Soarta mişcării legionare între anii 1946-1947

Soarta mişcării legionare între anii 1946-1947

by -
5 451

După război, legionarii au fost toleraţi o perioadă de PCR, în urma acordului din 1945, semnat de Nicolae Petraşcu cu Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Însă “victoria” în alegerile trucate din 1946 le-a oferit guvernanţilor comunişti puterea totală, decizând să-şi neutralizeze opozanţii, începând cu “fasciştii” din Mişcarea legionară.

Celebrul acord dintre legionari şi comunişti din decembrie 1945 nu a fost luat în serios nici o clipă de nici una dintre părţi. Comuniştii au strâns informaţii pentru arestarea “în bloc” a legionarilor la momentul oportun. De cealalaltă parte s-au continuat relaţiile cu emigraţia din Occident, în vederea organizarii unei “revoluţii anticomuniste”.

Siguranţa, prin direcţia centrală şi organismele regionale a întocmit rapoarte lunare despre puterea Mişcării legionare, paraşutările din Occident, dispariţiile de la domiciliu ale militanţilor cunoscuţi etc. În 1947, serviciile secrete aveau o imagine foarte clară a Mişcării legionare, surprinzând dezbinarea, dar şi teribilismul radicalilor. Cea mai importantă grupare se afla sub coordonarea lui Nicolae Petraşcu, mâna dreaptă a lui Horia Sima. Legionarii din jurul lui Petraşcu respectau aşa-zisa neutralitate, refuzând să ia public atitudine contra regimului. Însă în realitate ei aşteptau “ordinul de luptă” de la Horia Sima, care se afla în Occident şi îşi făcuse relaţii cu serviciile secrete anglo-franco-americane. Siguranţa aprecia că această grupare era cea mai periculoasă, fiind capabilă să reziste în cadrul unei “prigoane” şi având resurse pentru organizarea unor sabotaje ori comploturi.

Despre restul legionarilor Siguranţa nu-şi făcea probleme, întrucât cei din jurul lui Radu Mironovici adoptau mai degrabă o poziţie mistică decât “de luptă”. Gruparea era “infiltrată” de tot felul de oportunişti, precum Vasile Noveanu sau Augustin Bidianu, legionari care în vreme de “prigoană” trataseră atât cu regele Carol al II-lea, cât şi cu Ion Antonescu. Acum testau şi disponibilitatea comuniştilor de a-i băga în seamă.

În ceea ce-i privea pe “macedoneeni”, prognozele erau “optimiste”, deoarece încercau să-şi scape piele prin “înrolarea” în PCR sau în Frontul Plugarilor. Printre altele, încercau să obţină sprijinul Floricăi Bagdasar, ministru a Sănătăţii de origine macedoneană.

Însă resursele legionarilor erau destul de modeste în acei ani. Abia dacă se puteau întruni, folosind tot felul de tertipuri pentru a organiza şedinţe. Unele cuiburi din Bucureşti apelau la metoda excursiilor în jurul Capitalei de la sfârşiturile de săptămână, camuflându-se ca turişti pentru a schimba informaţii. Ca şi în timpul represiunii carliste şi antonesciene, elevii din Frăţiile de Cruce au fost folosiţi cât s-a putut de mult în activitatea de curierat. Având vârste fragede nu erau bănuiţi că susţineau acţiuni “fasciste”. Însă din octombrie 1947, după începerea anului şcolar, direcţia centrală a Siguranţei a recomandat agenţilor din teritoriu să fie mult mai “vigilenţi” cu activitatea elevilor, deoarece puteau fi “infestaţi” cu “microbul” legionar. În aceiaşi perioadă au început şi recrutări masive de informatori în comunităţile rurale unde trăiau legionari. Guvernanţii doreau să păstreze încă aparenţele, fără a interveni brutal în destrămarea cuiburilor sau în “demascarea” legionarilor din PCR sau Frontul Plugarilor. Siguranţa se afla în etapa strângerii de informaţii.

