„Sfintii au purtat arme, le-au folosit si au binecuvantat pe cei care...

„Sfintii au purtat arme, le-au folosit si au binecuvantat pe cei care le foloseau.” Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea despre dreapta intelegere crestina asupra practicarii artelor martiale

by -
119 2014
Interviu realizat in urma reactiilor aparute la Ortodoxie si arte martiale. Interviu cu Pr. Mihai-Andrei Aldea: “Trebuie sa fim samuraii lui Hristos!”

Părinte, interviul pe care vi l-am luat a stârnit multă frământare, ca să nu spun chiar certuri pe internet.

Dacă nu este în viaţa de toate zilele, dacă ceea ce vorbim noi sau scriem noi nu aduce roade în viaţa de toate zilele, nu am făcut nimic.

Poate se va ajunge şi la roade practice.

Să dea Dumnezeu!

Deci, în urma acestui interviu s-au spus şi s-au prezentat, mai mult sau mai puţin politicos, tot felul de păreri contra. Şi pro, dar şi contra. Unele vi le-am arătat chiar noi, altele poate le-aţi citit, dar nu ştiu să fi răspuns la vreuna dintre ele. De ce?

Din trei pricini. Întâi, că nu mi-au fost adresate, acele cuvinte, mie. Al doilea, că mi s-au părut dezamăgitor de neserioase, de superficiale, şi am dorit să dau vreme autorilor să îşi revină, să aprofundeze tema. Mă bucur să fiu contrazis, dar argumentat. Cine a fost la cateheză la noi la biserică ştie bine că mă bucur mult când cineva mă contrazice argumentat. Şi dacă are şi dreptate, şi dovedeşte că am greşit cu ceva, îmi vine să-l iau în braţe de bucurie! Când cineva îmi arată unde am greşit îmi face un bine mai mare decât dacă mă învăţa ceva nou. Căci ceea ce nu ştii nu se pedepseşte de Dumnezeu, ori se pedepseşte puţin. Dar când strâmbi lucrurile, bătaia este mare şi grea. Deci, mă bucur să fiu contrazis, desigur dacă sunt şi argumente. Dar dacă cineva stă împotriva unei păreri teologice fără argumente, ba chiar cu argumente false, mă întristez. Mă întristez foarte tare. Căci îşi face mult, foarte mult rău sie-şi, dar şi celor care-l aud sau îl citesc şi îl cred.

Şi a treia pricină?

Am în lucru o carte despre arte marţiale şi Ortodoxie, cu aplecare mai ales asupra Neamului Românesc, bineînţeles, pentru că sunt român. Acolo nădăjduiesc să găsească răspunsurile toţi cei care caută adevărul. Mi s-a părut fără rost să spun de mai multe ori aceleaşi lucruri.

Vreţi să ne răspundeţi, totuşi, cât de scurt se poate, la măcar unele din obiecţii?

Da.

Se pare că mulţi tot nu au înţeles termenul de arte marțiale. Ba unii chiar au spus că e un cuvânt păgân, pe care creştinii nu au voie să-l folosească. Iar asta pentru că marţial vine de la Marte, zeul războiului la romani.

Uite aşa ajung unii creştini pripiţi de fac de râs Biserica şi Ortodoxia! După aceeaşi logică, ar trebui interzis creştinilor cuvântul „marţi”, că tot de la „Marte” vine. Dar şi cuvintele Miercuri şi Vineri, că vin de la „Mercur” şi „Venera”. „Luni” vine de la „Luna”, la care de asemenea mulţi păgâni se închinau şi se închină şi azi. „Joi” de la „Joe” sau „Jupiter”, adică „Zeus”. La fel ar trebui interzise creştinilor şi expresii ca „aer marţial”, „curte marţială”, „legea marţială”, „de joi până mai apoi” şi altele asemenea. Ar trebui să schimbăm numele planetelor Marte, Venus, Mercur, Jupiter, Neptun, Saturn şi Pluto. Adică nu şi al planetei Pluto, al planetoidului Pluto, că l-au retrogradat astronomii de azi, nu-l mai recunosc drept planetă. Oricum, ar trebui, nu-i aşa, să negăm, să eradicăm aceste nume, şi multe altele asemenea, care au, evident, origine păgână. Ba poate să ştergem şi din calendar pe Sfânta Erotiida, pe Sfânta Afrodita, pe Sfântul Amona, pe Sfânta Salomeea şi alţi sfinţi şi sfinte care au nume de origine păgână! Este o prostie! Păi Binecredinciosul nostru Împărat Iustinian, când a construit Sfânta Sofia, a folosit în ea coloane şi pietre de la templele ruinate ale religiilor păgâne. Şi toate miile de sfinţi părinţi care au slujit în ea, nu s-au împiedicat de asta. Sfântul Apostol Pavel a citat din autorii păgâni ceea ce era conform cu Evanghelia. Sfinţii Părinţi au folosit limbajul filosofic greco-roman în valenţă creştină, fără să se împiedice de originea sa păgână. Nu originea veche a cuvântului are însemnătate, ci înţelesul lui de acum. Iar înţelesul expresiei „arte marţiale” este acela de ştiinţă ostăşească la cel mai înalt nivel. Este o expresie tehnică. Sunt extrem de multe expresii tehnice venite de la romani şi păgâni, care au la origine legătură cu religiile păgâne de atunci. Dar nimeni nu le foloseşte într-un asemenea sens, de religiozitate păgână. Ba cei mai mulţi nici nu-şi închipuie originea lor. De altfel, supunând creştinii unei asemenea logici ar însemna să îi sileşti pe greci să îşi renege o mare parte din limbă. Chiar nu are rost să mai stăruim. Cred că pentru un creştin adevărat o asemenea obiecţie nu stă în picioare nicio clipă.

Dar mulţi spun că arte marţiale înseamnă budism, ezoterism, yoga…

Am mai răspuns la această nedumerire. În fapt prin arte marţiale, după definiţia de dicţionar, se înţeleg toate stilurile şi şcolile de luptă, mai ales în ceea ce priveşte lupta individuală.

Corp la corp.

Nu. Este şi lupta corp la corp, dar nu numai aceea. Lupta individuală înseamnă mai mult decât atât. Tirul cu arcul este inclus de toţi specialiştii din lume la arte marţiale, şi nu este corp-la-corp. De asemenea tirul cu sarbacana, ba chiar şi folosirea armelor de foc în lupta individuală. Doar atunci când se trece la grupuri care luptă între ele devine mult mai rară utilizarea expresiei tehnice de arte marţiale. Oricum, ideea este – şi am mai spus asta – că prin arte marţiale nu se înţeleg doar artele marţiale orientale – deşi nici acestea nu sunt toate budiste, shintoiste sau de alt asemenea fel, chiar dacă foarte multe dintre ele sunt.  Însă între artele marţiale se numără şi boxul, lupta europeană cu sabia, sau cu spada, sau cu floreta, sau cu suliţa, sau cu halebarda şi altele asemenea. Tot între artele marţiale se numără şi vechiul savat, adică boxul franţuzesc, tirul cu arbaleta sau praştia, trântele, căluşul, lupta cu bâta sau buzduganul şi altele asemenea. O minimă pregătire marţială ar putea cuprinde, de pildă, o combinaţie între box, lupte libere şi tir, dacă se poate şi scrimă, iar acestea toate sunt definite – vorbind strict tehnic – drept arte marţiale. Toţi specialiştii – iar un termen tehnic este definit de specialişti – sunt de acord în această privinţă.

 

Pare clar. Dar unii spun că, de vreme ce la noi există această confuzie, ar trebui să folosim altă expresie în loc de „arte marţiale”. De pildă, „ostăşie”.

Şi să fim acuzaţi apoi că îndemnăm la organizarea de mişcări para-militare? Dacă e să se găsească nod în papură se va găsi pentru orice termen. Însă creştinii trebuie să fie drepţi, să stea în adevăr. Dacă folosim greşit un cuvânt noi trebuie să ne corectăm, să ne îndreptăm, nu să schimbăm limba după greşeala noastră. De asemenea, să nu uităm, sunt mulţi în afara cercului de ortodocşi practicanţi care folosesc termenul de arte marţiale corect. În ochii lor o asemenea poziţie ar părea, pe bună dreptate, incorectă, dacă nu chiar obscurantistă. Să ne gândim: arte marţiale este un termen tehnic militar ce se referă la ştiinţele de luptă individuală (de nivel înalt). Avem dreptul să îl folosim greşit? Dacă suntem creştini, nu. Are rost să îl înlocuim cu alţi termeni? De ce, ca să îl lăsăm să fie folosit greşit mai departe? Nu, pentru aşa ceva, nu. Mai mult, „ostăşia” presupune ceva mai mult decât artele marţiale, presupune încadrarea într-o oaste. De aici e foarte uşor să se ajungă la bănuieli de tipul organizării de mişcări para-militare, ceea ce este cu totul în afara discuţiei noastre.

 

Altă obiecţie este aceea că dacă cineva învaţă să lupte înseamnă că nu îşi pune încrederea în Dumnezeu, pentru că El este cel care ne apără, nu noi.

Iată de ce am spus că nu s-au adus argumente teologice! Sau cel puţin ortodoxe. Pentru că o asemenea afirmaţie este, strict teologic vorbind, erezie. Este o afirmaţie predestinaţianistă, (neo-)protestantă şi anti-ortodoxă. După aceeaşi logică, cel care învaţă un meşteşug înseamnă că nu îşi pune încrederea în Dumnezeu, cel care ară pământul tot aşa, la fel cel care îşi face haine sau îşi construieşte casă… Pot să aduc şi „argumente biblice”, ironic zis, în favoarea acestei logici ne-ortodoxe. Aşa cum le aduc sectanţii, preadestule. Doar că sunt scoase din context şi nu au valoare. Noi, creştinii, nu suntem predestinaţianişti. Nici nu lăsăm totul în seama lui Dumnezeu, nici nu Îl dăm deoparte. La noi totul este teandrie, adică împreună lucrare a lui Dumnezeu şi a omului. Noi, creştinii, trebuie să facem tot ce putem, iar apoi să spunem „slugi netrebnice suntem” şi să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască ce va fi cu osteneala noastră. Fără orgoliu, fără supărare. Aceasta este atitudinea creştină. Că Dumnezeu îţi dă, e adevărat, dar nu îţi vâră în traistă. Dumnezeu îţi binecuvântează osteneala, dar trebuie să existe şi această osteneală. Dacă tu nu te osteneşti, nici Dumnezeu nu are ce să binecuvânteze. Aici este o influenţă sectantă puternică, pornită de la principiul „sola fide” [doar credinţa n.red.][1]. Însă „credinţa fără fapte moartă este”!

 

Cred că lucrul acesta se înţelege mai uşor dacă vorbim de meserii sau alte asemenea activităţi obişnuite, dar mai greu dacă vorbim despre ostăşie, folosirea armelor, luptă, sau altele asemenea.

Da, pentru că nu mai sunt luptători creştinii de azi. Au uitat că e război şi cum şi cu cine se poartă acest război. Ei se cred viteji dacă înjură, blesteamă şi batjocoresc din spatele nick-urilor de pe net. Dar dacă dau de hoţi pe autobuz ori tramvai, dacă dau de o ceată de tâlhari sau violatori, pleacă ochii în pământ şi fug îndată, fără să-i ajute pe cei în nenorocire. Şi această laşitate ei o fardează să pară duhovnicească.

 

Şi, totuşi, cum putem să vedem că a face arte marţiale, a învăţa să lupţi sau a folosi armele nu înseamnă neîncredere în Dumnezeu?

Ne uităm la sfinţi. Ei au purtat arme şi le-au folosit la nevoie. Şi chiar când nu le-au folosit, au binecuvântat pe cei care le foloseau. Iar dacă Dumnezeu i-a chemat la martiriu, au răbdat şi martiriul, cu toată credinţa. Am mai spus asta.

 

Da, însă s-a obiectat de unii că sfinţii de care aţi amintit, ca Sfinţii Dimitire şi Nestor, au fost ceva foarte rar, ba chiar o excepţie.

Păi înseamnă că avem mii şi mii de excepţii. De la Sfântul Andrei Stratilat şi de la cei două mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi ai săi, până la sfinţii noştri împăraţi, mari conducători de oşti, precum Iustinian, Teodosie cel Mare, Constantin cel întocmai cu Apostolii, Ştefan cel Mare sau Constantin Brâncoveanu, Neagoe Basarab, Marcian şi ceilalţi împăraţi creştini ai Romaniei împreună cu ostaşii lor. Ca să nu mai vorbim de Sfântul Dimitrie și Nestor. Cam multe excepţii.

Dacă facem totalul cred că nu sunt mii, sunt sute de mii.

Mai curând milioane. Constantin cel Mare avea peste un milion de oameni sub arme, iar aceştia nu au fost aceiaşi în tot timpul domniei lui. Şi mulţi dintre ei erau creştini chiar de la început, iar mulţi au devenit în vremea stăpânirii lui. De aici iese un număr uriaş de sfinţi, chiar dacă nu toţi s-au mântuit, din sutele de mii de creştini din fiecare contingent. Dar s-au mântuit atunci mai mulţi decât se mântuiesc astăzi, căci aveau o credinţă vie şi plină de foc, nu bălăceala călduţă de azi. Ştim că armata a fost un mediu în care Credinţa lui Hristos a avut o lucrare puternică. Avem în calendar mii şi mii de sfinţi militari. Pe lângă aceştia sunt mulţi alţii care nu sunt în calendar. Părintele Iustin Pârvu spunea într-un interviu că toţi românii ortodocşi care au murit luptând împotriva bolşevismului s-au mântuit. Desigur, dacă n-au avut pe suflet cine ştie ce păcat mare nemărturisit. Oricum, sunt sute de mii de români care au murit pe frontul din Răsărit spovediţi şi împărtăşiţi chiar şi în linia întâi. Iar acesta este doar un război, al unui neam creştin. Sunt însă mulţi sfinţi militari şi la greci, sârbi, gruzini şi alte neamuri ortodoxe. Deci vorbim de cifre care, de-a lungul secolelor şi mileniilor, însumează milioane de suflete. Căci, să nu uităm, nu vorbim de o armată de un milion de oameni din vremea lui Constantin cel Mare, din care, să spunem, două-trei sute de mii erau creştini. Aceştia erau într-un singur leat, cum se spune. Într-o domnie erau schimbări mari în armată, erau lăsări la vatră, erau războaie în care cădeau mulţi ostaşi, apoi se recrutau alţii. Şi vorbim nu de o domnie, ci de secole şi milenii de ostăşie creştină. Deci o estimare de milioane de sfinţi militari este mai aproape de adevăr decât alta mai mică. Prin urmare nu se poate spune că Sfinţii Dimitrie şi Nestor şi ceilalţi asemenea sunt o excepţie decât ignorând Istoria Bisericii şi a Neamului.

 

Dar, părinte, asta ne duce la altă obiecţie: toţi aceştia erau profesionişti, asta era meseria lor. Pentru un român obişnuit, care nu este militar, artele marţiale nu trebuie. Aşa spune şi Părintele Iustin.

Este greşit. Aşa vor unii să spună Părintele Iustin. Ei par a uita că Părintele a zis „Ţara asta are inflaţie de smerenie. Dar uneori este nevoie şi de sfânta palmă a Sfântului Nicolae”. Şi tot Părintele Iustin a zis că „singura noastră criză este că nu am fost veghetori ai neamului şi ai tradiţiei noastre ortodoxe”, că e o mare greşeală „această falsă cuminţenie” care „ne-a acoperit cu toate neghinele”. „Dar românul nostru”, spune Părintele, „nu a fost aşa dintotdeauna, el are sânge dac şi brâncovenesc, eroi care au luptat cu preţul vieţii nu doar pentru apărarea naţiei noastre ortodoxe, ci am fost poarta dintre Răsărit şi Apus, prin care am oprit aici orice trecere păgână”.

 

Şi acest cuvânt este oare pentru toţi românii, îi cuprinde pe toţi, nu doar pe militarii de carieră?

Păi Părintele Iustin, nu uitaţi, a spovedit şi împărtăşit mii şi mii de soldaţi români. Aceştia nu erau militari de carieră, erau ţărani sau ciobani sau negustori sau muncitori aflaţi sub arme în Al doilea război mondial. Şi de ce se aflau sub arme?

 

De ce?

Răspunzi cu întrebare?

 

Decât să greşesc!

Ai dreptate! Ei bine, erau sub arme pentru că aşa este Legea Românească, din moşi strămoşi, ca tot bărbatul să fie ostaş în rezervă. Şi tot bărbatul se pregătea de luptă la români, căci nu ştia când va fi chemat sub arme. Fără „Oastea cea Mare” a Ţării, de mult am fi dispărut ca neam. Ceea ce pare că se încearcă acum. E bine să înţelegem că „civilul” este un termen masonic, nu românesc. Uitaţi-vă chiar la cuvânt, că e neologism. În limba română nu există nici un termen sinonim neaoş. Înainte, la noi la români cel puţin, orice bărbat liber era şi ostaş. Doar robii nu erau ostaşi, nu trebuia să poarte arme. Dar toţi românii, ţărani, ciobani, boieri, târgoveţi, orice ar fi fost, toţi erau oşteni. Chiar şi Constituţia lui Cuza, cât era de masonică, recunoştea miliţiile populare. Şi aşa a fost până la Carol al II-lea şi bolşevici, plăgile care au nimicit sufletul românesc în secolul XX. Totdeauna la noi bărbaţii au fost purtători de arme, au fost luptători. Altfel de mult nu mai existau români!

 

Aşa era în trecut. Astăzi?

Astăzi e la fel. Sau, cel puţin, s-ar cuveni să fie. Constituţia aceasta, aşa distrusă cum e, încă are unele prevederi care ţin de Legea Românească. La articolul 54 spune că apărarea ţării este o datorie sfântă pentru fiecare cetăţean. Deci, constituţional, toţi cetăţenii români sunt ostaşi în rezervă. Şi degeaba se amăgesc unii că lucrurile stau altfel. Dacă începe un război adevărat vor fi chemaţi sub arme. Toţi. Şi va fi război până la urmă, fie că cel dinainte de ivirea lui Antihrist, fie că este unul din nenumăratele războaie obişnuite istoriei. Şi când va fi război, vor fi chemaţi sub arme, conform Constituţiei, toţi bărbaţii. Chit că vor fi nepregătiţi, şi tehnic şi fizic. Dar cred că se şi doreşte să fie nepregătiţi românii, pentru ca în caz de război să fie măcelăriţi până la unul.  Şi se vor văieta atunci o grămadă că nu s-au pregătit din vreme, dar este numai vina lor.

 

Ceea ce spuneţi pare îngrozitor. Deşi, pe de altă parte, toţi ştim că pacea este doar un răgaz între războaie. Dar aici este altă obiecţie, că unii au spus că artele marţiale sunt pentru război, deci nu trebuie făcute în vreme de pace.

Copilării! Dacă aştepţi războiul să începi să te pregăteşti de război sigur nu mai apuci, că eşti deja înfrânt sau mort. În vreme de pace se face pregătirea de luptă, cu multă rugăciune să nu fie nevoie de ea vreodată într-un război.

 

Dar dacă ne rugăm să nu avem război, ce rost mai are pregătirea de luptă?

