Statul român

Statul român

by -
28 558

Un tâlhar aflat la cheremul altor tâlhari.

Cred că toată lumea îmi va da dreptate cum că politica este o activitate atât de specific umană – o activitate prin care se creează autoritatea necesară reglementării şi dirijării raporturilor dintre indivizi în cadrul unei colectivităţi -, încât Aristotel definea omul prin zoon politikon. Această tendinţă de instaurare şi de menţinere a echilibrului social prin exerciţiul autorităţii dobândit în urma conflictelor şi a luptelor politice, a dus la apariţia şi – după caz – la întărirea sau la slăbirea statului.

Statul, prin urmare, este organismul complex, respectiv malaxorul necruţător, care centralizează puterea, subordonează voinţele individuale şi de grup autorităţii sale concentrată în formulări de natură juridică cu caracter obligatoriu şi care caută cu înverşunare să menţină ordinea şi siguranţa potentaţilor prin subtile pârghii ale inechităţii, ce acţionează fie pe direcţia dezamorsării nemulţumirilor de masă aflate în faza de început, fie pe direcţia înăbuşirii lor, după ce acestea au luat chipul grevelor, răscoalelor ori al revoluţiilor.

Dar dacă anticii erau convinşi că rolul statului este de-a răspândi binele, în condiţiile în care binele nu a dat dovadă de statornicie de-a lungul timpului, iată că şi funcţiile statului au suferit în decursul istoriei atari modificări de formă (esenţa i-a rămas cam aceeaşi – păstrarea puterii un timp cât mai îndelungat!), încât în plină Renaştere, Niccolo Machiavelli afirma că statul nu este moral, că el este instrumentul unor interese politice superioare şi că în virtutea acestor interese „scopul scuză mijloacele”.

Negreşit că dictonul machiavelic de mai sus – cine ştie, poate că inspirat în mult mai mică măsură de un patriotism dezinteresat decât de perfidia abil mascată a interesului personal – dictonul, prin urmare, a făcut o lungă şi fertilă carieră politică, dacă ar fi să ne gândim doar la politicienii români ai zilelor noastre, cu toţii plini ochi de democraţie şi de bune intenţii precum furtişagurile, traficul de influenţă şi trădările de partid (că în actuala conjunctură politico-militară a Europei şi cu dezastruoasa stare de lucruri din România, celelalte forme de trădare – naţională, economică sau militară, nu mai au nici un fel de căutare pe piaţa externă), dar cu toţii pregătiţi să argumenteze că gama diversificată a turpitudinilor la care se dedau este de fapt expresia celui mai fierbinte patriotism…

Nu voi insista asupra conceptului de democraţie din următoarele două motive:

a)Democraţia zilelor noastre reprezintă o evidentă contradictio in adjecto, cu toată străduinţa democraţilor de carieră dinspre soare-apune ca ea să avanseze spre forma cea mai credibilă a reprezentivităţii, pe liniile amăgitoare ale parlamentarismului şi votului universal.

Cum pe la noi democraţia n-are nici o şansă să devină ceea ce ea ar trebui să fie pretutindeni în lume pentru ca războaiele şi foametea să ajungă doar amintiri de neuitat, să devină, adică, demofilie sau dragoste de popor, arătarea cu un astfel de nume de pe aceste meleaguri este un alt gen de struţo-cămilă – rezultatul împerecherii dintre plutocraţie (vrerea miliardarilor de carton) şi ochlocraţie (masa dătătoare de voturi);

b)Însuşi W. Churchill era conştient de carenţele democraţiei apusene, motiv pentru care cerea una mai bună în care să creadă. Fireşte, n-a ajuns să cunoască originala democraţie dâmboviţeană, c-atunci rămânea mut de uimire în faţa evidenţei incontestabile, cât era el de prim ministru al celui mai democratic stat din lume…

Să fie adevărat ce susţine Hegel, cum că statul ar fi de esenţă divină? Păi dacă-i aşa, cum se explică faptul că nici un stat (nici din cele anterioare creştinismului, nici din cele creştine) n-a fost scutit de frământări şi tensiuni interne, lucru care a grăbit ieşirea unora de pe scena istoriei mai înainte ca operaţiunea să fi fost finalizată de atacurile duşmanilor din afară.