Însă această toleranţă se aplica doar legionarilor care nu-şi manifestau public apartenenţa la mişcare. Foştii membri ai Gărzii de Fier care se arătau “nostalgici”, prin discursuri sau alte forme de “propagandă contra regimului democrat”, au fost intimidaţi prin diferite metode, sau chiar arestaţi. La începutul anului 1947, Ministerul de Interne a emis ordinul cu nr. 50.000, prin care structurile adiacente – Jandarmerie, Poliţie, Siguranţă – trebuiau să declanşeze o operaţiune de “ridicare a instigatorilor”. Astfel, cetăţenii care se arătau nemulţumiţi de guvernul Groza sau de ocupaţia sovietică puteau fi reţinuţi, pe motiv că “agitau spiritele”. La acea dată România semnase deja Tratatul de Pace de la Paris, iar regimul de la Bucureşti era recunoscut internaţional. Jandarmii şi poliţiştii au început să cutreiere satele şi cartierele oraşelor, arestând demostrativ câte un “agitator” şi anunţându-i pe eventualii opozanţi că ar fi bine să se autocenzureze dacă au de gând să critice public Partidul Comunist. În unele comunităţi panica a fost atât de mare, încât la vederea jandarmilor oamenii plecau de acasă, de frică să nu fie arestaţi.

Ordinul 50.000/1947 a justificat hărţuirea legionarilor până în noaptea de 14/15 mai 1948, când a fost emis celebrul plan de arestare a adepţilor mişcării din toată ţara. Intr-o singura noapte au fost arestaţi 3229 legionari, acesta fiind doar inceputul.

articol preluat si adaptat dupa Ilarion Tiu, Jurnalul National

 

(Visited 152 times, 1 visits today)

5 COMMENTS

  1. Ingrozitor este sa arestezi intr-o singura noapte 3229 de legionari,dar daca ne amintim cine conducea la acea data Romania,ne dam seama de ce s-a intimplat asa.In orice caz Miscarea Leginara nu va muri niciodata.Nu se poate ca acest popor sa suporte la nesfirsit atita tradare si umilinta cit a suportat in ani de dupa lovitura de stat din 1989.

    Traiasca Legiunea si Capitanul!!!

    Traiasca toti acei care prin venele lor curge cu adevarat singe romanesc si mai ales legionar!!!

  2. Au fost multi graniceri omoriti de securitatea lui Tito si mare parte din iredentismul sirbesc este cenzurat.

  3. @Donkeypapuas,prescriu in totalitate comentariul tau,cu singura mentiune ca in ’89,tot asa a fost inlocuit Ceausescu,care nu mai corespundea politicii sovietice,in prealabil granitele dinspre R.Moldova si Ungaria fiind parasite de granicerii Romani la cererea Kgb-ului Sovietic si pus in practica de Securitatea si Armata Romana care la ordin sau retras in cazarme,iar intre timp agentii rusi si unguri impuscau pe oricine,sa fie cite mai multe victime,pentru a i le pune in circa lui Ceausescu,judecindul si impuscindul intre timp,sa creeze impresia generalaca Ceausescu a fost un Tiran si trebuia numaidecit impuscat,pentru a nu mai face in continuare victime,asa se credea atunci,Mass-Media Romaneasca,manipulind populatia si facind jocul de culise al colaborationistilor si tradatorilor,Ion Iliescu si toata gasca lui cunoscuta,care neau mintit,inselat,manipulat,dezinformat,pentru a instala in Romania o guvernare neocomunista,pe placul Moscovei ! Sa auzim numai de bine!

  4. Lucrurile sunt mereu mai încurcate decât par. ML fusese infiltrată de agenţii NKVD şi GRU încă din anii ’30. Astfle, în ianuarie 1941 aceşti agenţi au fost activaţi spre a provoca dezordini în ţară. La fel în 29 iunie 1941 – celebrul „pogrom” de la Iaşi. În aceeaşi zi mai are loc un „pogrom” în… Polonia, partea ocupată de germani tot la câţiva kilometri de graniţă. Scopul: oferirea de pretexte URSS spre a interveni „în salvarea clasei muncitoare asuprite de burghezia română”. Este o manevră inventată de sovietici, utilizată (prost) de nazişti dar adusă la stadiul de artă tot de sovietici. Intervenţia „internaţionalist-umanistă” urma a se petrece pe 6 iulie 1941. Din fericire, am atacat primii.
    O variantă a aacestei manevre s-a petrecut în august 2008, în Georgia, în Osetia de Sud unde armata rusă îşi dă „ajutorul frăţesc” sud-osetinilor „asupriţi” de georgieni.

  5. Multi legionari si ofiteri romani se opuneau regimului comunist instalat,luptind in Muntii Fagaras in special dind de furca organelor de Securitate si Militie,iar acestia ai vinau si ai impuscau fara judecata,iar localnicii din imprejurimile zonelor muntoase ai ajutau sa supravietuiasca inleslindu-le adapost si mincare si toate acestea la promisiuna unora ca se vor intoarce americanii sa-i salveze!

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.