Întâi şi întâi, să ţină războiul departe. Cu un popor de luptători mai greu îndrăzneşte cineva să se ia la harţă. Dar cu unul fără pregătire, oricine are curaj să facă război. Al doilea, pregătirea de luptă ne învaţă trupeşte cum să fim ostaşi duhovniceşti. Ne învaţă să ne instruim neîncetat, să fim curajoşi, să ne stăpânim, să ne înfrângem temerile, să fim pregătiţi de luptă, să căutăm să cunoaştem tactica şi strategia războiului duhovnicesc şi altele asemenea. De aceea şi Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi dau adesea pe ostaşi ca pildă pentru creştini. Acesta este, de fapt, cel mai mare câştig al ostăşiei. Nu că poţi să lupţi mai bine în războiul lumesc, ceea ce are doar o mică însemnătate, ci că poţi să lupţi mai bine în războiul duhovnicesc. Dacă îmi îndemn fiii să înveţe să lupte, nu este pentru a lupta fizic, în viaţa de toate zilele. Le doresc şi mă rog lui Dumnezeu să nu fie nevoiţi să o facă vreodată. Însă îi îndemn la aceasta pentru două pricini: întâi pentru că este datoria noastră sfântă faţă de Neam şi Biserică să le fim apărători, dar mai ales pentru a folosi tot ceea ce le dăruieşte pregătirea în războiul duhovnicesc. Iar acest război este neîntrerupt şi totdeauna trebuie să îl ducem cu vrednicie.

 

Întorcându-ne la Părintele Iustin, iată, în acest interviu spune (Recomandaţi creştinului să se antreneze în lupte, să îşi pregătească trupul de luptă? Asta trebuie să o facă armata şi oameni specializaţi. Nu trebuie creştinul de rând să înveţe fel şi fel de tehnici de a ucide sau răni pe altul. Să învăţăm în măsura dreptului de apărare. Dar în rest …)

Părintele Iustin are aici o părere foarte apropiată de ceea ce am spus şi eu, cu două sau trei nuanţe, repet, nuanţe, diferite. Şi care, de altfel, sunt absolut de înţeles la un călugăr atât de înţelept ca părintele.

 

Care sunt acestea?

Întâi, că ştiinţa de a lupta se foloseşte numai pentru apărare. Aici este ceva destul de greu de înţeles. Desigur că nu te poţi apăra fără să faci un rău cât de mic celui cu care te lupţi. Însă ideea este că nu avem voie să învăţăm să luptăm pentru a face rău. Nu avem voie să pornim de la această idee, de a face rău, de a răni sau ucide, ci de la nevoia de a-i apăra pe alţii în primejdie. Acest lucru este fundamental. Dacă sunt atacat eu, rabd. Trebuie să rabd – sunt creştin. Dar dacă este atacat altul, am datoria de a-l apăra, chiar şi cu armele.

 

Chiar ucigând?

Chiar ucigând. În faţa unor criminali sau violatori foloseşti ce poţi pentru a-i opri.

 

Dar oare Dumnezeu îngăduie aşa ceva? Îngăduie ca un creştin să ucidă?

Îngăduie şi chiar binecuvântează. Am amintit de Sfântul Dimitrie şi de Sfântul Nestor. Dar puteam aminti de Avraam, părintele nostru, al tuturor creştinilor.

 

Dar Avraam ţine de Vechiul Testament.

La iudeii mozaici şi la musulmani, da. La creştini, nu. La noi – citiţi Epistola către Romani şi veţi vedea – la noi Avraam este părintele nostru, al tuturor creştinilor. Melchisedec, cel căruia Avraam i-a adus ofrandele sale pentru Dumnezeu, este chipul lui Hristos – uitaţi-vă în Epistola către Evrei, dacă nu credeţi. Ori cine sunt cei care aduc lui Dumnezeu, prin Marele Arhiereu Hristos, ofrandele lor?

 

Creştinii.

Aşa e, creştinii. Deci Avraam este chipul creştinilor. Bun, blând, evlavios, gata a-şi da şi fiul pentru Dumnezeu, chivernisindu-şi marile daruri primite de la Dumnezeu ca un iconom credincios, nu ca un tiran pătimaş, posesiv şi distrugător.

 

Şi ce legătură are Avraam cu ostăşia sau uciderea?

S-a întâmplat că Lot, ruda lui Avraam, a fost luat în robie cu averea şi familia de către patru regi. Aceştia au bătut cinci regi, dar de Avraam nu s-au apropiat. Însă Avraam nu i-a lăsat să facă ce voiau. Ci, după ce aceştia au fost biruitori, auzind Avraam că şi Lot a fost robit, a ridicat îndată trei sute de bărbaţi purtători de armă dintre slugile sale şi pornind împotriva celor patru regi i-a bătut cu totul. Şi i-a eliberat pe toţi cei prinşi. Nu a jefuit nimic, ci i-a miluit pe toţi cei care fuseseră robiţi, le-a dat înapoi tot ce li se luase şi s-a întors la ale lui.

Şi să înţelegem bine: cei patru regi nu l-au atacat pe Avraam! El ar fi putut să spună, dacă aceasta era o gândire dreaptă, că nu e treaba lui, că el se va ruga pentru cei luaţi în robie, că va încerca să îi răscumpere cu bani… În loc de aceasta Patriarhul Avraam, blândul Avraam, care a lăsat de la el şi în faţa lui Lot, şi în faţa faraonului şi în faţa altora, ce face? Pune mâna pe sabie şi ridică la luptă şi treisute optsprezece oameni de casă şi merge şi bate şi ucide pe invadatori. El, care se lăsase pe sine nedreptăţit, ia armele şi luptă. De ce? Ca să-i apere pe alţii!

Acesta este chipul ostăşiei creştine.

 

Aţi amintit de Avraam, de Sfinţii mucenici Dimitrie şi Nestor. Mai sunt şi alte asemenea chipuri?

Nenumărate. De la Sfântul Teodor Stratilat sau Sfântul Andrei Stratilat până la Sfânta Teodora din Vasta, cea care s-a îmbrăcat ostăşeşte ca să fie primită să lupte cu armele împotriva tâlharilor, sau până la sfinţii români care au luptat cu arma în mână pe crestele munţilor, în bălţile Dunării sau în pădurile Ţării împotriva bestiei bolşevice.

 

Părinte, mulţi privesc un asemenea cuvânt ca pe un îndemn la violenţă. Îndemnaţi la violenţă?

În aceeaşi măsură în care a făcut-o şi Cuviosul Daniil Sihastrul cu Ştefan cel Mare şi Sfânt! Dacă este nevoie să apărăm pe alţii şi singura cale de a-i apăra este violenţa, trebuie s-o folosim. Dar niciodată pentru orgoliul nostru rănit, niciodată pentru poftele şi patimile noastre. Acesta este un păcat foarte mare.

 

Cred că este foarte greu să se facă deosebire între aceste două întrebuinţări ale violenţei.

Aşa este. De aceea şi a doua nuanţă în ceea ce spune Părintele Iustin. Vedeţi, el dă pe de-o parte pildă pe Moţa şi Marin. Doi „civili” – am spus că la români nu există civili, dar aşa păreau ei, după conceptele masonice de „civil” şi „militar” – doi „civili” iau armele şi se duc să lupte pentru o ţară străină. De ce?

 

Pentru că „se trăgea cu mitraliera în chipul lui Hristos”.

Adevărat! Aşa este! Deci Părintele Iustin îi dă ca pildă pe aceştia, care s-au dus acolo să rănească şi să ucidă pe cei care ucideau şi torturau pentru Satana. Iar pe de altă parte spune „să învăţăm în măsura dreptului de apărare” şi „asta trebuie să o facă armata şi alţi oameni specializaţi”. Oare Părintele nu ştie că în război vom fi chemaţi toţi, iar cei nepregătiţi vor cădea primii? Ba ştie. Dar este aici o mare primejdie pe care Părintele, foarte bine, încearcă să o preîntâmpine. Căci oamenii „specializaţi”, cum spune Părintele, au, ca şi armata, o disciplină, o răspundere foarte serioasă. Pe când creştinii de azi sunt, de multe ori, iresponsabili. Sunt extrem de orgolioşi, irascibili, complexaţi… Uitaţi-vă cât de violent vorbesc pe net împotriva celor care au altă părere, chiar şi în domenii în care nu se pricep deloc! Şi dacă dai vreunui „mesia de internet” şi o armă pe mână, o să ucidă tot ce i se pare lui că mişcă în front. Doar şi pe internet se practică acelaşi linşaj, anti-ortodox, în numele Ortodoxiei. De aceea se teme Părintele de învăţarea luptei de către oricine. Dacă statul, că tot dă în Constituţie obligaţia apărării ţării, ar asigura în şcoli şi licee o pregătire ostăşească, intrând aici şi disciplina şi onoarea militară, ar fi altceva. Dacă ar organiza miliţii populare, ca în vremea lui Cuza ori a monarhiei, ar fi altceva. Dar nu există aşa ceva. Nu mai există.

 

Şi atunci, cum trebuie să practice creştinii arte marţiale?

Dacă le practică iresponsabil, este inadmisibil. Dacă le practică sub îndrumarea strictă a duhovnicului, în paralel cu o instruire bogată şi absolut necesară, este foarte bine.

 

Ce înseamnă această „instruire bogată şi absolut necesară”?

Are trei laturi fundamentale. Întâi, Istoria Neamului. Mai ales de la Sfinţii Apostoli, Sfinţii Mucenici şi ierarhi din prigoanele păgâne şi Constantin cel Mare încoace. Desigur, cu un mare accent pe eroii Rezistenţei Anticomuniste şi Sfinţii prigoanelor comuniste. Trebuie spus că, aşa cum Neamul nostru nu poate fi gândit în afara Bisericii, căci atunci nu este Neamul Românesc ci orice altceva, nici Istoria Românilor nu poate fi despărţită de Istoria Bisericii. Deci, această instruire istorică este prima latură. Apoi, ca a doua latură de instruire, sunt cărţile de strategie şi tactică militară, de la „Tactica” lui Leon Înţeleptul sau „Strategiconul” lui Kekaumenos la Sun Tzu şi Sun Bin, Clausewitz şi alte asemenea cărţi militare.

 

Dar unele dintre acestea sunt păgâne!

Sunt cărţi tehnice. Orice creştin citeşte cartea tehnică a maşinii de spălat, a automobilului, a tancului, a elicopterului sau altui asemenea lucru pe care l-a cumpărat. Prea puţin îl priveşte ce religie are autorul. Însă în acest caz sunt cu atât mai folositoare aceste cărţi cu cât sunt de la eterodocşi, pentru că putem vedea din ele felul lor de a gândi. Machiaveli, de pildă, este esenţial, pentru că el este începutul, de altfel bucolic şi inocent, al gândirii politice de astăzi, al gândirii şi imoralităţii organizaţiilor mai mult sau mai puţin secrete de astăzi.

 

Machiaveli inocent?

E o figură de stil! Faţă de răutatea celor de astăzi el poate părea, într-adevăr, chiar inocent. Bestialitatea, satanizarea la care au ajuns astăzi unele organizaţii înfometate de putere copleşeşte cu mult cinismul machiavelic.

Dar, să ne întoarcem la această a doua latură a pregătirii fundamentale: de la „Învăţăturile” lui Neagoe Basarab la orice altă carte mare de strategie şi tactică, un creştin conştient de răspunderile sale trebuie să studieze tot ceea ce poate.

 

Şi ajungem la a treia latură…

Cea fără de care celelalte două n-au nicio valoare! Instruirea duhovnicească!

Citirea, sub îndrumarea duhovnicului şi cu aplicare preactică, a Sfintelor Scripturi, a Vieţilor Sfinţilor, a Patericului, Pidalionului, Limonariului şi altor asemenea cărţi sfinte. De la „Omilii la Matei” a Sfântului Ioan Gură de Aur la „Războiul nevăzut” al Sfântului Nicodim Aghiorâtul. Aici teoria istorică şi militară capătă o altă înţelegere, o altă adâncime. Aici se trece de la înţelegerea lumească a istoriei şi luptei la înţelegerea teologică, duhovnicească. Aici obişnuinţa cu studiul, dragostea de strămoşi, deprinderile de muncă şi luptă şi toate celelalte câştigate în cele două laturi anterioare sunt sfinţite, sunt transfigurate şi îl ajută pe om să urce către starea în care se găseau Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Constantin cel Mare şi mulţi alţii asemenea lor.

 

Şi dacă cineva totuşi simte că nu e atras nici de arte marţiale, nici de cunoştinţele de tactică şi strategie sau alte asemenea lucruri?

Dacă este din lene, laşitate sau altă patimă, e foarte rău. Dacă este din firea lui, nu-i nicio problemă. Va găsi duhovnicul alte căi prin care să-l facă ostaş al lui Hristos. S-ar putea să fie în el o chemare la călugărie sau altceva de acest fel. Este între el şi duhovnicul lui.

Să ne înţelegem. Eu recomand această cale, celor care sunt făcuţi pentru ea, nu oricui. Am foarte mulţi fii duhovniceşti care nu merg pe acest drum. Nu-i silesc, nu le poruncesc, nici măcar nu-i îndemn să o facă, dacă ei simt că nu este drumul lor.

 

Deci nu este o obligaţie?

Eu cred că este o obligaţie, pentru fiecare român, a face o asemenea pregătire. Dar dacă cel din faţa mea nu simte acest lucru, nu-l forţez, nu-i impun. Asemenea alegeri trebuie să fie libere, să vină din conştiinţa omului, nu să fie impuse.

Însă pot să vă spun ceva. Tinerii care nu fac sport şi duc o viaţă obişnuită foarte greu se mişcă duhovniceşte. Le spui ce trebuie să facă, zic „da” şi nu fac nimic. Nu sunt obişnuiţi, nu au disciplină, nu au responsabilitate, nu au spirit luptător. Tinerilor care fac arte marţiale sau alte sporturi le dau sarcini grele şi le duc. Au spus o prostie, le dau 50 sau 100 de metanii, pe lângă cele din rânduiala obişnuită. Şi le fac! Sau luptă să le facă până la limită. Şi dacă dau de această limită, se smeresc şi se pocăiesc şi mai tare. Ori îi rog să ajute pe un bolnav, pe un sărac, pe un om în nevoie. Sunt în stare să dărâme munţii ca să îşi facă datoria. Pentru că au acest simţ al datoriei. Sunt luptători. În vreme ce dependenţii de televizor şi calculator vin, se vaită că sunt păcătoşi, dar foarte rar sunt în stare să se ţină de cel mai mărunt canon. Le dai 10 sau chiar 5 metanii şi nu le fac! Le dai să citească măcar câteva rânduri din Biblie şi nu le citesc. Şi pentru mine, ca duhovnic, este o mare durere. Aşa încât eu am văzut, în ani de zile, o deosebire pe care nu pot s-o ascund, pe care cred că trebuie s-o mărturisesc. Şi mai pot spune că în 12 ani de zile, la fiii şi fiicele duhovniceşti care practică arte marţiale, am avut două, repet, două incidente violente, de altfel foarte scurte amândouă şi strict în legitimă apărare. În vreme ce la fiii duhovniceşti care nu practică sistematic arte marţiale sau un sport serios, solicitant fizic, am şi pierdut şirul incidentelor violente în care au fost implicaţi. De multe ori nu din voia lor, dar prin mijlocirea slăbiciunii lor sau altor patimi care i-au dus în asemenea situaţii.

 

Pare greu de crezut.

Şi totuşi este adevărat. Pentru că un creştin care ştie că ştie să lupte, şi care ştie ce înseamnă durerea, nu va rămâne într-un loc primejdios doar din orgoliu, de frica de a nu părea laş ori din altă asemenea înşelare. Se va retrage la vreme, cu demnitate. Mai mult, un creştin care ştie să lupte este mult mai pregătit să identifice un pericol din vreme, ştie să se păzească, ştie să se ferească de el.

 

Societatea noastră este totuşi atât de violentă?

Mai ales pentru tineri este. Şi va deveni şi mai violentă. Pe măsură ce creşte răzgâiala în care sunt crescuţi tinerii, vor deveni tot mai violenţi faţă de cei care încearcă să le limiteze exprimarea patimilor. Fie că sunt profesori, părinţi, oameni de pe stradă sau din tramvai, ori alţi tineri ca şi ei. Uitaţi-vă la ce se ştie public despre violenţa în şcoli sau a găştilor de stradă. Iar ce se ştie public este doar, cum se zice, vârful aisbergului. În fapt lucrurile stau mult mai rău, căci tot mai mult tinerii se împart în cei care se droghează cu calculatorul sau alte mijloace şi cei care, să zicem aşa, „golănesc”. Şi unii, şi alţii, fac asta din pricina educaţiei greşite din casă şi societate. Ostenelile şi disciplina unui sport practicat serios – nu doar ca să se dea banii aiurea de părinţi – sunt sursa unui echilibru ce nu se mai regăseşte în educaţia oferită obişnuit de societate – mai mult îndoctrinare satanică decât educaţie – şi sunt deosebit de folositoare. Dacă, desigur, sunt valorizate prin Credinţă, printr-o viaţă reală în Biserica lui Hristos.

 

Parcă spuneaţi că sunt două sau trei nuanţe în spusele Părintelui Iustin. Ne-aţi vorbit doar de două.

A treia este că nu trebuie să credem că prin aceste meşteşuguri ostăşeşti în sine vom putea câştiga un război. Pe de-o parte, sunt mijloace tehnice care depăşesc ceea ce poate omul realiza prin pregătire individuală. Pe de altă parte, este şi lucrarea satanei, ce nu se biruieşte omeneşte. Până la urmă noi facem tot ce putem să facem, căci asta este datoria noastră sfântă, însă nădejdea nu este în ceea ce am făcut noi, ci în mila şi ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Dacă înţelegem acest lucru, este bine şi suntem pe aceeaşi cale cu sfinţii militari ai Bisericii lui Hristos. Dacă nu, ne-am abătut şi este bine să ne întoarcem de îndată.

 

Şi, ca o ultimă întrebare, cum rămâne cu faptul că azi războaiele se poartă cu mijloace tehnice faţă de care artele marţiale nu înseamnă nimic.

Este un adevăr parţial. Să nu uităm că armatele cele mai moderne folosesc roboţi de luptă, drone, rachete inteligente, sateliţi, mijloace de control psihic şi altele asemenea. Dar, totodată, şi artele marţiale! Pentru că, până la urmă, tot se ajunge la contactul cu omul, la luptele de infanterie sau de gherilă. De harţ, cum spuneau românii. Ori dacă noi, creştinii, putem primi cu pace moartea, care este unire cu Hristos, nu aceeaşi poziţie se cuvine s-o avem faţă de ocupaţiile străine. Există un testament al lui Ştefan cel Mare deasupra noastră. Sunt şi multe pilde pe care ni le dau Istoria Bisericii şi Neamului despre apărarea în faţa invadatorilor. Însă, într-adevăr, artele marţiale nu sunt, în sine, de ajuns. Nici pentru războiul obişnuit şi cu atât mai mult pentru cel duhovnicesc. Şi, în primul rând, nimic nu este de ajuns dacă nu există Credinţa lui Hristos. Oricum însă, am spus şi altădată că artele marţiale sunt doar un mijloc pe lângă altele multe, atât în devenirea noastră de creştini români cât şi în apărarea Bisericii şi Neamului. Şi mărturia scrisă ori vorbită poate fi un mijloc – dacă se face după adevărul lui Hristos. Dar sunt şi alte mijloace. Să ne aducem aminte de loviturile pe care hackerii români le-au dat în ultimii ani în Italia, Ungaria, Franţa şi alte ţări celor care şi-au bătut joc de România şi români. Aceste lovituri exprimă o rezistenţă românească faţă de asuprirea Românilor. Asuprire la care conducătorii statului sunt complici, dar la care, iată există luptători români – IT, de această dată – care răspund, care ştiu să dea o replică. Deci sunt multe mijloace de luptă, foarte multe, e bine să le ştim şi să le putem folosi la nevoie, dar, din nou, totul are valoare numai şi numai în măsura în care este făcut întru Hristos, pentru Hristos, către Hristos.

