,,Maşina de propagandă” a P.C.R. – Blocul Partidelor Democrate – aşa cum o numeşte istoricul Dinu C. Giurescu, a luat în consideraţie fiecare aspect. Mulţi candidaţi înscrişi în listele electorale au descoperit că nu erau trecuţi în liste. Aceste aspecte rezultă şi din Conferinţa de presă a lui Iuliu Maniu, preşedintele P.N.Ţ., cu ziariştii străini privind alegerile parlamentare, ţinută la data de 13 noiembrie 1946.

       În conferinţa sa de presă, Maniu vorbeşte de măsurile luate de guvernul Groza pentru a împiedica campania electorală a opoziţiei: cenzura pusă pe ziarele opozitiei. Din 20 ziare, care apăreau sub influenţa P.N.Ţ. nu mai apărea decât unul la Bucureşti şi o foaie pentru ţărani. Maniu acuză guvernul că a distribuit hârtia incorect, dezavantajând opoziţia: de la 1 ianuarie 1946, doar două vagoane de hârtie primise partidul său, în schimb ziarele guvernamentale au primit 245 vagoane. De asemenea întrunirile opoziţiei erau împiedicate şi tulburate de comunişti. De pildă la întrunirea de la Alba-Iulia preşedintele cu 14 oameni au fost răniţi, unul decedând.

      Întrebat care este părerea sa despre alegerile ce vor avea loc, dacă acestea vor fi libere şi care va fi procentajul partidului său, Maniu a afirmat că guvernul n-ar putea să atingă nici 10%.

      Instrucţiunile oficiale pentru alegerile ce urmau să aibă loc vorbesc de la sine. Acestea erau date la 18 noiembrie. Secretariatul C.C. al P.C.R. se adresa Comitetelor regionale, Comitetelor judeţene, Comitetelor locale, tuturor responsabililor de partid şi tuturor membrilor. Acestea erau făcute responsabile de ,,aducerea la strictă îndeplinire a măsurilor ce urmează: gruparea tuturor forţelor care alcătuiesc Blocul Partidelor Democrate în jurul secţiilor de votare, pentru că centrul acţiunii noastre politice vor fi secţiile de votare”.[1]Partizanii B.P.D. şi simpatizanţii acestuia trebuia să rămână în jurul secţiei de votare atât în timpul votării, cât şi după vot. Elementele grupate în jurul serviciului de ordine erau obligate, conform acestor instrucţiuni, ca la cea mai mică încercare de provocare din partea adversarilor să răspundă cu maximum de putere şi hotărâre, pentru atingerea obiectivului fixat: ordine desăvârşită în faţa urnelor deoarece această ordine va asigura succesul forţelor democrate în alegeri. Instrucţiunile erau semnate de Secretarul general al Partidului Comunist Român, Gh. Gheroghiu-Dej.

      ,,Pentru ziua alegerilor -19 noiembrie – instrucţiunile sunt şi mai precise astfel încât să nu dea posibilitatea delegaţilor opoziţiei să supravegheze corectitudinea votului”.[2] La ora 07:00, urma să aibă loc primul apel, opoziţia neavând voie să participe înainte de ora 08:00. La ora 07:05 urma să aibă loc al doilea apel, peste cinci minute al treilea, la 07:15 preşedintele şi delegaţii B.P.D. trebuia să introducă în urnă un număr de buletine ştampilate pe ,,Soare”- semnul electoral al B.P.D. – numărul fiind egal cu certificatele de alegător nedistribuite populaţiei. Abia la 07:55, delegaţii opoziţiei urma a fi admişi în sală, fără a avea voie să facă vreo observaţie, la cel mai mic protest aceştia urmând a fi arestaţi. La ora 08:00 începea votarea. La fiecare secţie de votare urma să fie 24 de delegaţi B.P.D. şi trei ai opoziţiei, cei trei erau puşi numai pentru a face figuraţie. Cum am mai spus urna sigilată cuprindea de la început buletine gata votate în favoarea B.P.D.-ului. O altă cale aleasă de guvern pentru ca înşelătoria să nu se oprească aici a fost şi aceasta: certificatele de alegător au fost distribuite selectiv, eliminându-se acele persoane care nu prezentau încredere, iar documentele de arhivă subliniează toate aceste lucruri.

       În ziua alegerilor au loc mai multe incidente. Cu această ocazie, Direcţia Poliţiei de Siguranţă alcătuieşte o sinteză informativă, care cuprinde referiri la tulburările ce au avut loc. De pildă în strada Clemenceau au avut loc incidente: naţional-ţărăniştii fiind opriţi să pătrundă în sediu. La foarte multe secţii de votare au loc agitaţii datorită lipsei cărţilor de alegători. ,,La secţia de vot Şcoala ,,Pandele Roşca” din Ferentari, 15 cetăţeni cer cărţi de alegător. La ora 10:25 s-au cerut două plutoane de intervenţie. La ora 11:48 au început să sosească din nou cetăţenii omişi de pe liste. La secţia de votare nr. 28 manifestaţii maniste în masă. La secţia de votare nr. 27 din B-dul Packe, un grup de 60 cetăţeni fără cărţi de alegător împiedică pe cetăţeni să voteze. La ora 11:08 s-au risipit. La cinematograful ,,Noni” din Cal. 13 Septembrie, un grup de cetăţeni fără cărţi de alegător manifesta la ora 10:51”.[3]

