Ţara lui ANAFură Vodă

Ţara lui ANAFură Vodă

by -
0 2117

Şi au găsit, dintr-un foc, responsabilii pentru cele circa 70 de miliarde de euro furate în ultimii 25 de ani (după unele calcule, ar fi mai mulţi bani): nenorociţii care au un butic, care au câteva unităţi de producţie, care au un bistro sau o gogoşerie. Marii evazionişti ai ţării, găsiţi cu 50 de lei în minus pe o casă care încasează mii de lei zilnic sau cu 1.28 de lei în plus la gestiune au fost identificaţi de către organe şi aspru pedepsiţi, în strânsă corelaţie cu gravitatea infracţiunii economice: amenzi de mii de lei, închiderea pe timp de o lună sau chiar mai mult a localului respectiv, să simtă nemernicii care fură mărunţiş în ţara asta că nu e de glumit.

Dar organele au, mai nou, şi maşini dotate cu tot ce trebuie: stroboscoape şi sirenă. Şi nu ezită să le folosească: deunăzi, la trecerea de pietoni din faţa blocului meu, pietonii erau deja angajaţi în traversare, şoferii abia opriseră, când vine o maşină ANAF din spate, bagă sirena şi luminile şi pune frână foarte, foarte târziu, şoferul admonestându-i pe trecători prin megafon că nu s-au dat din faţa organului aflat în misiune extrem de urgentă. Probabil se duceau să salveze un bon fiscal, sau să resusciteze o chitanţă, vorba prietenilor…

Nu prea înţeleg care e menirea dotării acestor organe cu dispozitive rezervate până mai ieri doar celor care merg să salveze vieţi, dar ştiu că deja Bucureştiul este străbătut încoace şi încolo de maşinile de la ANAF vigilente şi grăbite să prindă asupra faptului marii infractori ai ţării dosind cei 3 lei de la o gogoaşă în gestiunea dublă.

Da, mica evaziune fiscală se adună şi se tot adună, iar cei doi lei ai Anei şi cei trei lei ai lui Ion se strâng şi ating sume importante la final de lună. Dar măsurile drastice, de închidere şi amendare cu mii de lei a localurilor care sunt găsite cu nereguli minore, nu pot duce la altceva decât la distrugerea a ceea ce a mai rămas din extrem de subţirea pătură mijlocie a României. Disproporţia colosală între contravenţie (de multe ori, fiind pur şi simplu neconcordanţe infime în monetar) şi pedeapsă arată cât de rupţi de realitate sunt unii dintre inspectorii ANAF, cei care până mai ieri ştiau să ignore cu brio evaziuni fiscale enorme.

Să fiu bine înţeles, iniţiativa de obligare a comercianţilor să emită bonuri fiscale este una foarte bună. Aplicarea ei, ca de obicei, lasă foarte mult de dorit. Iar atitudinea organelor, conform căreia micii întreprinzători sunt o vacă numai bună de muls, este una reprobabilă.

Evident, nu am văzut astfel de controale şi de decizii drastice la marile hypermarketuri şi supermarketuri. N-am auzit încă de vreun magazin al vreunui mare lanţ de comerţ care să fie închis pentru că au găsit 10 lei în minus în casă, şi nici ca vreunul dintre marii importatori de alimente să fie luat la bani mărunţi pentru a vedea cum de ajunge în ţară cu produse aduse de la mii de kilometri depărtare sub preţul produselor autohtone, de exemplu. N-am văzut controale la autorităţile publice care cheltuie sute de mii de euro pe panseluţe şi „artă decorativă urbană” (sectorul 3 al primarului Negoiţă e un bun exemplu), nici la sutele de vile ale vameşilor şi poliţiştilor, şi nici la samsarii de maşini care importă nefiscalizat marfă de sute de milioane de euro în fiecare an. Aş putea continua cu exemple nenumărate, de mari evazionişti, de indivizi care nu sunt niciodată luaţi la puricat, dar mă tem că aş deranja ANAF de la cruciada împotriva buticarilor.

N-am văzut nici vreo preocupare din partea guvernanţilor de a ajuta micii întreprinzători să aibă acces la finanţare şi la un sistem fiscal mai coerent, care să creeze locuri de muncă. Am văzut însă o preocupare tot mai mare în a sancţiona drastic orice inconştient care a fost dispus să-şi investească banii în această ţară. Iar dispreţul funcţionarilor publici români faţă de cetăţenii care le plătesc dările din care-şi iau salariile şi pensiile este unul suveran, atitudine încurajată chiar de la cel mai înalt nivel.

Pentru că pe idiotul care a investit într-o mică fermă şi care acum stă cu magazinul de desfacere închis pentru 10 lei în neregulă îl jugulează ANAF-ul, în timp ce pe senatoarea care timp de 15 ani a avut doar 32 de luări de poziţie şi 5 iniţiative legislative, dar care e plătită de stat cu aproape 6.000 de lei pe lună (başca pensie de 7.100 de lei pe lună, că doar a fost magistrat!) pentru a-l salva de la răcoare pe unul dintre cei mai dezastruoşi miniştri ai României nu o va căuta nimeni, căci e unsă cu mir sfinţit, de la Ierusalim.

Cam despre asta este vorba în ţara lui Anafură Vodă. O ţară în care un stat supradimensionat dar subfinanţat a trecut la atac împotriva ultimilor care mai produc ceva în ţara asta. În ritmul ăsta, nici nu va mai rămâne nimic din întreprinzătorii români care încearcă din răsputeri să fie corecţi. Că se pierd zeci de mii de locuri de muncă sau că şi ultimii rămaşi cu oarece iniţiativă în ţara asta sunt deja pe picior de plecare, cui să-i mai pese? Aş spera totuşi că după acest start ratat în a aduce domnia legii în România, vor fi capete mai puţin înfierbântate la conducerea organelor de anchetă fiscală care să înţeleagă că nu poţi omorî vaca de muls doar pentru că i-ai găsit o muscă pe ureche şi că domnia legii nu înseamnă teroarea legii.

Altminteri, aştept să pună bon fiscal şi pe cuminecătură. (autor: Adrian Mihălţianu, sursa: Gândul)

(Visited 270 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.