Această afirmaţie hegeliană are cam tot atâta autoritate pe cât are aceea în care filosoful decretează că „tot ce este raţional e real şi tot ce e real este raţional”. Aşa să fie? Să probăm trăinicia afirmaţiei printr-un exemplu: Credinţa (că-i budism, mozaism, creştinism sau islamism) este cât se poate de reală. Dar dacă avem în vedere şirul nesfârşit al asasinatelor religioase şi mai ales zisa lui Tertullian din zorii creştinismului – Credo quia absurdum, este ea şi raţională?…

*

Două momente din istoria românilor fac din plin dovada cât de ticăloşit şi de tâlhăresc (la propriu) a fost şi continuă să fie statul lor cârmuitor.

1)Statul bolşevic, prin însuşi faptul că pe la începuturile sale se fălea cu dictatura sa proletară, şi-a făcut cunoscută pe această cale linia politică pe care o va urma: dictat –  sterilizare intelectuală – nivelare socială. Iar cei 45 de ani care au urmat, demonstrează că prin trepăduşii săi (nomenclaturişti, activişti) şi prin teribilele sale instrumente concentraţionare (Securitate, Miliţie), el şi-a realizat cu succes nedemnele scopuri propuse: libertăţile au fost suprimate, intelectualitatea neobedientă a fost decimată în puşcării politice şi în lagăre de muncă forţată, gospodarii satelor au fost declaraţi chiaburi şi averile le-au fost confiscate, ei înşişi fiind întemniţaţi sau deportaţi, iar mediul de afaceri a fost decapitat prin tâlhărescul act de naţionalizare, astfel statul devenind stăpân absolut nu doar pe toate bunurile mişcătoare şi nemişcătoare (maşini, trenuri, avioane, fabrici, mine, bănci, terenuri, păduri şi ape), ci şi pe vieţile cetăţenilor (criticii regimului erau închişi în ospicii), ba chiar şi pe gândurile cetăţenilor prin vigilenţa cenzurii şi prin zelul delatorilor.

Şi astfel, după modelul lui homo sovieticus, românii au ajuns să-şi piardă mândria şi demnitatea şi să dobândească nu doar brutalitate, artificialitate şi idioţenie, adică ceea ce după opinia lui Nietzsche constituie principalele stimulente ale degenerării, ci şi alte nevrednice însuşiri precum laşitatea, slugărnicia, lenea şi necinstea, ele toate jalonându-i românului de-atunci drumul spre ticăloşie. Că doar nu de florile mărului, în romanul Cel mai iubit dintre pământeni Marin Preda scrie apăsat despre era ticăloşilor.

2)Statul posdecembrist manifestă aproape acelaşi apetit înspre tâlhărie şi ticăloşie ca predecesorul său. Şi e normal să fie aşa, atâta timp cât esenţa sa a rămas intactă…

Adică, îndată după „umplerea vidului de putere” de către „oamenii de bine” ( a se citi împuşcarea lui Ceauşescu şi căţărarea la putere a grupării Iliescu), aceştia au întors pe dos livreaua statului bolşevic şi i-au aplicat pe obrazul de toval mai multe straturi de suliman, cărora le-au spus reparaţii democratice: punerea pe butuci a agriculturii prin mătrăşirea fostelor ceapeuri, reducerea săptămânii de lucru la cinci zile, când tot românul onest era convins că atunci şi încă ani mulţi în continuare, săptămâna de lucru trebuia să fie de şapte zile, apariţia ciocoilor pe ruinele economiei româneşti şi compromiterea pentru totdeauna a titlului nobiliar de baron prin îndrăzneala de a-şi lua această poreclă, mineriadele etc.