     La 22 noiembrie, presa publica comunicatul Ministerului de Interne, în care sunt prezentate ,,agresiunile” partidelor de opoziţie. Conform acestui comunicat, bandele consituite după model fascist ar fi atacat unele secţii de votare, au încercat distrugerea urnelor, s-a tras asupra gărzilor militare însărcinate cu paza. ,,În mentalul cârmuirii comuniste, orice critică verbală, orice contestare faţă de abuzurile şi ilegalităţile guvernamentale era imediat considerată agitaţie, dezordine şi ,,rezolvată” prin intervenţia forţelor de ordine”.[4]  Însă comunicatul este infirmat de Sinteza informativă a Direcţiei Poliţiei de Siguranţă, aflată sub controlul P.C.R. Sinteza cuprindea informaţii legate de situaţia din capitală, din Craiova, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Suceava, Braşov, Cluj, Oradea, Timişoara. În Ploieşti la secţia de votare nr. 4, delegaţia manistă se retrage pentru că votarea a început înainte de sosirea lor, iar la secţia de votare nr. 12, naţional-liberalii depun o contestaţie pentru că s-au sigilat urnele fără asistenţa opoziţiei. În Braşov un reprezentant manist a făcut contestaţie deoarece nu se verifica fiecare votant cu lista electorală. În Satu-Mare un grup de o sută de persoane a manifestat în faţa primăriei pe tema cărţilor de alegători.

      Secretarul secţiei de votare Sineşti îşi aminteşte cum au fost ,,pregătite” alegerile. La 17 noiembrie a sosit tovarăşul Stelian Niţulescu, care a completat procesul-verbal de numărătoare a voturilor şi a trecut ,,Soarele” cu 95%, iar opoziţia cu 5%. În realitate la data de 19 noiembrie, alegătorii din comunele Sineşti şi Romaneşti au votat cu ,,Ochiul”- semnul P.N.Ţ.-ului. Exemplele sunt multe şi toate demonstrează faptul că în ziua de 19 noiembrie a anului 1946, alegerile au fost falsificate de către comunişti.

      Printre ,,tehnicile” folosite se numără şi acestea: procesele-verbale erau valabile fără semnătura membrilor, semnătura preşedintelui fiind singura valabilă. Aceasta a condus la prezentarea altor procese verbale de numărătoare, chiar când ele purtau toate semnăturile şi puteau fi întocmite oriunde, ceea ce a dus la inversarea rezultatelor; obligativitatea muncitorilor de a vota în fabrici şi a militarilor de a vota în cazărmi; biroul central electoral era format din oficialităţi alese de guvern; împărţirea circumscripţiilor de votare după bunul plac al administraţiei locale dispunând ca unele comune să voteze la zeci de kilometri şi multe alte maşinaţiuni.

      După ,,alegeri”, presa controlată de guvern publică declaraţia a 46 de corespondenţi de presă, veniţi în România cu ocazia ,,alegerilor”. Acestă declaraţie era publicată la data de 21 noiembrie în ziarul ,,Universul”. Ziariştii afirmau că ,,alegerile” s-au desfăşurat într-o atmosferă de ordine, că românii cu drept de vot nu au fost supuşi presiunii şi nici n-au fost împiedicaţi să-şi exercite dreptul de a vota, ceea ce nu era adevărat, iar dovezile prezentate sunt grăitoare în acest sens. ,,Autorităţile române ne-au creat toate condiţiile pentru a ne putea deplasa pe durata alegerilor. Am putut să discutăm cu alegătorii cât am dorit şi să vizităm secţiile de votare pe care am avut să le vedem.

     Am remarcat că operaţiunile de votare s-au desfăşurat într-o atmosferă de ordine”.[5] Aceştia afirmă că secretul votului s-a respectat cu stricteţe şi că ,,cetăţenii români au fost în măsură să-şi exprime opţiunile politice în absolută libertate”.[6] Dacă citim cu atenţie în lista ziariştilor, care au semnat această declaraţie mulţi vin din ţările aflate sub ocupaţie sovietică sau din U.R.S.S., iar ceilalţi veneau din redacţii comuniste sau afiliate ori de la agenţii foarte puţin cunoscute. Numai patru proveneau de la ziare necomuniste: “L’Ordre”, “Action”, “Ce Soir”, “Journal d’Orient”, astfel că declaraţia era dată aşa cum o doreau liderii P.C.R. Declaraţia a fost de fapt redactată de oficialităţi. Diplomatul american, Roy M. Melbourne, a afirmat că guvernul le-a prezentat corespondenţilor străini la Bucureşti o declaraţie şi le-a cerut să o semneze, aceasta cuprinzând concluzia că alegerile au fost libere. Diplomatul mai afirma că alegerile au fost falsificate. ,,Tehnicile” lui Emil Bodnăraş apar şi în relatarea diplomatului american, care le numeşte practici: măsluirea urnelor înainte ca observatorii opoziţiei să sosească la urne sau să li se permită să intre. Cel puţin jumătate din cetăţenii cu drept de vot au fost lipsiţi de certificatele de alegător, în schimb sprijinitorii blocului procomunist au putut vota de mai multe ori. În sfârşit, observatorii opoziţiei nu au avut voie să asiste la numărătoarea voturilor.

                                                                                                               – Va urma -