____________________________

[1] Sola fide = doar credinţa (latină). Învăţătură (erezie) protestantă după care este de ajuns să crezi ca să te mântuieşti, indiferent de fapte. Se bazează pe ideea că Dumnezeu a predestinat totul, deci nu poţi să faci decât ceea ce eşti predestinat.

Interviu de Cezar Machidon

(Visited 683 times, 1 visits today)

119 COMMENTS

  1. @Augustin,
    ai ous bine punctul pe i.
    ce mai grav ,e faptul ca sunt o multime de orosti care îi dau dreptate acestui popă de țară, nu e deajuns ca e smintit el, mai sminteste si pe altii.

  2. Sunt sigur ca, in ascuns, Sf. Petru era ninja! Parinte, cine te spovedeste? Ca te-as spovedi si eu, romaneste, cu una „din fundul gradinii, sa-ti revii, asa, ca la Niceea! Vezi cine, de ce si de la cine a primit o palma cestineasca acolo! Apoi caut-o, ca ai mare nevoie de ea, Doamne iarta-ma!

  3. „Pentru cei ca tine un popa este o adevarata enciclopedie, el cunoaste totul, iar voi ii ascultati uimiti pentru ca voi nu aveti creier sa invatati, sa ganditi.”

    Ce bine ai spus. Asa este!

    Un om care slujeste si vorbeste despre Dumnezeu ajunge sa cunoasca Totul.

    Luca11, 9

    Doamne ajuta

  4. @Ina,
    „Crezi tu ca un parinte se poate expune cu un astfel de subiect fara sa aiba cunostinte clare? ”
    Da, este un maestru in arte martiale.
    Pentru cei ca tine un popa este o adevarata enciclopedie, el cunoaste totul, iar voi ii ascultati uimiti pentru ca voi nu aveti creier sa invatati, sa ganditi.
    Nu trebuie sa raspunzi pt ca oricum nu mai raspund la acest articol.
    Ca sa-ti dai seama daca articolul este bun rebuie sa ai cunostinte si practica in artele martiale, nu sa iei de bun tot ce citesti.
    Ar fi bine daca fiecare ar vorbi din experienta personala si nu din ceea ce aud la altii, sau ce citesc in niste carti proaste, fara sa aiba habar de realitate.

  5. @Dan

    „Ai intrebat acel parinte de la muntele Athos daca si el este samurai?”
    Am scris despre acel parinte pentru ca tu faceai referire la „babele proaste care pupa mana popilor in fiecare duminicä la Bisericä”. De aceea am scris despre acea traire si de fapt ce inseamna pentru noi sarutarea mainii preotului. Sarutarea mainii in sine nu este nimic rau indiferent cui i-am face-o. Depinde insa ce gandim cand sarutam mana. Ii sarut cu drag mana mamei mele sau oricarui alt batran credincios.

    Legat de samurai cred ca parintele Aldea a fost destul de explicit. Daca am intreba un alt parinte care nu are nici o cunostinta de acest sport, care nu a studiat subiectul putem primi un raspuns diferit. Asta insa nu inseamna ca ar fi gresit ceea ce afirma parintele Aldea. Crezi tu ca un parinte se poate expune cu un astfel de subiect fara sa aiba cunostinte clare?

    Noi comentam pe aici dar nu ne rugam. Daca ne-am ruga, am studia, si ne-am smeri putin, Dumnezeu ne-ar lumina mintile si am putea intelege mai usor.

    Doamne ajuta

  6. @Dan, nu am avut timp sa citesc toate comentariile si sa inteleg ce anume ti-a provocat tie suparare. Am observat insa ca ai vorbit de sarutatul mainii la preoti. De cativa ani de cand inteleg ce inseamna Ortodoxia, ori de cate ori vad un parinte pe strada sau oriunde, merg sa-mi dea binecuvantare si sa-i sarut mana. Am avut si clipe de ispita dar cele mai multe de bucurie. Odata intr-un loc am intalnit un parinte de la Athos si binecuvantarea sfintiei sale m-a facut sa simt ca nu mai calc pe pamant. Parca nu mai atingeam pamantul. Desigur ca-l atingeam:), insa trairea lui mi-a dat atata bucurie incat simteam ca zbor.

    Iti doresc sa ajungi sa simti o astfel de Bucurie.

    Doamne ajuta

  7. Gandindu-ma la artele martiale ma gandesc si la ARMATA care nu se mai face. Deci baietii nu vor mai avea nici o pricepere in apararea patriei (la nevoie).

    Doamne ajuta

  8. @ Razvan „A indemna pe ucenici sa mearga la arte martiale (oricare ar fi ele)(sporturi de lupta) este considerata o ispita a parintelui care are o viziune mai razboinica. Se vede din toate predicile si pozitiile adoptate pana in prezent! Si nu o poate nega nici sfintia sa.”

    Avem nevoie de parinti „razboinici”:). Biserica noastra cu astfel de parinti a rezistat.

    Am tot citit ce s-a scris pe aici si m-am tot mirat de incurajarea spre artele martiale. Citind insa multe comentarii si in special explicatiile despre Stefan cel Mare, fara sa stiu prea mult din istoria adevarata a poporului nostru, mi-am dat seama ca la conducerea tarii am avut in trecut conducatori credinciosi si neinfricati sau mai bine zis razboinici.

    Doamne ajuta

  9. Massato, iti dau un sfat omenos: inghite ceva calmante si apoi scrie!
    Unu la mana, am vorbit cu Dan, nu cu tine. Nu ai vazut asta? Sau esti o clona a lui Dan si tocmai te-ai dat de gol aiurea?
    Doi la mana, asa cu comenteaza Dan sau Massato, fara afisarea unor diplome de experti in arte martiale sau in religie, poate comenta si Loghin. Reactia ta este de fanatic, nu a mea.
    Al treilea la mana, ce i-am zis eu lui Dan de arte martiale? Dan a facut un comentariu care arata ca nu a citit interviurile. Sau nu a tinut minte ce a citit. Sau se face ca nu a citit. Marea lui uimire fata de ”intoarce si celalalt obraz” are raspunsul in interviuri. Asta i-am zis. Citeste interviurile si vezi ca este asa. Dar tu te bagi grabit in seama, Massato, cu „Te pomenesti ca ai vrea sa-mi explici tu cum e cu artele martiale”. „sa-mi explici”, deci esti Dan? Daca tot te-ai dat de gol, de ce ti-ai mai dat alt nume? Aiurea rau.
    Dar ma intorc la banuiala ta, plina de indignare tovaraseasca („doar noi, PARTIDUL, stim adevarul”): „Te pomenesti ca ai vrea sa-mi explici tu cum e cu artele martiale”.
    Nu. Nu as vrea asta. Daca voiam, o faceam. Ceea ce am vrut sa spun am spus.
    Iar cat de bun exemplu esti in crestinism se vede din raspunsul tau plin de atacuri la persoana fata de cineva pe care nici nu-l cunosti. Daca asta este exemplul tau, mai bine ia o pauza de net de cativa ani. Sau ia calmante inainte sa trantesti raspunsuri paralele si cu comentariile celorlalti, si cu politetea.
    Iti urez multa pace si spor in toate cele bune!
    Loghin

  10. @Loghin,
    Te pomenesti ca ai vrea sa-mi explici tu cum e cu artele martiale.
    Probabil ca esti un adevarat maestru in domeniu.
    Si despre ce „religie” vorbesti?
    Dupa felul cum te bagi in seama sunt convins ca esti un fanatic ortodox care e asemenea sectantilor care”iau foc” cand cineva are o parere diferita de a lor.
    Daca nu esti maestru in arte martiale nu te obosi sa rapunzi, sunt destui care au „citit” o carte despre acest subiect ,sau au fost intr-o sala amarata de „karate shotokan” si cred ca stiu totul despre artele martiale.
    In privinta „religiei” nu esti in masura sa dai lectii oricum.
    In religie se da exemplul propriu, nu lectii.
    Iar adevaratii oameni religiosi nu dau lectii, sunt cautati pentru sfaturile pe care le pot da altora din experienta proprie,din trairile lor si nu din carti scrise de altii.
    Iar ca sa scrii un asemenea articol nu e deajuns sa citesti carti, sau articole despre arte martiale, trebuie sa vorbesti dintr-o experienta foarte vasta.
    Orice ai spune despre un anumit domeniu in care nu ai o experienta vasta este egal cu zero.
    E caracteristic ortodocsilor asemeni tie sa creada despre ei insesi ca detin „adevarul suprem” doar pentru ca se numesc ortodocsi.
    Ar trebui sa vezi ce inseamna cuvintele–smerenie— si –toleranta—, cuvinte necunoscute de romanii „ortodocsi”.

  11. Dan, ori n-ai inteles nimic, ori n-ai citit nimic. De fapt ai tu ceva cu „religia” si cauti pricina de dat cu parul.

  12. Doamne ajuta!Mangaiere!Si eu vreau sa fiu samuraiul bland si vesel al lui Hristos!Mi-e dor de cer!Frumos cuvantul parintelui.Evelina Antonie

  13. Doamne ajuta!Si eu vreau sa fiu samuraiul bland si vesel al lui Hristos…Mi-e dor de cer..Evelina

  14. Doamne ajuta!Nu am citit nimic de mai sus, nu am foarte multa rabdare..Si eu vreau sa fiu samuraiul lui Hristos..Mi se pare extraordinar acest gand..Imi aduce aminte de ceva ..Eram la Manastirea Putna si un monah spune cu multa dragoste, eu sunt diaconul lui Hristos si se bucura ca inca mai era diacon si nu devenise preot..Eu am fost mai rebela am mai plecat de la bisericutza incercand ca un vultur sa caut piscuri de prospetime duhovniceasca.Vin insa cu drag la Parintele Aldea la biserica in continuare
    Vreau sa va impartasesc un lucru..am realizat ca cel mai folositor pentru suflet este adancirea in sine, rugaciunea , pastrarea unei ravne pentru cunoastere …Trairea la o altitudine duhovniceasca, impartasirea deasa..:)Evelina…

  15. Legat de expresia „Intoarce si obrazul celalalt” – daca pot ajuta pe cineva – am incercat sa aduc o explicatie in comentariile de la prima parte a articolului: http://foaienationala.ro/ortodoxie-si-arte-martiale-interviu-cu-pr-mihaiandrei-aldea-trebuie-sa-fim-samuraii-lui-hristos.html

    Explicatia nu este de la mine, ci din ce am citit si am discutat de-a lungul timpului cu mai multi crestini, inclusiv preoti si calugari ortodocsi. Intr-una din cartile sale, Nicolae Steinhardt discuta si el indemnul domnului Hristos la intoarcerea obrazului si la a da si camasa daca ti se ia haina. Va recomand sa il cititi! (nu imi amintesc cu certitudine, dar am senzatia ca in „Jurnalul Fericirii”).

    Doamne ajuta!

  16. @ Salut Razvan,

    Desi ai primit deja cateva raspunsuri competente (unul chiar de la parintele Aldea), simt si eu nevoia sa comentez subiectul tau, pentru ca articolul acela l-am citit si eu mai demult si m-a frapat profund superficialitatea autorului.

    Experienta descrisa in articolul acela este o deformare a artelor martiale si a scopului initial pentru care au fost create. Caderea in patimile respective a venit pe calea artelor martiale, dar putea veni pe orice alta cale. Aceasta cadere a autorului in patimi nu a fost cauzata de implicarea in arte martiale, ci de modul in care a fost facuta aceasta implicare. De fapt, caderea a fost cauzata de departarea de Dumnezeu si nu de artele martiale. Daca nu practica arte martiale, autorul acelui articol ar fi fost lovit de alte patimi venite din alte directii. Bravarea, orgoliul, dorinta de marire (specifice cu siguranta si instructorilor care l-au calauzit, dar poate si varstei sale de atunci)… acestea toate si-au avut radacina in sufletul lui de la bun inceput si au cautat doar un mediu exterior prin care sa se manifeste. A cautat un mediu cu care sa rezoneze! In cazul lui au gasit un colectiv de arte martiale aplecat spre dezvoltarea acestor orientari. In cazul altora au gasit viata de noapte, discoteca, desfraul si altele asemenea (in care cad mult mai multi tineri astazi).

    Artele martiale (ca orice alt lucru lumesc) nu sunt rele sau bune in sine. Dar orice lucru trebuie facut intr-o anumita randuiala. De aceea cred ca si parintele Aldea a zis ca le recomanda fiilor duhovnicesti sa mearga la sali in care instructorii se spovedesc si ei. Atunci cand un lucru te absoarbe cu totul si te face sa treci orice altceva in plan secund, acel lucru cu timpul te va rupe de Dumnezeu si patimile te vor cuprinde apoi automat, indiferent de forma lor sau de directia din care vin. Fanatismul este o ispita in sine, indiferent daca el te absoarbe printr-un sport de contact, prin munca exagerata sau prin orice altceva. Sunt oameni care uita de ei muncind peste program ore in sir, ignorand faptul ca ar trebui sa se mai si roage, sa mai aiba timp si de familie, iar in timpul liber vorbesc tot despre ceea ce fac la serviciu. Aceasta este o ispita la fel de mare ca si cea a unui impatimit de sporturile de contact care se dizolva in competitii de bravada, in gale sportive televizate si in articole de ziar in care se dezbate viata privata a sportivilor!

    In alta ordine de idei, trebuie sa facem distinctie intre practicarea unui sport si privitul sportului la televizor sau prin ziare. Pe de alta parte, latura sportiva este doar o zona secundara a artelor martiale. Iar competitia in sine (fie ca e competitie sportiva, comerciala, scolara) este impotriva randuielilor lui Dumnezeu (acesta e un alt subiect pe care mi-ar placea sa-l dezbatem pe larg la un moment dat). Tu din arte martiale nu ai fost captat decat de 3 aspecte: sportul, competitia (adica a te prezenta pe tine raportat la altii, incercand sa te ridici deasupra lor si sa castigi centrul atentiei) si filmele artistice de actiune (care sunt o mare capcana prin deformarea grosolana a realitatii). Autorul articolului tau tinde sa identifice artele martiale (in totalitatea lor) cu aceste 3 aspecte, care in realitate sunt doar niste aspecte secundare ale artelor martiale si care ar trebui evitate. Devieri de acest gen exista in toate sporturile. Uita-te, de exemplu, la fotbal si vezi ce se intampla pe stadioane si cat de „induhovniciti” sunt cei din galeriile sportive care se bat la peluza, scandeaza tot felul de lucruri si isi lasa fotbalul sa aiba intaietate in fata oricarui alt lucru din viata lor!

    In alta ordine de idei, in opinia mea parintele Aldea nu greseste cu nimic in interviuri. Singura greseala este prin omisiunea (cu siguranta neintentionata) a acestor 3 aspecte mentionate de tine (dar nici nu poti cuprinde intr-un articol toate aspectele unei discipline). Sper ca cei care citesc interviurile sa citeasca si comentariile, pentru ca aceasta capcana – prezentata in link-ul adus de tine – este foarte iminenta in epoca in care traim si foarte multi tineri cad in ea.

    PS: Nu il cunosc personal pe parintele Aldea, nici nu am mai auzit de dumnealui inainte de a gasi aceste articole. Spun asta pentru ca am sesizat in comentarii o tendinta de a acuza ca toti cei care apara articolul de fata sunt apropiati ai parintelui (ceea ce nu este adevarat).

    Doamne ajuta!

  17. pentru Razvan
    -1. Razvan tu nu ai practicat arte martiale ci doar niste „sporturi de lupta”
    -2. habar nu ai de spiritul artelor martiale pentreu ca nu ai practicat asa ceva
    -3.maestrul Gichin Funakoshi, fondatorul karate-ului shotokan, si totdata parintele karate-ului modern nu a admis niciodata competitia , pentru ca aceasta denatureaza spiritul artelor martiale, competitia in karate a aparut dupa moartea maestrului
    -4.karate-ul practicat de tine a fost fondat de un bataus coreean M.Oyama pe care japonezii nu l-au acceptat niciodata, iar prin formarea stilui Kyokushin a urmarit doar sa-si arate calitatle de bataus , el insusu nefiind multumit de folozofia non violenta a maestrului Funakoshi, a carui elev direct a fost
    -5.CONCLUZIE: tu vorbesti in lungul tau articol depre ceea ce nu cunosti, practicat doar niste sporturi de lupta, care ispitesc pacatul mandriei
    -pentru linistea ta sufleteasca sa stii ca mai exista si azi stiluri de adevarate arte martiale care nu admit competitia
    -se vede ca la antrenamente ati fost instruiti doar in a castiga meciuri, competiti, medalii, mandrii desarte
    -te rog nu mai vorbi depre un subiect despre care nu ai habar—asta o repet–nu ai practicat arte martiale ci doar niste sporturi de lupta.

  18. Ma bucur mult sa vad acest articol cu p Aldea si mai ales comentariile dansului aici. Am fost tare ingandurata cand am citit prima data despre ortodoxie si arte martiale, insa dupa un studiu mai atent la ceea ce a scris parintele si alte discutii cu parintii bisericii noastre, am inceput sa inteleg cate ceva.

    Ne este usor sa criticam mai ales cand suntem siguri ca avem dreptate. Punctul nostru de vedere este format din ceea ce am citit noi pana atunci, din studiul nostru personal si din discutiile cu cei din jur. Parintele Aldea stiu ca-i istoric, asa ca sursele dansului sunt mult mai adanaci si cu siguranta atunci cand spune ceva o face din surse sigure.

    Daca toti istoricii nostri ar fi fost la fel de sinceri si studiosi, astazi am fi putut citi o Istorie adevarata atat despre tara noastra cat si despre alte tari si am fi inteles ce este si cu artele martiale. Din nefericire asa cum o parte dintre ortodocsi nu stiu cine a fost sfantul Stefan cel Mare, sau cine a fost Eminescu din cauza diverselor scrieri false, tot asa nu stim multe din valorile ortodoxiei sau din ceea ce inseamna sa fii roman. La fel s-a intamplat si cu legionarii, la fel si cu cei din inchisorile comuniste.

    Noi traim astazi o parte din aceasta istorie, avem marturii clare despre ce s-a intamplat in inchisorile comuniste, si cu toate acestea in istorie aceste lucruri vor fi amestecate cu anumite crime adevarate ori false pana cand o parte importanta din lupta de rezistenta a adevartilor romani v-a fi trecuta cu vederea sau nu v-a fi consemnata deloc. Si asta sub ochii nostri

  19. Fiind al 100-lea comentariu la articolul mai sus publicat,doresc tuturor colegilor de la F.N.,Redactiei si in primul rind Pr. Mihai Andrei Aldea,multa sanatate,fericire si tot binele din lume! Doamne ajuta! Si sa auzim numai de bine!