Dar osânza noilor îmbogăţiţi şi înşurubaţi în fotoliile puterii nu mai putea fi cuprinsă de livreaua ponosită a fostului regim, aşa că ea a plesnit pe ici-pe colo prin părţile esenţiale, dând în vileag noul lichelism al structurilor încropite la iuţeală din activişti de mâna a doua, impostori şi profitori…

Statul lui Traian Băsescu nu-i cu nimic mai breaz ca cel al lui Ion Iliescu sau Emil Constantinescu, ba în anumite privinţe chiar mai rău, dacă se au în vedere consecinţele dezastruoase care decurg cu necesitate din aberaţia disponibilizărilor în două din sectoarele vitale ale unui stat modern – sănătatea şi educaţia, adică taman acolo unde el ar trebui să vegheze cu străşnicie la apărarea vigorii fizice a generaţiei de azi şi la adjudecarea vigorii moral-spirituale a generaţiei de mâine.

Căci ce viitor îşi pregăteşte ţara unde se închid pe rupte spitale şi şcoli, din care anual pleacă pentru totdeauna mii de specialişti şi în care apatia a ajuns să definească starea sufletească a naţiunii?

Un asemenea stat, în egală măsură ucigaş de drepturi fundamentale (la instruire temeinică, muncă, sănătate) şi tîlhar de speranţe, după ce preşedintele, pentru a-şi respecta cu brio promisiunile cuprinse în formula electorală „Să trăiţi bine!”, le-a servit alegătorilor cu polonicul doar răul şi nefericirea, un asemenea stat, deci, ar trebui de îndată sancţionat fie prin forma niţel mai blândă a protestelor generalizate (neplata impozitelor şi neprezentarea la vot), fie printr-o revoltă naţională, care să ducă de îndată nu doar la detronarea acestor cârmuitori mincinoşi şi incapabili, ci chiar la judecarea lor: Trăian Băsescu să-şi primească pedeapsa pentru dispariţia ca măgaru-n ceaţă a flotei româneşti şi pentru rolul decisiv ce-i revine în derularea actualului genocid, Emil Boc pentru desăvârşita incompetenţă în guvernare şi pentru exemplara competenţă în satisfacerea capriciilor băsesciene etc.

Pedepsele trebuie aplicate fără excepţie, chiar şi în acele cazuri care se încadrează fără rezerve în maxima nitzscheeană: „Nevinovat este nimicul de propria-i nimicnicie”.

Păi dacă ortacii lui Hitler au plătit cu viaţa pentru crimele comise împotriva umanităţii prin aplicarea cu pilduitoare disciplină a ordinelor primite şi dacă în China zilelor noastre atâţia funcţionari superiori sunt executaţi pentru prejudiciile aduse statului, atunci ciocoii României de ce n-ar fi traşi la răspundere? Mai ales că există în istoria noastră recentă un precedent cutremurător pe tema genocidului – împuşcarea în ziua de Crăciun a cuplului Ceauşescu. Dar cum din Codul nostru penal a fost abrogată pedeapsa cu moartea, actualii vinovaţi de genocid nu au a-şi teme vieţile, ci cel mult averile şi libertatea de mişcare. Apoi, la fel ca Germania în anul 1945, România de azi este la rândul ei o învinsă în acest război politic şi economic. Cât despre prejudiciile aduse statului prin felurite tertipuri, ce să mai vorbim!…

autor: George Petrovai

sursa: Revista „Noi, NU!”

 

(Visited 51 times, 1 visits today)

