie/personaj în parte îşi are „fanii” ei?

(Pr.) – Da. Cred că în asemenea clipe trebuie să fim uniţi. Avem un exemplu extraordinar în UDMR, organizaţie cu puternice lupte interne, dar care ştie să fie unită cu adevărat în afară. La fel şi ai noştri, dacă sunt într-adevăr creştini nu au decât să se lămurească în culise (frăţeşte) despre părerile lor istorice sau/şi teologice, dar să fie uniţi faţă de cei dinafară. Acum, prin candidatura lui Iulian Capsali, poate că se ispiteşte cu adevărat măsura înţelegerii noastre ortdoxe, în ce fel înţelegem necesitatea unităţii. Consider că este un examen foarte profund pentru poporul nostru. Dacă Iulian Capsali nu ar ajunge în Parlamentul UE, nu el ar pierde, ci cred că ar eşua Românii în a fi într-adevăr creştini în viaţa de toate zilele. Credinţa se cunoaşte după fapte. Dacă nu ne putem uni să sprijinim un om care ARE valorile creştine fundamentale, nu e vai de credinţa noastră? Asta ar vădi că, în fapt, orgoliile noastre sunt dumnezeii noştri şi că suntem foarte departe de a socoti creştineşte această situaţie.

(F.I.) – Vă mulţumim încă o dată pentru cuvântul de folos şi ne rugăm ca bunul Dumnezeu să ne dăruiască tuturor toate cele de folos, potrivit fiecărei situaţii în parte, de la care aşteaptă să dăm răspuns pe măsură.
Doamne ajută! Binecuvântaţi, părinte.

(Pr.) – Dumnezeu să ne călăuzească!

____________________________________

Va invitam sa-l sprijiniti pe Iulian Capsali pentru strangerea de semnaturi necesare participarii la alegerile europarlamentare! Detalii aici: http://iuliancapsali.ro/

Activitatea parintelui Mihai-Andrei Aldea o puteti urmari pe pagina lui de facebook https://www.facebook.com/mihaiandrei.aldea

(Visited 162 times, 1 visits today)

SIMILAR ARTICLES

0 167

0 300

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.