  20. E rindul meu sa-mi cer iertare de la acei colegi cu care fara un scop anume am intrat in contradictie,doar expunindu-mi punctele de vedere total personale fara a fi influentat,de anumite curente sau colegi.Multumesc,tuturor celor care ma-u sustinut si au inteles ca sint o persoana de buna credinta! Multumesc ca exista F.N. si mi sa acordat permisiunea sa postez in continuare,raminind un cititor si comentator fidel, dinamic si consecvent!Doamne ajuta! Si sa auzim numai de bine!

  21. @Cezar, cu placere. Si noi multumim ca exista FN.

    Acum sunt tot 98 de comentarii… 🙂

  22. DA asa este ,tot ceea ce a scris Nemilosul este ADEVARAT.Inteleg si pozitia FN fata de ochiul nevazut al „libertatii” de exprimare si mai ales de expunere.Sincer eu inteleg,pt ca suntem romani,iar eu poate ma fac ca nu-nteleg ,dar am grija ca si asta sa fie pe intelesul unora.Cu siguranta noi cei care vrem sa ramanem fideli FN-ului ,dorim o Romanie cu putine vorbe si cu o mare intelegere intre noi.Au fost si „trecatori” cu intentii de a dezbina atmosfera constructiva pe FN, si ma bucur ca redactia prin Cezar Machidon intervine,stergand acele comentarii urate,dar si raspunsurile mele catre acei care vor sa tulbure atmosfera.Multumesc!Cum am mai spus ,in fiecare zi se mai invata cate ceva ,important este sa trecem peste si sa ne vrem binele ,asa cum trebuie sa fie ,mai ales pe un site ca FN.DA ,DATORITA FN AM CUNOSCUT OAMENI FOARTE FINI SI MAI ALES INTELECTUAL.AM CUNOSCUT PARTA BUNA SI FRUMOASA SI SANATOASA a Romaniei, acelor romani iubitori de neam si tara ,AM CUNOSCUT OAMENI DEOSEBITI CARE MI-AU imbogatit sufletul si care mi-au dat motive sa ma rog mai mult.Am cunoscut persoane deosebite ,prin comentariile lor .Multumesc cu aceasta ocazie FN si nu in ultimul rand pe Cezar Machidon. Da asa este ,am cunoscut doi oameni deosebiti,doi romani adevarati ,Pictor Sarion si Nemilosu.Romania are nevoie de astfel de oameni sunt sigur,sa fim sinceri!!!FN-ul trebuie sa ramana deschis pt astfel de oamneni si ffff bine c-o face!!!MULTUMIM!!!

  23. @Ana Ile
    Multumesc. Ma bucur ca sunt si altii in asentimentul meu.

    @Cezar: Asa este, comentariul e comentariu si-l responsabilizeaza pe cel care il face. Pe de alta parte, cred ca nivelul personal este foarte important, chiar daca i se poate neaga relevanta.

    De unde am detalii? Pai acum vreun an, la o postare, incheiam cu formula aproximativa: „pentru detalii, contactati-ma la adresa mail…”. Nici nu mai stiu la ce se referea comentariul. Astfel ca am primit mai tarziu un mail de la Gipsy, care imi devenise simpatic de la „Ce ne facem cu tiganii”. Ne-am cunoscut pe mail si astfel am primit contactul si cu Pictor Sarion. Si Gipsy se afla aproape in aceeasi postura descrisa de mine, ca in cazul lui Pictor Sarion.
    Din cauza lipsei de timp (doar iarna am timp sa postez) eu nu am stiut ca ambii prieteni ai mei au ajuns la unele „ciocniri la frontiera’ cu FN sau cu unii comentatori de aici. Pentru ca si FN este un prieten pentru mine, sunt intristat sa vad ca sunt neintelegeri si disensiuni intre prieteni de-ai mei.
    Singura mea atitudine poate fi defensiva. Nici macar mijlocitoare, pentru ca nu sunt eu instanta superioara. Imi pare rau de orice FN-ist care o ia prin balarii, imi pare rau de orice admonestare aspra adresata unui FN-ist. Nu ma refer aici la indivizii care intra sa arunce perdele de fum.
    Nu pot influenta ce scrie Pictor Sarion. Nu pot influenta ce i se raspunde. Distanta si timpul nu imi permit o influentare directa. Poate ca trebuia sa scriu si in sprijinul FN dupa ce am scris in sprijinul lui Pictor Sarion. Insa FN este fratele mai mare, dispunand de rezerve si aparare proprii.
    Pentru cei care apartin comunitatii de comentatori sinceri si care au uneori pareri gresite (de exemplu ca Biserica ar fi corupta), este binevenit rolul FN de-a corecta si a da o directie buna. Pentru unii care cauta doar dihonia si care nu sunt comentatori permanenti, gasesc ca e un gest de igiena sa fie luati tare si izolati.
    Pe scurt, am vrut sa explic de ce unele exprimari ale lui Pictor Sarion contin greseli sau unele exprimari stangace. Doream sa subliniez si bunele intentii care il anima. In ce priveste CONTINUTUL si MESAJUL, acolo nu sunt 100% de acord, cum nu sunt de acord nici cu ale altora in totalitate.

  24. De ce duceti lucrurile la nivel personal? Aici e vorba pur si simplu de ce s-a scris la comentarii.
    @ Nemilosu, de unde ai atatea detalii despre colegul nostru de lectura?

  25. @Nemilosu
    Ai dat dovada de foarte multa intelegere si mila in comentariul de mai sus. Nu putem fi perfecti si de aceea trebuie macar sa incercam sa fim ingaduitori unii cu ceilalti.

  26. Constat cu amaraciune ca daca un topic devine fierbinte, el lasa in urma raniti (sper ca nu si morti)
    Cred ca s-ar impune o precizare:
    Postarile lui Pictor Sarion sunt pornite dintr-o inima de roman adevarat. Nu mai este la prima tinerete, copiii dansului deja sunt adulti. A trebuit sa plece din tara in anii in care in Romania se scria „Rominia”. A trebuit sa vorbeasca si sa scrie intr-o alta limba timp de vreo 30 de ani pana la „revolutie”, cand se prezuma faptul ca un exilat avea dreptul sa-si viziteze Patria.
    Deci inevitabilele greseli gramaticale sau de stil vin de acolo. Apoi, izvoarele de informare directa (Biserica, Scripturi, carti etc) nu ii sunt asa la indemana ca noua, celor care stam in tara sau celor care au plecat din tara de curand.
    Se vede insa ca stie mai multe decat scrie. Cred ca postarile dansului izvorasc din dorul de-a scrie romaneste, de-a relationa cu romanii patrioti, lucru care nu e chiar asa de usor, trebuie sa recunoasteti. Uneori ne fura pe toti vehementa…

  27. Gipsy,
    Si a cui vina e ca domnul Pictor Sarion se face gresit inteles prin intermediul PC-ului?
    Si cum sustine el FN cand multe din ideile dumnealui nu-s nici pe departe asemanatoare cu cele promovate de noi?
    Domnul Pictor Sarion se simte jignit de fiecare data cand cineva nu e de acord cu el. Daca nu poate face fata, sa renunte, e spre linistea dumnealui.
    Parerea mea este ca ar trebui sa incheiem discutia pe acest subiect.

  28. Parinte,frate Machidon si voi iubiti „osteni”sa ma iertati daca par ca-mi dau cu parerea ,dar gura si cuvintele pot deveni pt unii dintre noi cele mai ASCUTITE ARME ,asa de ascutite ca doar Dumnezeu le mai poate inchide ranile facute de unii dintre noi si asta numai prin rugaciunile pt fratii nostri.Cine se roaga doar pt sufletul lui ,acela il va pierde.N-am spus-o eu,dar mi-a venit in minte.Exemplle sunt garla.Frate Cezar,nu fac front comun cu ceilati conationali,dar fratele Sarion probabil ca prin intermediul pc-ului este inteles cred eu putin gresit.Am spus ,pt unii dintre noi anumite lucruri trebuiesc clarificate intr-un mediu propice ,duhovnicesc,ortodox.Si eu simt nevoia de ffff multe sfaturi ,la care unii dintr noi nu ar mai avea nevoie asa de mult. Sa ma ierti daca par ca am intervenit ,dar fratele Sarion este unul care sustine FN,chiar daca anumiti”trecatori”l-au jignit pe GRATIS, pt anumite lucruri neinsemnate.Unii analizeaza „coaja unui fruct ,dar NICIODATA CONTINUTUL.Deci e nevoie de putini dar buni,ci nu multi si al naibii de rai.Cu respect si cu smerenia pe care doresc s-o am in fata Lui Dumnezeu,si a celor din jurul meu ,a dvs,a tuturor de buna credinta,sa-ncercam sa ne fim unii pt altii, prin comentariile, ca niste compresii bine venite peste ranile ce se abat asupra tarisoarei noastre dragi.Dumnezeu sa Ne intelepteasca pe fiecare dintre noi.Asa sa Ne ajute Dumnezeu!!! -DOAMNE AJUTA!!!

  29. .SA MA IERTATI PARINTE SI VOI IUBITI FRATI ,dar acest subiect tine de fiecare cum a primit sfat ortodox direct de la duhovnic si dupa discutii intre patru ochi ,ci numai dupa aceea se va primi si dezlegare.Fiecare ne-am dat cu parerea .Poate pt unii, duhovnicul fiecaruia considera cum e mai bine ,daca e bine sau nu,pt ca la taina spovedaniei duhovnicul este luminat de Sf.Duh ceea ce trebuie pt fiecare in parte.Daca cineva ar avea o arma ,poate ca acea persoana stie s-o manuiasca numai la nevoie,(ca fostii osteni din istorie ,cand intrezarea pericol),dar poate ca unii dintre noi sa nu stim cand si cum sa folosim acea arma fiind predispusi sa pacatuim AMARNIC.Deci fratilor , mai ales pt cine are de gand sa practice vreun sport de aparare, sa ceara sfat de la duhovnic.Fiecare avem un duhovnic (cine mai are norocul) pt a-i elucida cum stau lucrurile,iar daca vrem un duhovnic placut si inteleptit de la Dumnezeu,atunci RUGATI-VA PT VREMURI SA NU FIE NEVOIE DE LUPTE ,DE ARCURI CU SAGETI,de samurai de ,ninja,de karate ,de nato,de basescu,de revolutii si manifestatii ,pe timp de iarna mai ales,toate astea pt o viata cat de cat placuta Lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi incercam sa facem fata pt vremurile ce vor veni …cum putem mai bine.Sa ne rugam la Dumnezeu sa nu fie nevoie sa ajungem sa cerem dezlegare de la duhovnicii care se vor mai vedea ,pt a lua vreo eventuala „dezlegare” pt a umbla cu cutitele la brau ,pt ca atunci vom alerga printre dusmani ,avand spatele gol pt sagetile altora.Atunci sa vedem mucenicie…….

  30. Doamne Ajuta! Parinte Aldea -Domnilor,fratilor,surorilor,oameni buni,CRESTINILOR ,ORTODOCSILOR,ROMANILOR!!!s-a pierdut timp pretios pe marginea acestui subiect.Bun ,am inteles ,s-a explicat ,cine a inteles,cine a discutat,cine n-a inteles,etc.Foarte bine,nu asta e important,ci faptul ca trebuie sa mergem mai departe in buna armonie dar pe un fond frumos,calm,firesc ortodox.Au fost subiecte pe care si eu le-am inteles sensul din mers,asa cum altele mi-au parut greoaie,fara sa le dau prea multa importanta ,comparativ cu alte subiecte ce tin cu ADEVARAT de viata ortodoxului mai ales in tara noastra mult incercata.Au fost si unele subiecte mai putin interesante (parerea mea personala ,fiecare cum considera)care usor usor devin apasatoare ca de exemplu …. devenind penibil.Faptul ca in general un ortodox trebuie sa stie ca ar fi un pacat sa practici sau nu vreun sport de aparare ,indiferent de disciplina ,acest sfat trebuie luat de la duhovnicul pe care-l are pt a primi si dezlegare,iar noi sa ne rugam pt acel duhovnic ca Dumnezeu sa-l lumineze pt a primi sfatul placut cel mai bun placut Lui Dumnezeu.Dar fratilor,duhovnicia nu se poate face prin intermediul computerului,internetului TV-ului,oricat te-ai documenta,iar acest subiect eu l-as vedea doar intre duhovnic si mirean,ca intre doctor si pacient,ATAT . Nu pt ca o spune unul ca mine,dar fratilor nu este practic sa ne poticnim fluxul firesc al discutiilor,fiecare sa incercam sa ne indreptam inimile catre Dumnezeu inaintea intelesurilor mai ales inaitea vorbelor…Sa-mi fie cu iertare si cu tot respectul pt redactie si mai ales pt P.Aldea care se afla in rugaciunile mele si ale dvs. ,dar faptul ca acest subiect legat de un sport fie el si de aparare mi s-a parut cam „fff important” comparativ cu acele subiecte care ne tooot apasa tarisoara asta ingramadita de dusmani .

  31. @ Ana Ile
    Nu stiu de ce, dar am senzatia ca domnul Machidon este mai dur de felul sau iar domnul Pictor Sarion s-a intamplat sa intre, dintr-o pricina sau alta, sub incidenta duritatii sale. 🙂

  32. @ Domnule Pictor Sarion,

    Eu cred că artele marțiale nu sunt specifice exclusiv unor culturi asiatice. În fond, artele marțiale se referă la știința luptei, știința războiului (cuvântul „marțial” provine de la Marte care era zeul războiului) ceea ce implică o serie de cunoștințe ce depășesc câmpul restrâns al luptei corp la corp. Orice popor care e nevoit să se apere sau are chef să cucerească trebuie să știe mai întâi cum sa o facă adică să aibă cunoștințe care pornesc de la lupta corp la corp sau/și lupta cu o armă/m. multe și care ajung la moduri de a îmbina tipuri de unități de luptă. Cu alte cuvinte, cunoștințe de tactică și strategie. În acest sens, se poate vorbi de arte marțiale tracice, romane, evreiești, chinezești, indiene, mongoleze, tătărești etc.
    Arte marțiale știa și Sfântul Gheorghe și Sfântul Dimitrie și toți sfinții militari.
    Arte marțiale știau și călușarii care erau tot oșteni… La origini, Călușul era un dans războinic/al unor războinici și mai păstrează și astăzi într-o formă diluată anumite mișcări de luptă. (dacă va uitați atent 🙂 )

    E adevărat, sunt o mulțime de stiluri de luptă foarte cunoscute ce provin din diverse țări asiatice (China, Japonia, Thailanda s.a.m.d.) dar ele sunt doar o mică parte dintr-un întreg ce îl constituie artele marțiale.

    PS(ca o gluma): Există cineva care deține monopolul adevărului. Hristos!

  33. @Ana Ile,multumesc pentru ca at-i remarcat!,aspect analizat si de alti colegi!

  34. Domnule Cezar Machidon,

    Imi cer scuze, dar mi se pare ca sunteti prea dur cu Pictor Sarion.

  35. Legatura cu interviul este ca era vorba de Artele Martiale,ca vin din China sau din Tibet este mai putin important! De retinut ca asemenea activitati fac parte din cultura unor popoare Asiatice asta e important de retinut ,iar Calusul Romanesc nu trebuie comparat cu Artele Martiale! Nu stiu a cita oara mi se recomanda,din partea D-lui Cezar sa-mi string catrafusele! Credeti intradevar ca ma compromit,ca am ca si altii alte pareri despre lume si viata,decit cele care se publica aici ? Trebuie sa votam ca in totalitarism? Detine cineva monopolul adevarului? Contradictii au generat progresul omenirii! Mai mult nu are rost,nu porniti la drum cu idei preconcepute!! Sa auzim numai de bine! Si nu mai fiti asa acri cu mine,avind in vedere ca si eu sint un om si ca om am parti bune si rele ca fiecare dintre noi! Nu toti sintem dotati cu „har”

  36. În primul rând, nu văd legătura între postul acesta şi discuţie. Este o afirmaţie care nu e legată prin nimic de ceea ce este în interviu.
    În al doilea rând, ceea ce ştie „toată lumea” este adeseori greşit. Ca şi în acest caz.
    Nu există călugări „Saolini” ci „Shaolini”, eventual. Aceştia nu sunt nici în Nepal, nici în Buthan, nici în Tibet, ci în China. Shaolin-Si este, tradus din chineză, „Templul din Pădurea Mică”. Şi se află în China. O simplă căutare pe internet (Altavista, Google sau alt motor de căutare) lămurea lucrurile.
    Artele marţiale din Shaolin Si îşi au izvorul în India, de unde au fost aduse cu multă vreme în urmă şi predate călugărilor de aici spre a se întări fizic şi spre a se putea apăra de tâlhari. Dedicarea acestor călugări a transformat Shaolin Si într-un simbol al artelor marţiale chinezeşti, deşi nu este nici pe departe singura tradiţie marţială chinezească.
    În India se practică alte arte marţiale, cele mai cunoscute fiind grupate sub numele de vajramushti şi kalaripayat (desigur, diferite astăzi faţă de formele străvechi). Totuşi vajramushti şi kalaripayatul sunt departe de a fi singurele arte marţiale indiene.
    Există, întâmplător, în unele mari oraşe indiene, şi cluburi în care se predau forme de arte marţiale chinezeşti, ca şi altele nipone sau europene sau de altă origine. Totuşi acestea nu sunt caracteristice nici pentru India, nici pentru Nepal, nici pentru Buthan, nici pentru Tibet.
    Dincolo de aceste informaţii „de cultură generală” (ca să zicem aşa) nu văd care este legătura cu interviul.

  37. Dle Pictor Sarion,
    De ce trebuie sters?! Dar de ce trebuie pus aici? Care e rostul/legatura?
    Cred ca va discreditati singur prin acest comentariu.

  38. Adevarul supara sau deranjeaza? mai postez inca o data aceiasi ideie in comentul care mi-a fost sters care suna asa: Calugarii si preotii Budisti din Nepal,Buthan si Tibet folosesc artele martiale,aceste manifestari facind parte din cultura acestor popoare Asiatice! Se mai numesc si Saolini,foarte admirati in filmele Hollivodiene! Pentru ce trebuie sters? E o realitate cunoscuta de toata lumea!

  39. @Loghin
    Despre obiceiul bârfei am amintit şi în interviuri. Nu revin. Îţi spun doar că trebuie să treci peste asemenea lucruri. Toţi avem slăbiciuni, greşeli, păcate, poate şi patimi. Cel care aşteaptă să găsească un duhovnic perfect, fără niciun păcat, fără nicio greşeală, fără nicio slăbiciune, nu va avea duhovnic în veci. Sau va trece din dezamăgire în dezamăgire. Chiar şi Sfinţii Apostoli au avut slăbiciunile şi greşelile lor. Şi, totodată, vesteau Evanghelia lui Hristos, vindecau bolnavi, slujeau Sfânta Liturghie, înviau morţi…
    Să-i mulţumim lui Dumnezeu că este atât de îngăduitor cu noi şi ne dă har şi îndrumare, că a venit pentru cei bolnavi, nu pentru cei sănătoşi!