28 COMMENTS

  1. […] În mai multe lucrări (Civilizaţie modernă şi naţiune, Formele fără fond, un brand românesc, Geneza modernă a ideii naţionale) am abordat contribuţia lui M. Eminescu la elaborarea modelului teoretic de edificare a civilizaţiei moderne în context naţional. Eminescu manifestă un interes constant pentru cunoaşterea evoluţiei civilizaţiilor, pentru studiul raporturilor dintre civilizaţii precum şi al afirmării acestora în cadrul naţional. În viziunea lui Eminescu, nu există o civilizaţie generală, abstractă, ci fiecare popor construieşte un tip specific de civilizaţie. A fi modern înseamnă pentru Eminescu recunoaşterea opţiunii fiecărui stat naţional de a avea o civilizaţie proprie, fiindcă adevărata civilizaţie este cea care are rădăcini adânci în solul naţional, idee care nu poate conduce la aprecierea gândirii eminesciene ca tradiţională sau chiar reacţionară (cum au procedat, printre alţii, Ibrăileanu şi E. Lovinescu). Poziţia poetului faţă de căile modernizării României exprima concepţia sa organicistă despre dezvoltarea societăţii în consens cu specificul istoric naţional al poporului român. Ca argument, aduce exemple din istoria noastră văzută prin ceea ce are peren, viabil şi generator de modernitate. Dezvoltarea modernă a ţării este concepută de Eminescu ca fiind determinată de factori şi condiţii specifice naţiunii române. Eminescu nu se impotrivea modernizării statului nostru, dar manifesta o exigenţă deosebită faţă de excesele şi deformările ce apăreau ca efecte ale aplicării unor modalităţi inadecvate p a rticularităţilor evoluţiei ţării noastre în timpul său. În toată publicistica sa se poate uşor observa accentul poetului pe reliefarea spiritului modern autentic, aşa cum fiinţa el în ţări cu tradiţie în dezvoltarea modernă şi aşa cum dorea să existe şi în statul român. […]

  2. […] turnee în străinătate şi înainte de ’89 şi după ’89. Dar niciodată trimis de statul român. Pe mine niciodată Ministerul Culturii nu m-a trimis să reprezint cultura română. Eu am fost […]