    Am spus în interviu că am în pregătire o carte despre arte marţiale şi Ortodoxia românească (nu numai, dar în special). Acolo voi încerca să detaliez lucruri prezentate pe scurt în interviu. Şi aşa ni s-a reproşat că sunt prea lungi!

  40. Nu cer socoteala cuiva. Dar cand am intrat si am citit, mi s-a parut foarte interesant, dar pe urma la comentarii ma pierdusem intre alte discutii care nu erau pe tema. Si era sa nu mai citesc mai departe, si as fi pierdut explicatia parintelui despre biciul lui Hristos si sabia lui Petru. Si ma gandeam ca poate altii chiar nu citesc pana la capat daca sunt discutii in afara temei. Atat.

  41. Loghin,
    1. Nu te tulbura de la atat. Discutiile pe internet de cele mai multe ori sunt artificiale si nu e bine sa te iei dupa tot ce se comenteaza de unul sau altul.
    2. De ce se vorbeste despre regi si altele? Parca ne ceri socoteala… Se intampla sa te intinzi la vorbe pe langa subiect, atata timp cat sunt civilizate, se accepta.
    3. Parintele a vorbit in cele doua interviuri. Mai mult, eu personal, nu cred ca e nevoie. Oricum nimeni nu a venit cu niciun contraargument care sa merite atentie.
    Nu ne-ai deranjat in niciun fel. Te asteptam in continuare cu lucruri constructive.
    Doamne ajuta!

  42. Imi cer scuze daca deranjez cu postarea mea, dar nu inteleg unele lucruri. De ce se vorbeste aici despre regi, presedinti sau demonstratii si nu despre tema interivului. De ce sunt mari duhovnici care vorbesc pe ascuns si fara stirea celui despre care vorbesc. Sunt un mirean nepriceput, asa ca ma tulbur auzind asemenea lucruri. Mi se pare barfa si mi se pare foarte urat daca si marii duhovnici fac asa. Bine ca sunt si duhovnici mai marunti, care nu fac asa. Sau poate nu inteleg eu si e ceva bun sa vorbesti pe la spate de ceilalti daca esti duhovnic si greseste cine nu face asa. Si mi se parea foarte interesant sa fi vorbit mai mult parintele despre felul in care pot folosi artele martiale unui crestin. Si partea cu cele trei laturi de pregatire mi s-a parut cam neclara sau prea scurta. As fi vrut sa fie explicata mai mult.

  43. @Gladiatorul aka Pr. Timotei
    Nu am niciun merit „de atitudine”, întrucât nici nu am văzut postarea dvs. până acum. De la a doua postare de răspuns pt. Razvan B. nu am mai apucat să urmăresc firul discuţiei – mai am şi alte, multe, lucruri de făcut.
    În ceea ce priveşte postarea iniţială a dvs. nu mi se pare a fi o născocire, poate tonul să nu fie unul real ci simulat.
    De aceea, voi răspunde la câteva din problemele atinse în el.

    1. „Toata aceasta poveste pleaca de la faptul ca ati dat ascultari ucenicilor sa mearga la sporturi de lupta. Ei din prostie au inceput sa spuna si altora ca asa trebuie sa faca toti. au aparut dispute intre ucenicii dvs si ai altor parinti care nu vedeau cu ochi buni aceasta modalitate de abordare a crestinismului.”

    Toată această poveste pleacă de la faptul că sunt un om deschis, care nu lucrează pe ascuns cele ce se cuvin a fi lucrate pe faţă.
    Mulţi preoţi îşi lasă ori chiar îşi îndeamnă fiii duhovniceşti să practice sporturi, inclusiv de luptă, dar o fac pe ascuns. Şi îşi îndeamnă şi fiii duhovniceşti să tacă asupra acestui lucru, pentru a nu avea de suferit, nici unii, nici alţii, de la confraţii întru credinţă, a căror agresivitate este adesea mult mai mare chiar decât a păgânilor practicanţi de arte marţiale.
    Spre deosebire de ei, eu am spus lucrurilor pe nume şi nu le-am ascuns. De asemenea, mi-am lăsat şi chiar mi-am îndemnat fiii duhovniceşti să vorbească deschis despre acest lucru.
    În acest fel se poate vedea limpede că nu este vorba despre vreo mişcare ascunsă, subversivă sau ocultă, despre vreo grupare centrifugă sau altceva de acest fel, este vorba despre o lucrare pe care o socotesc ortodoxă şi absolut firească.
    De ce mi se pare firească am argumentat destul de detaliat. şi am în pregătire şi o carte.
    Care, desigur, va stârni şi ea destule furii.

    Oricum, sunt încredinţat că fiii mei duhovniceşti nu au făcut o „prostie” vorbind pe faţă, ci un lucru bun şi binecuvântat: „tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este”.

    Vorbind pe faţă, dacă greşim, dăm prilejul să fim îndreptaţi. Iar dacă facem ceea ce este bine, mărturisim binele şi îi ajutăm pe cei care nu îl fac să se îndrepte.

    Deci foarte bine au făcut ucenicii mei şi foarte bine fac cei ce vorbesc pe faţă, deschis, cu dragoste de Dumnezeu şi de fraţi, despre toate lucrările din afară ale noastre.
    Căci, desigur, cele care ţin de lucrare din lăuntru a omului – fie el duhovnic sau fiu duhovnicesc – nu se cuvine să fie descoperite cu uşurătate, şi în niciun caz oricând.

    2. „De aceea sunteti foarte vehement. Ucenicii v-au bagat in lat si acum cautati in toata scriptura si in toate patericele exemple cu care sa va indreptatiti ascultarile pe care le dati ucenicilor.”

    Vehement nu sunt, sunt categoric. Este o deosebire mare între cei doi termeni. De obicei sunt categoric atunci când îmi exprim o părere, pentru că am obiceiul să mă pronunţ doar asupra lucrurilor pe care le-am cercetat cât am putut de bine. De asemenea, am obiceiul de a spune „nu ştiu” atunci când nu ştiu.
    Evident, se poate deduce de aici că lucrurile stau, real vorbind, pe dos decât în postul citat. Indiferent că reflectă o părere personală sau nu, sunt încredinţat că sunt destui care, neştiind lucrurile, cred că aşa stau. Că de la aceste discuţii, adică, am pornit să caut justificări.
    Dar nu-i aşa.
    În fapt, eu am căutat să văd care este poziţia Bisericii lui Hristos faţă de artele marţiale. Şi asta încă de pe când eram încă mirean.

    Mi se părea ciudat că duhovnicul meu, de pildă, vorbeşte împotriva artelor marţiale, dar totodată primeşte la Împărtăşanie (sic!) practicanţi de arte marţiale cu centură neagră, ba chiar şi instructori sau maeştri.
    Atunci când l-am rugat să-mi explice această deosebire s-a încurcat puţin, apoi mi-a spus că „sunt cazuri şi cazuri” şi atât!
    Deci am căutat să văd, mai departe, care ar fi criteriile ce fac deosebirea între „cazuri”.
    Şi, mai ales, să găsesc PRINCIPIILE ortodoxe referitoare la arte marţiale.

    Am găsit nenumăraţi sfinţi militari – şi culmea, în contextul unei analize istorice despre începuturile Neamului Românesc.
    Am găsit nenumăraţi împăraţi sfinţi care au fost mari luptători – aş spune chiar mari războinici – ba chiar şi teoreticieni ai războiului. Iar Biserica îi numără cu sfinţii!
    Am găsit canoane care declară că „uciderile din războaie nu sunt socotite între ucideri”(ile ce se canonisesc), canoane ce ocrotesc pe ostaşi şi familiile lor, dar niciun canon care să osândească ostăşia, practicarea de arte marţiale, folosirea forţei sau violenţei pentru apărarea Ţării, Neamului, familiei. Dimpotrivă.

    Toate acestea, şi multe altele, mi-au format, încă înainte de a primi hirotesia de duhovnic, o încredinţare mare: că artele marţiale sunt o datorie pentru un bărbat ortodox – şi chiar pentru partea femeiască – dacă sunt practicate ca o DATORIE, ca o datorie sfântă faţă de Dumnezeu, Neam, Patrie şi familie. Şi, totodată, sunt un lucru FOARTE rău dacă sunt practicate pentru mândrie, răzbunare, asuprirea altora şamd.

    Această convingere s-a materializat în sfaturile date fiilor duhovniceşti. Date pe faţă, fără ascunzişuri.
    De unde a început, de fapt, toată povestea.

    Nu am avut de gând să tulbur pe cineva. Nici să intru în contraziceri cu cineva. Dar nu pot să nu mărturisesc ceea ce ştiu că este adevărat şi de folos spre mântuire.

    3. „Dvs veniti mereu cu ceva diferit fata de ceea ce vine ortodoxia”
    Iată încă o acuzaţie de „înşelare”, chiar de la cineva care zice „Nimeni nu a spus ca sunteti in inselare”!
    (vezi, Gerula, ce spuneam? oamenii nu ascultă nici măcar ceea ce spun ei…)

    Dimpotrivă, eu vin cu ceea ce spune DINTRU ÎNCEPUT Ortodoxia, nu cu născociri şi practici „inovatoare”.
    Ostăşia a fost o parte a Ortodoxiei încă din cea mai mare vechime. Încă din Vechiul şi Noul Testament. Din păcate, sub influenţă neo-protestantă şi masonică mulţi dintre ortodocşi – mireni şi clerici – dau deoparte tot ceea ce ţine de teologia luptătoare şi încearcă să promoveze o teologie a pasivităţii. Care nu este ortodoxă şi care, răspândită acum multă vreme în Biserica Persiei, a distrus-o.
    Faţă de cei care spun că ceea ce aduc eu este diferit de Ortodoxie pun înainte mărturia sfintelor canoane date sau aprobate în Sinoadele Ecumenice, a Sfintelor Scripturi, a scrierilor marilor sfinţi ai Bisericii, a puhoaielor de sfinţi militari.
    Ca răspuns mi se aduc acuzaţii mai mult sau mai puţin ridicole – „tinereţe”, „vehemenţă”, „atitudine războinică” şamd.
    Ca răspuns, aştept ceva bine-întemeiat teologic. În rest,
    Pace tuturor!

  44. @Pr Timotei Gladiatorul,

    Permiteti-mi sa ma indoiesc de cele scrise de dumneavoastra ultima data…. Si in cazul acesta, de toate postarile dumneavoastra si intrun final, de dumneavoastra insusi.

  45. @Cezar Machidon, referitor la Rege in general mi-ar face placere sa schimbam idei, chiar daca sunt antagonice.
    Constat ca esti republican dar nu ma deranjeaza aceasta, pentru ca esti sincer in intregul tau demers editorial.

    As prefera insa, daca treci prin Sibiu, sa ne vedem personal. Iti marturisesc ca mi-ar face o imensa placere.

    Pentru ca sunt un fervent monarhist, as dori sa ascult o pledoarie republicana din partea unui tanar inteligent si patriot.

    Poate ca daca ne-am incrucisa ideile aici la FN, „pre multi ii vom sminti” iar pe altii, mai inteligenti ca noi, i-am face sa zambeasca.

    Eu imi marturisesc crezul monarhist si intreaga subiectivitate in privinta Regelui meu. Pentru mine este un monument viu (se pot face multe ironii aici), eu ma refer in sensul lui profund si literal.

    As putea aduce in sprijin multe articole geniale aparute de curand in presa, as putea aduce in sprijin postari de-ale mele aici (mai putin geniale).

    Pentru mine republica este in sensul ei general o plasmuire a masoneriei. A recuperat intr-un mod pervers republica antica, mult mai functionala atunci, si a livrat-o maselor pentru detronarea monarhiilor europene, un prim pas spre o lume fara Dumnezeu si valori.

    De-aici o intreaga pledoarie…

  46. Doamne ajuta, @Gladiatorule

    Eu totusi raman cu niste neintelegeri din noul dvs post(Acum nu mai stiu daca sunteti preot sau nu 🙂 ).
    Nu inteleg:

    „Deci articolul este o inventie pe langa cel de la ortodoxia tinerilor!”
    Va referiti la posturile lui Razvan si al Pr Timotei? Care este o inventie si care e veridic? Imi cer iertare dar exprimarea mi se pare neclara.

    „Nici-un duhovnic nu v-a vorbit de rau si nu am intrebat pe nimeni!”
    Intrebarea care imi rasare in minte este de unde stiti, din moment ce nu ati intrebat pe nimeni?

    Ultima si cea mai mare neintelegere dar si curiozitate 🙂 este de ce anume nu erati sigur de a fost nevoie de acest „viclesug”. (Sigur, puteti sau nu raspunde de voiti).

  47. @ Parintele Aldea

    1.Parinte, eu zic ca e bine ca ati scris intr-o alta forma ce ati spus deja in articole pentru ca ceea ce se citeste de mai multe ori se retine mai bine.

    2. A ramas un post in coada de peste, ala cu intoarcerea obrazului.

    „Tare m-ar interesa cum talcuiti dvs acest citat…”

    Eu zic ca ne-ati lasat sa fierbem suficient in suc propriu 😛

  48. Iubitilor!
    a fost doar o gluma ceea ce am postat tocmai pentru a vedea cum reactionati fiecare in parte, si dvs cei de pe aici si parintele.
    Imi cer iertare pentru obraznici, pentru orice fel de cuvant smintitor dar am fost nevoit sa fac acest lucru pentru a ma convinge de ceva ce nu eram sigur.
    A fost un atac la persoana si am vrut sa vad scoala parintelui dar si ucenicilor care misuna la greu pe aici.
    Blagosloviti parinte si ma iertati!
    Stergeti daca doriti comentariile anterioare!
    Va felicit ati reactionat corect!
    Dumnezeu sa va binecuvinteze lucrarea de mantuire pe mai departe! Aveti tot respectul meu.
    Si Cezar ca administrator al FN s-a abtinut destul de bine. Nu stiu daca nu foloseste si el niste nick name-uri dar in mare se descurca foarte bine.
    Dumnezeu sa va biecuvinteze toate eforturile si sa va pazeasca in tot ceea ce faceti!
    Deci articolul este o inventie pe langa cel de la ortodoxia tinerilor!

    Amin!

    PS Nici-un duhovnic nu v-a vorbit de rau si nu am intrebat pe nimeni!

  49. @ Gladiatorul
    Sarut mana, parinte si Doamne ajuta!
    Nu stiu cm sa formulez ceea ce am de zis. O sa incerc sa fiu foarte precis in exprimare, cat se poate de lipsit de echivoc.

    1. „Nimeni nu a spus ca sunteti in inselare.”

    Sigur nimeni nu a folosit exact aceste cuvinte insa mie mi se pare ca o consecinta logica imediata a textului…

    „A indemna pe ucenici sa mearga la arte martiale (oricare ar fi ele)(sporturi de lupta) este considerata o ispita a parintelui care are o viziune mai razboinica. Se vede din toate predicile si pozitiile adoptate pana in prezent! Si nu o poate nega nici sfintia sa.
    Iar trimiterea ucenicilor (baieti si chiar fete) – ca ascultare – la sporturi de lupta deja este o problema ptr sfintia sa.”

    … ar fi tocmai aceasta: parintele este in inselare.

    Cum altfel ar fi indemnul de a-si trimite fiii si fiicele duhovnicesti la sporturi de lupta o problema pentru sfintia sa daca nu prin indepartarea de dreapta credinta, de Hristos a lui si a fiiilor si fiicelor sale? Daca acela/aceia care a/au spus ceea ce e scris in textul de mai sus ar fi considerat ca acest indemn este profund ortodox cu siguranta n-ar fi enuntat ca este o porblema pentru parintele Aldea. Asta unu la mana.
    Doi la mana, eu nu stiu daca sfintia sa este de rea sau de buna credinta. Daca ar fi fost de rea credinta ar fi enuntat ceva de care era perfect constient ca intra in contradictie cu invataura lui Hristos si atunci cu adevarat n-ar fi fost in inselare ar fi fost putin indracit. Dar cum nu stiu in ce situatie se afla sfintia sa, presupun ca e de buna credinta si ca a enuntat ceva despre care sfintia sa considera ca este cu adevarat in dreapta credinta.
    Prin urmare, daca parintele Aldea crede sincer in ceva despre care alti parinti zic ca nu este in duhul ortodoxiei, este absolut firesc ca pozitia acestora din urma fata de parintele Aldea sa fie ca sfintia sa se afla in inselare deoarece ar crede intr-o minciuna.

    2. „La afirmatia lui Razvan, cum ca sustineti ascultari ucenicilor dvs la practicarea sporturilor de lupta, n-ati facut nici-o afirmatie.”

    Nu inteleg ce se mai poate adauga la ceea ce se scrie in primul interviu:

    „Parinte, se aude ca va lasati si chiar va indemnatii fii duhovnicesti sa practice arte martiale. Este adevarat?

    Da, este adevarat.”

    plus argumentele in care explica si de ce o face.

    3. „Toata aceasta poveste pleaca de la faptul ca ati dat ascultari ucenicilor sa mearga la sporturi de lupta. Ei din prostie au inceput sa spuna si altora ca asa trebuie sa faca toti. au aparut dispute intre ucenicii dvs si ai altor parinti care nu vedeau cu ochi buni aceasta modalitate de abordare a crestinismului. De aceea sunteti foarte vehement. Ucenicii v-au bagat in lat si acum cautati in toata scriptura si in toate patericele exemple cu care sa va indreptatiti ascultarile pe care le dati ucenicilor. Discutiile sunt vechi si pe alte teme. Dvs veniti mereu cu ceva diferit fata de ceea ce vine ortodoxia. In predici sunteti atent dar in particular aveti alt fel de a privi lucrurile.
    De la ascultari pleaca certurile cu altii. Daca dvs le spuneti un lucru sa faca ei il fac unanim valabil si altora.”

    Ceea ce inteleg eu din textul de mai sus este ca pozitia fata de arte martiale pe care parintele Aldea o exprima in cele doua interviuri nu este decat o inceracare de a drege ceea ce au facut ucenicii sai si nicidecum convingerea sa intima.
    De ce ar da o ascultare din aceasta daca n-ar fi convingerea sa intima?
    Ceea ce afirmati mai departe:

    „Discutiile sunt vechi si pe alte teme. Dvs veniti mereu cu ceva diferit fata de ceea ce vine ortodoxia. In predici sunteti atent dar in particular aveti alt fel de a privi lucrurile.”

    are ca si concluzie logica imediata faptul ca parintele Aldea este ERETIC si ca mai e si prefacut, duplicitar, una spune alta crede.
    Acestea sunt, daca nu ma inseala capacitatea de a defini lucrurile, atacuri la persoana. Si nu sunt foarte argumentate.

  50. @Pr Timotei

    Chiar sunteti parinte? Nu de alta, dar dupa nick-name pareti destul de … bataios….

  51. Pentru @Razvan

    Draga Razvan,
    Am citit articolul postat mai sus, de asemenea am citit urmatorul tau raspuns cu patimile, ispitele si greselile parintelui etc. Nu vreau sa analizez textul prea mult ci sa spun doar atat: este foarte subiectiv iar persoana respectiva are pretentia adevarului absolut, ori, dupa cum stim, Dumnezeu ne-a lasat unici si fiecaruia ni se potrivesc anumite lucruri.
    M-a deranjat foarte, foarte tare siguranta cu care faci afirmatii grave la adresa parintelui Aldea. Din ce postura faci acest lucru? De ce ai fost atat de preocupat de ispitele si patimile parintelui de ai intrebat asa multi oameni despre sfintia sa? Acei parinti il cunosc pe parintele? I-au ascultat argumentele? Sau li s-a povestit vag despre parintele? Iti asumi greutatea celor spuse? Daca da, in calitate de ce si cine ti-a dat dreptul asta? Pui in balanta experienta unui singur om – acel Razvan care a scris articolul, cu experientele numeroase impartasite unui singur om?
    In concluzie, de cand s-a ajuns la, iarta-ma ca spun, dar asta este, la nerusinarea de a se acuza un preot, pe internet, FARA niciun pic de discernamant macar (stim foarte bine ca Sfintii Parinti erau foarte, foarte delicati cand venea vorba de pacate si ispite, iar tu le spui in gura mare, ca un cercetator in domeniul `Preot Aldea`).
    Cunosc pe una dintre campioanele mondiale la kick-box, romanca. Este studenta la Arta sacra, picteaza icoane! Are duhovnic, se spovedeste, deci face asta cu binecuvantare.
    Si eu practic kick-box, nu de mult timp este adevarat. Nu am observat nicio modificare negativa ci doar o imbunatatire a tonusului fizic si psihic, pentru ca asta am si vrut. Si de asemenea, sa ma pot apara singura daca voi fi pusa vreodata in vreo situatie dificila pe strazile Bucurestiului.
    Asadar, Razvan… NU SE FACE!

  52. Nemilosu,
    M-ai facut curios de-o chestie.
    Prin ce e „monument” ca om regele Mihai? M-am gandit, dar nu am gasit niciun raspuns. Sincer te intreb (daca e nevoie sa specific).
    Banuiesc ca monument nu e in sens propriu folosit.

  53. Fiecare popor plateste in functie de pacatul de care reuseste sau nu reuseste sa scape,iar cand un anumit popor decide sa scape de acel pacat,apar diferente MARI de opinii ,dand posibilitatea sa se strecoare discordia.Cumva dusmanii tarii ,guvernantii,ungurii,occidentul,etc.,ar avea prilejul sa profite de aceasta discordie????So-ntrebam pe MIORITA ca poate ea inca mai ascunde ceva ,iar acel „ceva”inca ne mai bantuie tara ,de la un cap la altul. Am ajuns sa gandim si sa reactionam ca un vanator in propria-i ograda,dand posibilitatea tuturor vanatorilor dusmani si profitori de neam si tara…….P.s. Culmea…si toate astea in vazul tuturor……

  54. Ma tot miram eu cum de nu s-au inteles Regele Mihai, Antonescu, Legionarii si unii fruntasi patrioti ai Partidelor Istorice in anii 30-40.
    Daca iei pe fiecare in parte, erau (sunt)niste monumente de oameni.
    Dar s-au calcat si ei pe bataturi atunci…
    Noroc cu Dumnezeu, care i-a luat si i-a pus cu dreptii pe toti.

    Nasul meu fiind preot, stiu ce ispite sunt si in lumea lor. E un preot bun, are sase copii, il musca multi tocmai pentru asta. Se veselesc dracii de-om continua.
    Din fericire, Dumnezeu are capacitate imensa de iertare, ne va trece aceste mici pacate si ambitii.

    Eu am ramas cu urmatoarele invataminte de aici: nu ma duc sa ma bat cu altii, nici macar in numele unui adevar. Daca insa o femeie cu copii mici e agresata pe strada, ma bag, cu riscul sa ies sifonat.
    Cred ca Mota si Marin au procedat bine in Spania. Acolo era pangarit insasi Hristos.
    Sunt insa prea neinstruit pentru un astfel de subiect.

    Eu cred ca s-ar cadea sa nu cadem…

  55. Vad ca nentelegerile isi croiesc drum ,intr-un mod ffff insidios,in tara Romaneasca ,implantand discordie prin vanatoarea de greseli a unora dintre noi,chiar si aici pe FN.diavolul asta asteapta,spunand ca „voi intre voi sa va distrugeti”.Adevarul si dragostea in Romania a devenit ca o fantoma ,iar dusmanii care scrasnesc din dinti ne pun cuvinte de discordie in gura guvernantilor ,a farizeilor ,a ecumenistilor,toate astea pt urechile si ochii obositi de atata discordie in poporul asta de dupa 89.ATENTIE!!!,cineva trage concluzii ,pt a produce noi victime in randul nostru.Vom ajunge sa ne aparam cum putem credinta ortodoxa ,familia,dar cu modul asta de comunicare intre noi,e usor sa ne dam un sincer pronostic,pt viitorul tarii noastre.As spune eu mai multe…,dupa cum v-am spus ,in acest site ffff multi distrugatori de tara citesc…..Anumite lucruri se spun DOAR IN FATA DUHOVNICULUI SI-ATAT.Daca avem pretentii sa mai avem duhovnici care sa ne mai scoata din razboiul asta care a inceput impotriva orotdoxiei STRABUNE,atunci RUGATI-VA PT EI,CAT MAI AVEM SUFLETELE SI OCHII CURATI!!!!!!! Sper ca aceste discutii sa nu le fi citit vreun dusman al Romaniei Ortodoxe.Din comentariile de mai sus vad ca P.Aldea nu este pe placul tuturor,dar si medicul de familie se alege in functie de starea trupeasca ,dar mai ales un duhovnic in funtie de starea sufleteasca a fiecaruia dintre noi.Nu va convine ????????? schimbati medicul sau duhovnicul ,dar rugati-va la Dumneazeu sa aveti parte de duhovnici placuti Lui Dumnezeu, ci NICIODATA „duhovnici”simpatizanti ai actualei patriarhii.Oricum,Doamne ajuta tuturor!!

  56. Dumnezeule, cu ce se pierde timp in tara asta….Vad ca foarte multi de pe acest site il critica pe P.Aldea,timp in care patriarhul se roaga cot la cot cu ereticii occidentali,instrainand moastele anumitor sfinti.ASTA N-O MAI VEDETI????? Sunt atatea subiecte ce trebuiesc discutate si puse la punct,mai avem pretentii ca ungurii sa stea cu botul pe labe?????ORTODOXIA este amenintata din toate partile si intern si mai ales extern.Pai daca p.Aldea ar fi in inselare inseamna ca aveti ochi si pt acei vanduti de la patriarhie si de la foarte multe biserici din tara.Faptul cu artele martiale ,cum ca e bine cum ca nu e bine….cata ipocrizie ,pe timp de razboi nu mai ai timp sa gandesti,ori tu iti aperi tara ori te faci oaie si dusmanii iti distruge tara si neamul.TOATE POPOARELE AU ARMATA ,NUMAI ROMANIA ARE ARMATA ,DAR CARNE DE TUN PT ALTII .Toate sabiil estau in teaca atata timp cat nu se intrezareste pericol la granite.Armele in mainile strabunilor nostri au fost folosite numai la NEVOIE.ARMELE ADEVARATE PE TIMP DE PACE RAMANE RUGACIUNEA si comportamentul ortodox pt altii ,pt cine are ochi sa vada.Luati exemple din viata sfintilor,din viata domnitorilor de la strabuni.Vad ca dupa 89 Romania nu mai are voie sa aibe armata (doar armata cobai pt smecherii din NATO,aducatorii de „pace,timp in care Romania este acuzata din toate partile.Asemenea discutii nu au fost in biserica noastra ortodoxa,ce asteptam sa fim calcati in picioare DIN CAUZAOASTRA A TUTUROR,ca apoi sa nu mai fie nevoie sa ne-ntelegem???????????????Uitati-va la eretici si chiar la ecumenisti cum defaimeaza tara peste tot mai alrs in occident ,bagand intrigi intre romani.De vreo doua luni vad ca se tot bate cuiul si se scoate cuiul pe tema asta .Cineva a inteles gresit ce-a vrut sa spuna parintele,iar grseala facuta in masa prinde bine la romani cu vremurile astea.Vorbim de iubire ,de pace de ortodoxie ,dar sarim ca arsi cand cineva intelege gresit.Au fost alti preoti pe aceste situri care si-au dat cu parerea vorbind cu zece intelesuri ,exact ca ecumenistii,pt a provoca confuzie.Ortodoxia poate deveni muuult mai puternica daca tinem aproape ,fara sa despicam firul in 16,avand si aducatori de confuzie (cu buna stiinta)printre noi.Ce alegem ,sa mai fim oi ,intr-o tara care se vrea distrusa ORTODOXIA???Pai un Daniil Sihastrul s-ar lua cu mainile de cap si toti sfintii pe care Dumnezeu N-i i-a dat ca exemplu .Avem tot ce ne trebuie in ortodoxia cea strabuna pt mantuire.Avem pretentii la dusmani ??????,la guvernanti la patriarh,la ecumenisti,la toti dusmanii acestei tari ,cand noi de doua luni ne tooot impungem cu tot felul de argumente.Atentie !!!,ca pe acest site,isi baga nasul si dusmanii tarii.Rufele trebuiesc spalate in familie.Anumite lucruri se spun doar in fata DUHOVNICULUI. Deja au venit vremurile in care duhovnicii evita sa mai discute,pt ca si ei sunt din carne si oase.SA SE SALVEZE CINE POATE.Eu unul nu mai gasesc timp sa caut greselile altora.DOAMNE AJUTA DOAR CELOR CARE VOR SI DORESC O ROMANIE ORTODOXA PE CALEA PLACUTA LUI DUMNEZEU,IAR SFINTII NOSTRI SA SE ROAGE PE NEAMUL ORDODOX STRABUN,INDIFERENT CE VREMURI VOR VENI!!!

  57. Revin, cu un cuvânt despre textul postat aici de Răzvan B.
    Un text frumos, bine scris, dar eminamente subiectiv.
    Nu pentru că tratează o experienţă personală, ci pentru că transformă această experienţă într-un adevăr absolut.

    Experienţa personală prezintă o serie foarte lungă de particularităţi, iar generalizarea ei este, în covârşitor de multe cazuri, nepotrivită.
    Din păcate, în multe domenii teologice am observat astăzi înclinaţia către generalizarea unor trăiri sau experienţe proprii, cu neglijarea principiilor teologice absolute.
    La fel se întâmplă şi în acest text.

    Autorul pleacă de la faptul că, mic fiind, era înstrăinat de Biserică şi pasionat de „durii” cinematografiei (Van Damme, Arnold) ceea ce l-a trimis către arte marţiale.
    Evident – deşi se pare că nu şi pentru autor – practicarea dintr-o asemenea perspectivă l-a „crescut” pe linia unei tradiţii marţiale oriental-occidentală. În aceasta se combină părţi din spiritualitatea orientală cu cele potrivite apusene*. Ca urmare, atunci când a găsit drumul către Biserică a simţit o incompatibilitate adâncă între această linie pe care mergea şi linia Bisericii.
    Convins că această incompatibilitate este un adevăr absolut ce se aplică la toate artele marţiale şi la toate împrejurările, cu puţine excepţii ce confirmă regula, el a scris o mărturie pentru a-i ajuta şi pe alţii să se ferească de greşeala lui.

    Însă, de fapt, autorul textului nu şi-a înţeles adevăratele greşeli în domeniu, ceea ce l-a dus spre săvârşirea altora, prin absolutizarea unei experienţe personale greşit înţelese.

    O să plec în argumentarea acestei afirmaţii de la una din textul comentat:
    „Artele martiale… intretin si dezvolta doua mari patimi: patima mandriei si patima maniei.”

    De ce spune aceasta autorul?
    Pentru că aşa i s-a întâmplat lui.

    Dar ceea ce nu sesizează el este chiar o „nuanţă” – de fapt un lucru esenţial – din propriile lui spuse: „întreţin şi dezvoltă”, spune el.
    Deci se pleacă de la ceva care deja există!
    Altfel spus, autorul recunoaşte aici că a plecat în practicarea artelor marţiale de la patima mândriei şi patima mâniei.

    Firesc, desigur, că fiind practicate pe această bază artele marţiale „au întreţinut şi dezvoltat” cele două patimi!
    Dar acest lucru nu poate fi generalizat!
    Nu toţi fac artele marţiale din această pricină!
    Dacă le fac plecând de la patimi – mândrie, ură, mânie etc – evident că este rea practicarea lor.
    Dar acest lucru este valabil cu absolut orice activitate umană!

    Dacă pornim de la lăcomie atunci când ne pregătim masa, mâncatul va „întreţine şi dezvolta” patima lăcomiei în noi.
    Dacă în relaţia cu cineva de sex opus pornim de la patima desfrânării, apropierea de acea persoană va „întreţine şi dezvolta” patima desfrânării în noi.
    Dacă în adoptarea unei profesii pornim de la patima mândriei, de la carierism sau alte asemenea patimi, evident că practicarea acelei profesii va „întreţine şi dezvolta” patimile în cauză.

    Ceea ce nu înseamnă că mâncatul este ceva rău, la care trebuie să renunţăm. Ceea ce nu înseamnă că a fi în legătură cu ceilalţi oameni este ceva rău, la care trebuie să renunţăm. Ceea ce nu înseamnă că profesia care ne place este ceva rău, la care trebuie să renunţăm.
    Patimile sunt cele la care trebuie să renunţăm!

    Din nenorocire, autorul textului comentat confundă prilejul de manifestare a patimilor cu patimile şi cauza lor. E ca şi cum cineva ar învinui existenţa şcolii pentru greşelile de scriere pe care le face ca elev la teme sau lucrări – căci dacă n-ar fi şcoala nu ar face teme şi nu ar da lucrări! – sau pentru mândria pe care o are când ia note bune…
    Prilejurile de manifestare a patimilor sunt ceva, iar originea reală a patimilor este altceva.

    Desigur – şi deja depăşim cadrul textului amintit – sunt împrejurări şi împrejurări.
    În unele, duhovnicul poate ajuta pe creştin să lupte cu patimile în contextul în care trăieşte.
    În altele, duhovnicul poate vedea că scoatere din contextul (prea) favorabil sau familiar acelor patimi este o condiţie esenţială pentru îndreptare.
    Însă orice generalizare este extrem de primejdioasă şi, cel mai adesea, greşită.

    Eu nu sunt pentru practicarea artelor marţiale pentru mândrie, pentru competiţie, pentru a bate pe alţii şamd.
    Eu sunt pentru practicarea artelor marţiale ca o datorie. Ca o datorie sfântă: apărarea Patriei, a Neamului, a familiei.
    Aşa au practicat artele marţiale din vremea lor şiruri nesfârşite de sfinţi.
    A nega mărturia acestor sfinţi, a nega mărturia Bisericii de atâtea veacuri mi se pare extrem de greşit.
    Dimpotrivă, cred că trebuie făcută o comparaţie:
    cum au practicat artele marţiale sfinţii militari şi cum le practicăm noi astăzi.
    Astfel putem vedea unde suntem pe linia lor şi unde ne-am abătut, şi putem îndrepta lucrurile.

    În sfârşitul acestui cuvânt, mă întreb cine poate nega faptul că apărarea Neamului, a Patriei sau a familiei sunt datorii sfinte?
    Şi dacă sunt, cum le-ai putea îndeplini fără să te pregăteşti?
    Iar dacă nu sunt, ce ne facem cu atâta noian de sfinţi militari, mulţi dintre ei morţi cu arma în mână? (a se vedea, de pildă, Sfânta Teodora din Peloponez)

    Eu sunt încredinţat că sursa mândriei în practicarea artelor marţiale este legată în primul rând de practicarea lor individuală (şi în al doilea rând de spiritualitatea trufaşă a multora dintre instructori).
    Dar dacă artele marţiale ar fi practicate ca o datorie faţă de Ţară şi Neam, aşa cum se întâmpla cândva, ar fi un lucru firesc – o datorie! – şi nimeni nu s-ar mândri că le face. Dimpotrivă, mulţi ar avea de luptat cu mândria care i-ar face să se răzvrătească împotriva împlinirii datoriei. Aşa cum se întâmplă în nenumărate alte domenii, ba chiar şi în domeniul artelor marţiale acolo unde acestea sunt o datorie (în armată, poliţie şi alte asemenea profesii).

    Altfel spus, în zilele noastre lipseşte aşezarea artelor marţiale în contextul corect.
    Ceea ce, evident, favorizează patimile.

    Dar despre aceste lucruri am vorbit deja, şi în primul, şi în al doilea interviu.
    Şi faptul că ajung la reluarea lor – cu alte cuvinte – arată că, de fapt, nici nu au fost băgate în seamă. Deci, Gerula, iarăşi simt că nu are niciun rost să discut, şi îmi vine să şterg comentariul. Dar, pentru tine, şi pentru nădejdea că mai sunt oameni care chiar vor să discute, merg mai departe.

    ——————————————————
    *Printre elementele negative ale acestei combinaţii consemnez aici din partea orientală mândria, ateismul spiritual, deschiderea fără discernământ către experienţe spirituale şi foamea de putere. Din partea occidentală, sunt de consemnat în primul rând mândria, dorinţa de impunere asupra celorlalţi (competivitatea agresivă), răutatea, obtuzitatea spirituală.

  58. Parinte! Sunteti mai vehement decat cei care va acuza!
    La afirmatia lui Razvan, cum ca sustineti ascultari ucenicilor dvs la practicarea sporturilor de lupta, n-ati facut nici-o afirmatie.
    Toata aceasta poveste pleaca de la faptul ca ati dat ascultari ucenicilor sa mearga la sporturi de lupta. Ei din prostie au inceput sa spuna si altora ca asa trebuie sa faca toti. au aparut dispute intre ucenicii dvs si ai altor parinti care nu vedeau cu ochi buni aceasta modalitate de abordare a crestinismului. De aceea sunteti foarte vehement. Ucenicii v-au bagat in lat si acum cautati in toata scriptura si in toate patericele exemple cu care sa va indreptatiti ascultarile pe care le dati ucenicilor. Discutiile sunt vechi si pe alte teme. Dvs veniti mereu cu ceva diferit fata de ceea ce vine ortodoxia. In predici sunteti atent dar in particular aveti alt fel de a privi lucrurile.
    De la ascultari pleaca certurile cu altii. Daca dvs le spuneti un lucru sa faca ei il fac unanim valabil si altora.
    „A indemna pe ucenici sa mearga la arte martiale (oricare ar fi ele)(sporturi de lupta) este considerata o ispita a parintelui care are o viziune mai razboinica. Se vede din toate predicile si pozitiile adoptate pana in prezent! Si nu o poate nega nici sfintia sa.
    Iar trimiterea ucenicilor (baieti si chiar fete) – ca ascultare – la sporturi de lupta deja este o problema ptr sfintia sa.”
    Nimeni nu a spus ca sunteti in inselare.
    Dupa spusele unui profesor de teologie de la Iasi sunteti foarte aproape ca tip de marturisire ca parintele Nikita de la Brancoveni! Deci atentie!

    Pr. Timotei

  59. @Gerula
    Sunt şi din cei care ascultă. Când aceştia îmi pun întrebări, le răspund. Ce rost are să răspund celor care nici măcar nu se întreabă, pentru că ei ştiu ceea ce nu au învăţat niciodată?