  3. Pt a distruge un popor,o tara, o natie,trebuie „umblat”(in sensul rau) la religie ,la sanatate si la invatamant.Toti cei care au condus tara catre nenorocirea asta de acum ,au fost si sunt marionetele celor din-afara Romaniei,deci niste anti romani.Ordin de-afara pt tradatorii dinauntru.Primul care se face vinovat este ilicescu ,restul niste hiene, care au tot demonstrat poporului si mai ales Europei si lumii intregi ca la noi se traieste „bine” cand se traieste RAU. Dupa 89 s-a vazut clar cum romanii traiesc din ce in ce mai rau,iar prin guvernantii astia „europeni” romanii s-au trezit cu un mod de viata si conceptii anti ortodoxe strain modului de gandire si comportament ale poporului roman milenar..Romanii au trait doar pt a deveni sluga strainilor pe porpriul pamant stramosesc. Ceea ce ma doare ,este faptul ca romanii n-au mai avut acces sa gandeasca si sa traiasca romaneste.Cand se discuta de trai si mai ales intr-o tara incercata in istorie ca Romania,trebuie gandit in ansamblu pe toate planurile,iar tabloul pe care-l vad …se vede clar cum intrarea in familia europeana a fost pt a fi asimilati chiar fara „chiloti”pe noi pt a face sa dispara identitatea noastra milenara strabuna,fiind contopiti cu pacatele altora ,iar acum platim pt dragostea de Europa prin crminalii astia vanduti.Tinerii din Romania trebuiesc invatati si indrumati prin CATEHEZA ORTODOXA ,pt a GANDI ORTODOX ROMANESTE.De lucrul asta le e frica occidentalilor,stiu mai bine de cat noi ceea ce ne poate salva,Raul se prezinta cu tot felul de oferte numai si numai ca tinerii mai ales sa ramana cu ochii inchisi.Pana si occidentul diabolic stie ce l-ar salva pe roman.Tocmai de aceea ne fac „tigani”si in tot felul pt a nu a avea timp de gandire si pt a nu ne indrepta catre ADEVAR CARE VINE SI ESTE DE LA DUMNEZEU,iar cei pe care ai stim provoaca stari de panica si chiar razboiaie in tari cu mentalitati si mod de a trai pasnic ca Romania ,ca Grecia,ca fosta Iugoslavie,in Asia s.a.m.d.E de prisos sa mai vorbim despre actiunile guvernantilor ,ce-au urmarit si ce-au facut,sau despre ce-au facut ungurii unii sau altii.Diagnosticul il stim cu totii pt ca si gaga din deal il vede.Treaba este ca ce facem noi ca popor,ca natiune pt copiii copiilor nostri.Chiar daca eu ca un simplu cetatean al Romaniei nu am dreptul sa stiu ,atunci as vrea sa cred ca ceva tot se face preferand sa ma fac ca nu stiu,dar vad ca ungurii se fac auziti si vazuti ,ba chiar decklara ce au de gand,au si programe ,parand totul autorizat intr-o tara voit muta si surda.Sa ma iertati, dar nu o-i fi eu un analist politic ,nici istoric,nici gazetar,dar nici nu-mi dau cu parerea in van pt ca ma consider cetatean al unei EXISTENTE TARI SI ANUME ROMANIA ,fiind botezat ORTODOX,iar aceasta identitate nu mi-o poate lua nimeni ,indiferent ce-ar spune unii si altii.Am dreptul sa ascult si sa invat ,dar sa fiu si ascultat, atata timp cat am intentii bune pt tara mea.Va intreb acum pe toti :ISTORICII, MAI ALES DUPA 89 SI-AU FACUT DATORIA PT INVATAMANTUL ROMANESC???,(NU!),politicienii? ,NU!,ziaristii ???,NU!,…si lista continua.Noi toti suntem pe undeva raspunzatori.Suntem un popor si mai ales ortodox si cu istoria muult incecata din toate partile ….nu avem dreptul sa lasam intrusi ostili Romaniei,pt ca alte popoare cu istoria lor cu adevarat cosmetizata ,nu au ce pierde pt ca nu l-au avut pe Dumnezeu ,in schimb la noi …suntem raspunzatori pt ceea ce ne-a lasat IISUS HRISTOS si trebuie pazit.Ateii si paganii nu prea au ce cauta intr-o tara ortodoxa si mult incercata in istorie.Guvernantii ?…sa fim seriosi…Daca noi stiam cine ilicescu si totusi batranii il aplaudau si il elogiau,ce mai putem spune acum? ce exemplu au dat in fata copiilor de atunci?si ce ar fi trebuit sa judece si sa faca tinerii casatoriti acum pt viitorul copiilor lor???,…decat sa fuga vazand cu ochii.Asta s-avrut.Tragic si adevarat.LEGEA TREBUIA S-O FACEM NOI CA ROMANI IN ROMANIA ,CI NU SA FIM JUDECATI ,CA SA AJUNGEM ACUM SA NU MAI PUTEM DA RASPUNSURI sanatoase folositoare, PT CA CANDVA NU AM GANDIT ROMANESTE.Fiecare tren are gara ,linia si ora lui de plecare ,daca intr-una din astea s-a gresit ,totul este deviat .Tocmai pt asta romanii nu stiu inca cine si de ce s-au omorat la „revolutie” oameni nevinovati si de ce nu a cazut comunismul intr-o maniera mai eleganta ca si in celelalte tari ex-comuniste ,dar CATOLICE.??? Acum m-i s-ar spune ca nu sunt analist politic,etc…dar ochi si auz de la Dumnezeu AM ! P.S. Informatiile mele legate de Romania ca simplu cetatean nu am acces la ele parand un „precar”,dar mintea si gandirea de la botez incoace N-O DAU PE SUTE SI SUTE DE ISTORICI, DE ANALISTI, DE PROFESORI UNIVERSITARI( nascuti pe banda dupa comoditati oportunist-politice),atata timp cat doresc tot binele de la Dumnezeu (nu din lume)pt tara mea Romania,dar cum se spune din popor , Vorba dulce ROMANEASCA muuult ar mai aduce. Doamne Ajuta!

  4. Neprezentarea la vot a populatiei,ar insemna ca actualii guvernanti n-ar mai fi schimbati niciodata,insemnind ca sint alesi pe viata!Dimpotriva,populatia trebuie sa se prezinte la vot in numar cit mai mare,pentru a face schimbarea cu alti guvernanti,posibil mai cinstiti cu electoratul! Iar ideia de a nu plati taxele si impozitele,nu ar fi o solutie,Staul,raminind in incapacitate de plata! Sa auzim numai de bine!

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.