    @Răzvan B.
    Mă bucur să comunicăm fie şi aşa.
    Mi se părea şi mai frumos să ne întâlnim la biserică – sau în altă parte – şi să stăm liniştit de vorbă asupra problemei.
    Ştiu că sunt destui duhovnici şi destui foşti practicanţi de arte marţiale care vorbesc atât împotriva artelor marţiale, cât şi împotriva preoţilor ce nu au aceeaşi părere cu ei. Din punctul meu de vedere lucrurile stau aşa:

    1. Cine bârfeşte pe cineva înainte să fi discutat cu el este deja în înşelare (a se vedea Matei 18.11-17). Dacă este vorba despre un preot, este şi mai grav.
    Din păcate, există astăzi un fanatism al părerilor personale, confundate cu dogmele Bisericii. Şi care îndreptăţeşte pe mulţi la osândirea celor care au alte păreri.

    2. Argumentaţia asupra unui subiect teologic trebuie să fie teologică şi să pornească de la principii.
    Dacă este greşită poziţia mea faţă de practicarea artelor marţiale, aştept un răspuns argumentat, teologic şi la subiect, adică să răspundă spuselor mele.
    Discursurile pietiste despre experienţa particulară a unuia sau altuia nu au cum să mă convingă de altceva decât de superficialitatea şi lipsa de dreaptă-socoteală a abordării. Şi, ca să nu fac ceva asemănător, voi reveni pe textul oferit aici – pe care îl cunoşteam – spre a dovedi, argumentat, că face parte din cele care (mă citez…)
    „mi s-au părut dezamăgitor de neserioase, de superficiale, şi am dorit să dau vreme autorilor să îşi revină, să aprofundeze tema”.

    3. Viziunea mea nu este cu nimic mai războinică decât a Cuviosului Daniil Sihastru, ba chiar dimpotrivă. Acesta l-a îndemnat pe Ştefan cel Mare să reia armele şi să pornească iar la război – adică să facă ucidere! – împotriva duşmanilor care invadaseră ţara. Eu nu îndemn la aşa ceva pe nimeni, nici n-am făcut aşa ceva. Mai mult, aceste nuanţe le-am prezentat în interviurile date destul de limpede pentru cineva care chiar vrea să asculte şi părerea celuilalt.

    4. De vehemenţă este uşor să acuzi pe cineva. Însă dacă mă uit bine la ce se întâmplă, ce văd? Eu vorbesc strict la subiect şi, cred eu, am dovedit foarte multă răbdare chiar faţă de cei care „îmi răspund” fără nicio legătură cu ce am spus eu, fără să fie interesaţi, de fapt, de argumentaţia prezentată, ba chiar însoţindu-şi „răspunsul” cu invective, acuze şi osândiri. Deci, la cine este vehemenţa?
    Mi se pare ne-ortodox să nu susţin – argumentat, desigur – un lucru despre care sunt încredinţat că este adevărat.
    Tot ne-ortodox mi se pare să mi se răspundă cu afirmaţii de tipul „tinereţe”, „vehemenţă”, „va regreta” (deja intrăm în câmpul proorocirilor!), „mândrie”, „rătăcire” etc. Şi aici nu pot să nu spun: atenţie, dacă nu sunt în rătăcire, cel care mă declară astfel şi-a luat osândă mare asupra lui; dacă pentru „nebunule” osânda este focul gheenei, pentru „rătăcitule” cu cât mai mare! Iar dacă sunt în rătăcire, tot în osândă este, căci nu a făcut ceea ce cere Hristos în această privinţă.
    Câtă vreme eu am spus limpede că aştept pe cei care au alte păreri ca să discutăm pe temă, să cântărim argumentele şi să vedem care este adevărul, nu cred că eu sunt cel „vehement”.

    (va urma… 🙂 )

  60. Fratilor, marturisesc ca articolele parintelui Aldea ma umplu de neliniste iar ceea ce vad pe situl acesta legat de aceste articole ma umple de tristete.

    Nelinistea se datoreaza lipsei mele de prea multa desteptaciune/pricepere, faptului ca nu prea ma pricep eu la chestia cu discernerea duhurilor, sesizarea nuantelor si sincer sa fiu, nici desavarsit nu sunt sa zic ca orice il intreb pe Dumnezeu imi raspunde drect, ca L-as intreba daca parintele are dreptate sau a cazut in inselare. (Oricum il intreb dar mi-e teama ca n-o sa ma prind de forma in care va veni raspunsul).
    Ce vad? Vad un articol al unui parinte care, mai mult decat evident, e un om cu carte, un om destept, un articol despre arte martiale si crestinism, un articol argumentat cu exemple din Biblie, istorie, vietile sfintilor etc Si pare de bun simt sa inveti sa lupti sa-ti poti apara tara, familia, credinta. Pe de alta parte vad un comentariu ca al lui Razvan care zice ca a vorbit cu duhovnici mari si profesori de teologie foarte sporiti despre lucrarea parintelui Aldea si i-au zis ca se afla in inselare, ca nu e crestineste sa-ti indrumi fii duhovnicesti sa practice artele martiale, sa invete sa lupte. Nu-i pot banui pe nicunul dintre ei de rea vointa.
    Parintele Aldea, a postat acest articol pe net, practic in fata INTREGII BISERICI sa poata fi judecat si corectat daca e gresit, daca e neortodox. Daca era sa fie de rea credinta isi indruma fiii duhovnicesti la practicarea artelor martiale in ascuns.
    Deci, comparand cele doua lucruri, articolele parintelui si raspunsul lui Razvan nu stiu ce sa zic. Parintii aceia pe care Razvan i-a interbat de ce au spus ca parintele Aldea se afla in inselare in legatura cu acest aspect? Ma simt ca cetateanul turmentat: Eu cu cine votez? Cine are dreptate?

    Ceea ce ma intristeaza pe acest site, legat de aceste 2 articole este ca reactia la ele este sublima dar lipseste cu desavrasire. In afara de Pictor Sarion, Nemilosu, Moshu care sunt de-ai casei pe acest site si care si ei pe la inceput au comentat pe langa articol, nu vad nimic puternic, zdravan si concludent. Pai daca profesori de teologie si duhovnici zic ca nu e ortodox ca un crestin sa practice arte martiale cum nu vin, cum nu sar ca arsi sa spuna argumentat de ce nu e bine? Pentru ca ei stiu care-i treaba, ei detin cunoastrerea inalta, ei sesizeaza nuantele si inteleg scripturile. Cum il lasa pe preotul Mihai Andrei Aldea sa profereze neadevaruri in biserica si cum, daca acesta se afla in inselare, nu se gandesc la sarmanul sau suflet si la sufletele celor pe care ii are sub indrumare si nu vin sa-l certe in fata intregii biserici ca sa nu se prapadeasca?
    Sper din suflet ca motivul pentru lipsa de raspuns este faptul ca aceste articole nu sunt de ajuns de popularizate.

  61. E prea inteligent si nuantat parintele pentru multi dintre cititori care inteleg aiurea lucrurile, din frica.

  62. Eu nu inteleg de ce s-a ajuns ca stiinta luptei sa fie in zilele noastre o ispita asa de mare. Eu cred ca nu ar trebui sa ne ispiteasca mai mult decat ne pot ispiti alte stiinte, cum ar fi chimia, fizica, muzica, pictura etc. Eu stiu ca tot ceea ce facem ca pentru Dumnezeu sa facem. E clar ca daca ceea ce invatam nu o facem ca pt Dumnezeu, atunci cadem in tot felul de gropi.
    Mi se pare o denaturare sa acordam o asa mare importanta acestui subiect, cand el ar trebui sa fie foarte simplu si firesc. Anume ca orice barbat trebuie sa stie sa lupte pt a-si apara familia si neamul. La fel cum si femeia are datoriile sale.
    Cred ca e foarte grav ca s-a ajuns sa se incerce o revenire la normal in privinta intelegerii stiintei luptei prin astfel de mijloace.
    Plus ca sa scoti in fata citate pacificatoare din Biblie, pt a combate folosirea armelor si a violentei la nevoie, cred ca este o abatere grava de la Ortodoxie. O negare a unor mii de Sfinti care duce catre erezie.
    Sunt de acord ca unii oameni nu au aceasta inclinatie, dar ei nu trebuie luati drept contraargument. Cunosc crestini, de varste diferite, practicanti si chiar maestri de arte martiale, care nu au niciun fel de problema cu asta. Ba chiar inteleg aceasta stiinta si o aplica foarte duhovniceste. Pt unii poate fi o problema, dar cu siguranta nu pentru majoritatea. E in firea barbatului sa lupte.

    P.S.
    Avem si in istoria Bisericii Ortodoxe cete de barbati luptatori, care prin har Dumnezeiesc aveau puteri taumaturgice, si ma refer la calusari. Daca „ganditi” sentimental, poate fi de necrezut/neconceput, pt ca sentimentele noastre sunt manipulate de duhul veacului in care traim.

  63. Parintele Mihai Andrei a facut si face lucruri foarte bune si de folos sufletului. Si dansul e om. Iar imboldul parerii lui in speta cu artele martiale nu cred ca este izvorata din mandrie.
    In cazul asta insa, ii dau dreptate lui Razvan.
    Astept insa degraba alte talcuiri de folos ale parintelui pe FN, pentru ca e nevoie de acestea.

    Noi toti stam uneori sub imboldul unor ganduri si intamplari. Adesea am regretat ca nu sunt un profesionist al pumnului, alteori ca m-am nascut aici, alteori ne suparam pe parinti etc.

    In alta ordine de idei, ati vazut ce mobilizare la unguri cand UE a incercat sa se ia de Orban?? Sute de mii, veniti si din secuime. Nu s-au cercetat unii cu altii cu ochi critic. Au aprins lumanari si au scris pe pancarte „1956 – soviet tanks, 2012 western banks”. Sunt cei mai destepti si mai talentati dusmani si prigonitori ai nostri.
    Ati vazut gestul ofiterului Alexandru Gheorghe asta-seara?
    Ala da roman…

    Cu stima

  64. @Parintele Mihai Andrei
    „Ce rost are?”
    (Nu-mi place deloc intrebarea aceasta.)
    Pai si daca sunt „oameni care oricum nu ascultă cu adevărat ceea ce li se spune… şi nici măcar ceea ce spun ei.” asta inseamna ca nu mai sunt si din ceilalti (nu c-as fi eu din acestia) sau ca cei dintai sunt „sorociti” sa nu se mai trezeasca in veci din starea asta?

  65. Eu, Razvan B, nu sunt autorul articolului ci sunt un crestin care deasemenea a practicat arte martiale si cititor fidel al ortodoxiei tinerilor. Ajungand intamplator la acest articol m-am gandit ca va fi bine primit.
    Ma bucur ca articolul postat pe ortodoxia tinerilor a avut un rol bun. Este experienta traita si nu una povestita. Experineta mea este similiara cu a tizului meu, aproape identica.
    Parintele are partea lui de dreptate dar incearca sa-si indreptateasca ideile si ceea ce a marturisit initial. Am intrebat cativa duhovnici mari cu privire la acest aspect si au spus ca indemnarea catre sporturi de lupta este o ispita pe care chiar parintel mai tarziu o va recunoaste ca o greseala a tineretii si a lipsei de experienta.
    Slava desarta, mandria, increderea in sine sunt patimi uneori grosolane si alteori cumplit de fine. A indemna pe ucenici sa mearga la arte martiale (oricare ar fi ele)(sporturi de lupta) este considerata o ispita a parintelui care are o viziune mai razboinica. Se vede din toate predicile si pozitiile adoptate pana in prezent! Si nu o poate nega nici sfintia sa.
    Iar trimiterea ucenicilor (baieti si chiar fete) – ca ascultare – la sporturi de lupta deja este o problema ptr sfintia sa.
    Dar pentru ca eu il iubesc ma rog in continuare sa-si revina si sa constientizeze ca agitatia pe care a facut-o cu acest articol in randurile unor crestini este un rod al mandriei si al neprimirii contrariului desi este vadit.
    Am intrebat si profesori de teologie foarte sporiti cu privire la acest lucru si mi-au confirmat ispita de partea dansului. Eu am trait pe pielea mea acest lucru.
    Poate dansul a practicat si el aceste sporturi candva si se raporteaza la sentimentele pe care le avea atunci dar acum e preot si in nici-un caz n-ar mai gandi asa daca le-ar practica.
    In concluzie orice sport de lupta, intr-o proportie foarte mare, distruge pas cu pas asezarea duhovniceasca a unui crestin pe calea credintei si neajuns la varsta maturitatii crestine.
    Cei care deja practica aceste sporturi pot singuri sa se testeze si sa-si raspunda la aceste intrebari, daca nu cumva timpul a trecut prea tare peste ei ca sa nu mai poata face diferenta.
    Apostolul Pavel a spus ca in veac n-ar manca carne daca aceasta ar sminti pe cineva asa ca parintele sa ia aminte daca nu cumva deja a smintit pe cineva prin ceea ce sustine cu atata vehementa. Invartosarea si vehementa sunt stari vadit potrivnice si fiice ale discordiei
    Vorbesc din experienta si in nici-un caz din carti.

    Sanatate si mantuire!

    Razvan Bucuroi

    Sfatul meu si a altora care au practicat aceste sporturi este unul simplu. Nu practicati sporturi de lupta, aveti alte lupte de dat inainte de toate! Daca vreti sa faceti miscare exista o gramada de activitati de folos duhovnicesc care pot aduce vitalitate si sanatate.
    Tirul cu arcul sau cu arma poate fi un divertisment dar a lupta si a insusi tehnici de lupta vor distruge usor sau mai pronuntat asezarea duhovniceasca. Nu stiu cum te poti aseza la rugaciune cu pocainta dupa un antrnament de lupte, judo, karate, box, etc, etc.

  66. Armele si manuirea lor vin de la cele lumesti si nu are legatura cu subiectul,mai ales ca acest subiect este expus din partea unui duhovnic.Nu asta a vrut sa transmita parintele.Cum armele niciodata nu sunt indeajuns, duc la pieire ,chiar daca sunt manuite de samurai iscusiti,pt ca sunt arme LUMESTI PIERITOARE(la fel ca soarta samurailor din istorie).In schimb „armele” duhovnicesti ale ortodoxului ,apara si salveaza sufletele.Asta era comparatia fratilor de care P.Aldea se tot cazneste sa explice.Daca as fi inteles ca vom deveni ca niste samurai ,gandindu-ma la artele martiale,atunci eu dadeam fuga repede in tara ,cerand „audienta” la bulibasa (chiar daca nu-l recunosc) sa-mi umprumute vreo sabie ceva ,ca de taiat in stanga si dreapta ma descurc eu ,chiar daca si atunci in plina lupta as fi acuzat ca fiind un tigan samurai.Papa de la Roma a spus candva ca s-ar putea sa existe si extraterestrii ,iar daca voi folosi sabia de la „sensei”bulibasa ,va asigur ca voi fi considerat un TIGAN EXTRATERESTRU,pierzandu-mi echilibrul si onoarea prin forta de gravitatie in timp si spatiu,exact ca samuraii din istorie ,dar in cazul meu la prezent. P.s. Sa ma iertati parinte ,dar nu m-am puut abtine,respect FN si pe romanii de buna credinta.Sa ma iertati si voi stimati si iubiti connationali.DOAMNE AJUTA!!!!(am considerat ca cu o gluma doua ,ne mai descretim fruntile de pe pc).

  67. @ RAZVAN -Doamne Ajuta ! -Este foarte educativa experienta ta ,mai ales pt tinreretul care se lasa imbatat si chiar conditionat de ispitele lumesti in care Romania musteste din plin.Fiecare dintre noi vom deveni ca niste samurai,luand cu noi acele arme pe care Iisus Hristos Ni Le-a dat,pt a ne feri si proteja sufletele de vremurile care deja se-ntrezaresc cu pasi mici ,dar repezi.Vremuri care se anunta ostil Ortodoxiei STRABUNE.Asa cum samuraii traiau izolati ,ducand o viata individuala,slefuindu-si sabia de cu noaptea, pregatita din timp pt orice ispita sau dusman,cam tot asa ortodoxul care vrea sa ramana in dreapta credinta, va trebui ca noaptea sa se roage pt a putea face fata printre dusmani a doua zi avand intelepciunea ortodoxa de la Dumnezeu…Acea arma se cheama rugaciunea,invataturi din vita sfintilor,acatiste si daca se poate impartasania la duhovnicii pe care ai mai avem …INCA.Vor veni vremuri in care fff multi preoti vor da sfaturi in grupuri restranse,iar dupa aceea vom deveni ca niste samurai izolati dar cu armele si „manuirea”lor dupa acele invataturi duhovnicesti pe care am reusit mai mult sau mai putin sa le acumulam.Cu alea vom „defila”si vom lupta.Cu ce am putut sa inmagazinam din ortodoxie,cu acele arme va trebuii sa facem fata .Acela va fi „arsenalul”nostru.Sa se salveze cine poate.Fiecare TREBUIE sa stim ce avem de facut,dar pt ca suntem din carne si oase si cu pacate in permanenta avem tot timpul nevoie de sfaturi.De aceea e bine sa intrebam ,sa ne spovedim,sa ne IMPARTASIM,sa ne doara sufletul pana la lacrimi pt pacatele fiecaruia dintre noi,ACUM cat mai putem sa ne aratam lacrimile,sa ne cautam duhovnicii ,sa-i cautam ,cat mai avem posibilitatea,pt ca vom devani CA NISTE SAMURAI IZOLATI aruncati in mijlocul dusmanilor,luand cu noi armele necesare pt a nu ne contopi cu vremurile ostile pagane ortodoxului. Frate Razvan cand te vei duce la Sf.Liturghie sa te rogi si pt mine ticalosul.Eu acum realizez ca nu mi-am luat indeajuns armele cu care ma pot apara de vremurile pagane care vor lovi ortodoxia PE FATA.,mai ales ca traiesc departe de tara,tara in care Dumnezeu a dat poporului ortodox duhovnici dupa placul Lui.Inca ai mai avem si nu stim cat.Doamne Ajuta frate Razvan,Dumnezeu Sa-ti ajute tie si celor care au nevoie sa deschida ochii asa cum Sfantul Duh a facut cu tine deschizandu-ti ochii catre El.Doamne Ajuta si asteptam comentarii din pareta ta,aici pe FN. P.s.ORTODODOXUL CA SI SAMURAIUL ,TREBUIE SA-SI APERE CREDINTA CU ORICE PRET SI CONVINSI PT CEEA CE TREBUIE SA APERE.Samuraii au disparut ,chiar si cu armele si manuirea lor cele mai iscusite ,dar ortodoxul prin rugaciunea cea strabuna NU VA DISPAREA.

  68. Ce rost are?
    Sunt oameni care oricum nu ascultă cu adevărat ceea ce li se spune… şi nici măcar ceea ce spun ei.

  69. D-le Pictor Sarion,
    Tare m-ar interesa cum talcuiti dvs acest citat…
    Poate ne spune si parintele cum se intelege acest pasaj, stiu ca e foarte frumos.

  70. @Razvan,toata stima si consideratia pentru un crestin cu frica de obiceiurile lumesti,pozitia ta pacifista este pe placul lui D-zeu,lui Dumnezeu nu-i place violenta si razbunarea,ci toleranta si indurarea! <Eu insa va spun voua :nu va impotriviti celui rau;iar cui te loveste peste obrazul drept,intoarcei si pe celalalt.(Evang. Lui Matei 5:38 39) Sa auzim numai de bine!

  71. Razvan, esti magnific!

    O data ca ai practicat artele martiale. Nu e asa simplu sa practici un sport individual, in speta orice fel de lupta.
    Apoi, ca ai gasit in mod minunat Calea si ai putut sa renunti la acel sport.
    In sfarsit, ca ai o argumentatie plina de bun-simt, care dezvaluie ca esti cultivat si inteligent, dar si smerit si intelept.

    De astfel de tineri are nevoie Tara. Din pacate, nu traim intr-o meritocratie.

  72. http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/ispite-barbatesti/17030-k-1-box-si-alte-tipuri-de-arte-martiale.html
    K-1, box, karate si alte genuri de arte martiale
    Aproape toti tinerii de astazi stiu cate ceva despre artele martiale datorita mediatizarii fervente a galelor de K-1, a meciurilor de box profesionist, dar si a diferitelor demonstratii de arte martiale pline de spectacol. Tinerii, fiind mari consumatori de spectacol si aventura, gasesc din plin aceste aspiratii in artele martiale, dar si in alte domenii din care izvorasc acestea.

    Stiind pe propria piele cum stau lucrurile, de multe ori am incercat sa scriu tinerilor atrasi de karate, box, sau kick-boxing, dar de fiecare data s-a intamplat sa nu-mi gasesc cuvintele potrivite despre acest subiect care este mult mai complex decat pare la prima vedere. De aceea am sa incep cu experienta mea personala.

    M-am nascut cu o fire zvelta, energica, ambitioasa si prin urmare, celebrele filme de actiune din anii ’90 s-au mulat ca o manusa pe psihicul meu. Inca de mic copil eram un mic Van Damme, un mic Arnold si un mic razboinic dornic de lupte, caci luatul la tranta cu ceilalti baieti era unul din jocurile mele preferate. Drept consecinta a acestor predispozitii si manifestari, am imbratisat in adolescenta doua ramuri ale artelor martiale: karate kyokushinkay si kick-boxing. Am practicat cu mult sarg aceste „sporturi”, am participat la competitii si cantonamente, iar pentru mine artele martiale au devenit un stil de viata.

    Totusi, dupa 8 ani de arte martiale si 3 ani de culturism, s-a intamplat sa revin si eu pe calea dreptei credinte, precum s-a intamplat cu atatia tineri intorsi la Hristos. Nu are importanta cum s-a intamplat lucrul acesta, ci important este sa vorbesc despre impedimentele pe care le intampinam in noua mea viata de crestin-ortodox, datorita practicarii artelor martiale.

    Tin minte si acum ultimul meu meci de kick-boxing, cand harul lui Dumnezeu se straduia sa-si faca loc in inima mea intunecata de patimi. Eram in forma mare, dar inainte de meci m-am rugat Maicii Domnului sa faca intr-asa fel incat sa nu-mi ranesc adversarul prea tare, desi imi doream in sinea mea sa inving detasat. Atat am putut sa fac la momentul acela. Desi am terminat invingand si umplandu-ma de mandrie, totusi acea rugaciune facuta inainte de meci era prima scanteie de lumina care avea sa ma scoata mai tarziu din intunericul „sporturilor” de contact.

    Inca practicam artele martiale, dar intre timp Dumnezeu m-a adus din ce in ce mai aproape de El, de Biserica si de oameni. De aceea, constiinta a inceput sa se destupe din ce in ce mai mult, astfel ca am inceput sa-mi dau seama ca nu e lucru bun a lovi pe cineva, fie doar intr-un meci de sparing (meci de antrenament, nu de competitie). Ma gandeam ca fiecare om are in el chipul si asemanarea cu Dumnezeu si ma mustra constiinta ca provocam suferinta lovind pe cineva, chiar daca era la modul organizat, adica dupa un set de reguli prestabilit si respectat de comun acord. Asa ca, dupa o perioada de presiuni interne intre constiinta si obisnuinta, am incetat cu meciurile, rusinat fiind si de gandul ca Mantuitorul Hristos pe care vroiam sa-L urmez, nu ar fi facut ceea ce faceam eu. De aceea am inceput sa vin din ce in ce mai rar la sala: mediul acela ma „ajuta” sa cad in pacatul acesta proaspat constientizat.

    Cu timpul, mergand din ce in ce mai des la biserica, si insusindu-mi invatatura de credinta, am inceput sa ma linistesc si sa nu mai simt nevoia acuta de a practica acest „sport”. A venit si momentul de a ma lasa total de practicarea artelor martiale, dar inca mai cochetam indirect cu ele, uitandu-ma la tv sau pe internet la fel de fel de competitii. A trebuit sa treaca alta perioada de incercari ca sa-mi dau seama ca facand astfel, alungam harul lui Dumnezeu din mine si cadeam in vechile patimi. Aproape ca un mecanism de ceas, de fiecare data cand ma uitam la violenta promovata in artele martiale, harul Domnului pleca de la mine pe nesimtite, iar eu cadeam in pacatele vechi. Asa am acceptat intr-un tarziu ca e foarte rau sa ma si uit la astfel de lucruri, si ca e pacat sa fac orice lucru care alunga harul lui Dumnezeu.

    Acum, privind in urma, pot spune ca artele martiale m-au facut sa dobandesc foarte multa vointa, curaj si determinare in ceea ce faceam, dar niciodata pentru lupta cu patimile. Oricata vointa as fi avut sa-mi auto-depasesc limitele conditiei fizice prin artele martiale, niciodata nu gaseam vointa de a ma lasa de patimile tineretii ce ma stapaneau inainte de a ma intoarce la Dumnezeu. Mai tarziu am aflat ca vointa poate fi si ea buna sau rea, in functie de domnul la care slujesti.

    Multi dintre admiratorii artelor martiale nu inteleg si nu sesizeaza patimile ce se ascund in spatele acestora. Artele martiale, fiind un „sport” de competitie individuala si de contact (a se citi violenta), intretin si dezvolta doua mari patimi: patima mandriei si patima maniei. Cu greu inteleg oamenii ca violenta fizica, oricat de artistic ar fi prezentata si oricat de frumos ar fi coafata dupa anumite reguli etice, ea tot violenta ramane. Este nevoie de mult discernamant sa se inteleaga ca un pacat, oricat de estetic ar fi prezentat, el tot pacat ramane si tot moarte sufleteasca aduce, nu numai in spectrul artelor-martiale ci si in multe alte domenii de care ne lovim zilnic.

    Nu spun ca in artele martiale nu se pot invata si lucruri bune precum respectul, disciplina, perseverenta, curajul si altele, dar toate acestea sunt insignifiant de mici fata de bogatia invataturii pe care o gasim in Biserica. Nu exista lucru bun care sa lipseasca Bisericii si sa-l putem gasi in alta parte, de aceea pentru un crestin ortodox, practicarea artelor-martiale nu are niciun beneficiu, ci doar paguba sufleteasca ce se descopera pe termen lung.

    Artele martiale sunt o reminiscenta vie a paganismului si brutalitatii din care Mantuitorul, apostolii, mucenicii si sfintii, s-au straduit sa scoata omenirea inchinatoare la idoli. Celebrele gale de K-1, box, MMA, wrestling si alte spectacole ce intretin curentul artelor martiale, sunt defapt circul si painea oferite de gladiatorii Coloseumului de alta data. Aceeasi Marie, dar cu alta palarie…mai comerciala. In aceste gale de lupta se promoveazada o violenta „crestinata”, si unul din multele tipuri ale desfranarii „comerciale”, caci asta fac toti luptatorii de arte martiale impreuna cu domnisoarele aproape goale ce se perinda provocator intre reprizele de meci. Iata ca asa mai aflam un raspuns: mania si violenta merg mana in mana cu desfranarea, atat la vedere cat si in ascuns, atat in grup cat si individual.

    Si dintr-o patimasa experienta spun cu tarie ca cei care privesc la gale si competitii de arte martial, nu fac decat sa se impartaseasca in inima lor de patimile pe care acestea le promoveaza: mania, desfranarea, mandria si falsa barbatie.

    Ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici, caci toate cate le-am povestit sunt destul cat sa se inteleaga ca artele-martiale nu sunt pentru mantuirea omului ci doar spre paguba sa.

    Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. (Ev. Matei 5: 38-39)
    Razvan

  73. Doamne Ajuta !Sa ne traiti parinte! Am spus bine candva ,ca din cand in cand,ne mai trebuie cate-o reamprospatare pe acest site.Un sfat duhovnicesc ,mai ales in vremurile astea ….e ca o farmacie cu medicamente pt toate sufletele,dar orice medicament trebuie luat cu multa intelepciune , ascultare si cu „prescriptie” duhovniceasca .P.s. Acest sfat este valabil pt NOI TOTI.Doamne Ajuta!!!

  74. Sarut mana, parinte! Va multumesc frumos pentru raspuns. Cat de cat am inteles. Doamne ajuta!

  75. @Haviland Tuf
    O întrebare foarte frumoasă!
    Răspuns pe scurt:
    Este o vreme pentru toate lucrurile de sub cer. Este vreme de pace şi este vreme de război.
    Atunci când Hristos a ridicat biciul, nimeni nu i-a putut sta în faţă.
    Atunci când Petru a scos sabia, încălca de fapt chiar cuvintele Învăţătorului şi Împăratului Său, care spusese că va fi dat la moarte şi că asta aşteaptă şi pentru asta vine în Ierusalim. Mai mult, lupta sa nu avea sorţi de izbândă şi în forma aceea, în locul acela şi în acel timp era o greşeală. Chiar şi dacă ar fi izbândit!
    În Războiul cel Mare pentru mântuirea Neamului omenesc era nevoie, în acea clipă, nu de o biruinţă, ci de o „pierdere controlată”, de o Jertfă, Aceasta fiind Hristos Iisus.
    A fost o momeală pentru Iad.
    Şi Iadul a înghiţit-o.
    Şi Cel înghiţit de Iad a prădat Iadul.
    Biruinţa cea Mare s-a câştigat prin „pierderea” bătăliei în care Petru s-a aruncat nechibzuit.
    Dacă Petru biruia, această Biruinţă, adică Mântuirea lumii, nu ar mai fi avut loc atunci. Iar acel atunci fusese ales de Dumnezeu, deci trebuia să fie.
    Dacă Petru era înfrânt, ar fi murit şi el, poate şi alţii dintre Apostoli, şi astfel pregătirea Bisericii de către Hristos ar fi fost, în mare parte, nimicită. Şi s-ar fi încălcat şi cuvântul Lui („pe niciunul din ei nu i-am pierdut, afară de fiul pierzării”).
    Mai sunt şi altele de spus, dar nădăjduiesc să fie de ajuns acestea.

  76. @Mosu,atacul la persoana nu este al crestinilor ci al paginilor…s.a.m.d. Una spui si alta faci,te contrazici singur! Care-i motivul.de fugi de la o ideie la alta si nu esti consecvent? Spre aducere aminte: Ar trebui sa-ti fie rusine Pictor Sarion,sa vorbesti atit de urit. Nemilosu a intrebat tu dai cu pietre.Sau:Basescu e un tradator….daca revolutionarii erau adevarati il primeau pe Iliescu cu pietre.Din nou repeti accelasi cuvint=pietre,trag concluzia ca esti o fire violenta din moment ce ai numai pietre in cap!! Crestinii nu folosesc pietrele,ex.Maria Magdalena cu Iesus,nimeni din multime na ridicat o piatra sa loveasca! Nu am nimic special cu D-ta,dar pe viitor,uitate la parul din ochiul d-tale,nu la gunoiul din ochiul altuia? Pe un crestin il caracterizeaza in primul rind,toleranta iar arma crestinului este Cuvintul! La inceput a fost Cuvintul,e.t.c.! Sa auzim numai de bine@Mosule,caci dupa pseudonim nu arati a mos?

  77. Am o intrebare pentru parintele Aldea sau pentru oricine se pricepe la teologie. Evident legata de aspectul arte martiale si violenta in Noul Testament (cum citisem o intrebare la un alt post pe alt site.).
    Hristos a luat biciul si i-a dat afara pe cei care faceau negot in templu insa nu inteleg de ce l-a oprit pe Petru cand a scos sabia in apararea Prietenului, Invatatorului si Dumnezeului sau. Nu era Mantuitorul pentru Sfantul Petru atunci, in momentul acela, cum ar veni, Neamul sau si chiar mai presus de atat pe care trebuia sa-l apere si ceilalti, dusmani?

  78. Cine se apuca sa vorbeasca urat celor de alta parere fara sa fi fost jignit nu e crestin. Atacul la persoana nu este al crestinilor, ci al paganilor. Crestinii discuta la idei, cu dragoste fata de celalalt, nu tratandu-l ca dusman. Atunci cand iti incepi discursul cu ideea ca celalalt ori e prost ori se preface te-ai lepadat de Hristos. Parerea mea.

  79. @Mihai
    In cazul tau este evident ca nu te prefaci. Probabil tineretea sa fie de vina. Ramane sa nadajduim ca experienta te va face mai greu de pacalit. Cu politetea cam greu de nadajduit la un pagan, dar, daca vreodata vei deveni crestin, o sa se rezolve si asta. Pana atunci, incearca sa nu dai dai replici inutile (Mt. 12,36) si sa nu mai arunci jigniri (Mt. 5,22) macar pana trec 6-12 luni cu noua guvernare. Atunci se va vedea daca demonstratiile au fost o pacaleala a negurosilor iluminati sau o victorie a poporului.

  80. Daca tot e sa ne-nbatam , cel putin sa nu ne-nbatam cu apa ,ci cu vin,apropos! de „vin”,minerii acum ei nu mai vin?,am inteles,ei din propria-i initiativa nu vin…Totusi dupa 20 de ani de harneala si gargare e un progres din partea minerilor,pt ca nu au venit la Bucuresti sa faca ordine,au lasat aceasta „onoare” jandarmilor,noroc cu manifestantii ca erau din mai multe tabere ,chiar si cei care l-ar re re re re re er re re realege pe ilicescu,ca altfel jar mancam,oamenii din gasca lui ilicescu si bombonel si a lui mariner stiu de ce.Doamne Ajuta ,pe cei ce vor o ROMANIE fara viermi ,si una sanatoasa si frumoasa ca in toata istoria ei. P.s. Cine mai vrea sa aiba ochi curati pt o Romanie insanatosita vor intelege.

  81. @Moshu

    Stiu ca nu esti incet la minte, asa ca nu pot sa concluzionez ca te prefaci..Ia uita-te ce-a spus Parintele Justin..ACUM…

    In al doilea rand, se vede ca nu ai fost in Piata Universitatii. Sau daca ai fost si continui sa sustii ce sustii, e cu atat mai grav.

  82. Exista doua planuri: cel duhovnicesc si cel cetatenesc.
    Orice politician de azi se pupa cu Isarescu si cu alti Bilderbergi. Johannis de exemplu, e mason sadea si SB este un cuib de masoni, mai ales din Vest. Nu dau doi bani pe ei, DAR AU ASFALTAT SI ARANJAT SIBIUL !!! L-au facut ca lumea, nu o spun cu mandrie, ci cu amaraciunea ca noi nu reusim nimic fara nemti. Eu ma refer la planul cetatenesc: Udrea, Boc, Berceanu, Basescu – fura infinit mai mult si mai urat decat toti ceilalti la un loc. Si se masoneresc pe fata cu Franks si alti pederasti finantisti. Pe vremea cui s-au desfasurat doua sedinte ale Clubului Bilderberg in tara? Sa nu ma bucur ca se cara, ca au de furca iarasi cu imparteala?? Ponta si Antonescu sunt UN PIC mai breji. Si decat un nume flatulent ca Basul mai bine un nume ca Antonescu. Sau o mutra mai intelectuala ca a lui Ponta.

    Si aici trebuie sa ne „smerim”??? Sa fie romanul singular in Europa cu ai mai prosti si mai rai conducatori? S-a gandit cineva la Parintele Iustin cand a pus stampila pe Iliescu (liber-cugetator)si pe Basescu, dupa ce a jurat stramb pe Biblie??? Unde au fost romanii verzi cand a crescut tripleta Voican-Brucan-Roman?
    Unde au fost cand progenitura lui madam Placinta a urinat pe o troita maramuresana, apoi a facut dezvaluirea ca e mandra de el? Cand vedem ca ne conduc toate curvele chiuretate fara copii, care nu stiu nici sa numere nici sa vorbeasca?? Despre ce vorbim aici?
    „LA CER SE AJUNGE MERGAND PE PAMANT”

    Cand ma uit la multi crestini de-ai nostri, il prefer pe Mircea Badea care (inca) ia Biserica in ras. Totusi, are stofa de mucenic si e INSETAT DE ADEVAR. Intr-o zi va crede si el, va ajunge in oastea lui Hristos.

    Nu m-am smintit in privinta ortodocsilor ci in privinta romanilor. Neam mai invidios, mai carcotas si mai certaret ca al nostru nu cred ca mai au decat evreii.

    Un protest civic e un protest civic. Atat. Am citit si eu „De vorba cu Parintele Iustin Parvu”. El merge pe un plan inalt, pe valorile ancestrale si duhovnicesti.
    Eu daca fac o reclamatie la Electrica, o fac penrtru ca am curent cu intermitente si nu pot sa-mi desfasor viata normal, sa-mi cresc copiii din pdv material. Exact asta se intampla acum: reclamatie
    Cand ma duc la spovedit sau in pelerinaj, trec in alt plan, cu totul alta si grija pt familie si copii. Ele trec la fel in alt plan.
    Daca ma duc in piata, strig JOS BASESCU. Nu pot sa zic Psalmul 50 cand spal WC-ul.
    Cand ma duc la Biserica, nu ma gandesc cum am spalat WC-ul.

    Azi, toata lumea e invartita de Bilderberg, CFR, Trilaterala samd. PC de la care scriu, FN si Internetul, toate depind de lucruri in care este prezenta si masoneria, DAR, daca nu accept spalarea lor pe creier, n-o accept nici pe cea a habotniciei si a postitorilor de martea si joia.

  83. @Nemilosu
    acum trebuie urmati marii duhovnici si trebuie lucrat in alte privinte
    demonstratiile acestea nu pot schimba nimic in bine, pentru ca mai toti politicienii de azi sunt comunisti, agenti straini sau masoni si la fel este si gandirea cetatenilor; oricum, aceste demonstratii sunt „spontan” organizate de usl si alte grupari ce nu mai au rabdare sa astepte ca sa ajunga la ciolan
    uitati-va la Parintele Justin, care a spus ca nu este cazul sa ne aliniem acestor miscari, la fel si alti duhovnici
    alte lucruri sunt de facut acum!

  84. Domnule Pictor Sarion,
    Nu cred ca v-am jignit si cu siguranta nu am avut aceasta intentie.
    Voi incerca sa ma conformez dorintei dvs in ceea ce priveste forma de adresare si imi cer scuze pentru atitudinea mea de pana acuma pe care o considerati nepotrivita.
    Apoi nu cred ca folosesc cuvinte dure, ci poate directe. Si cred ca si dvs la fel.
    Legat de ultimele evenimente, am fost si eu in strada si am vazut ce se intampla, care e atmosfera. Nu vreau sa o descriu, pt ca ar fi o deziluzie pentru multi din cei care nu au luat contact cu manifestul decat prin intermediul presei.
    Va multumesc tuturor celor care ne cititi si comentati pe acest site. Insa desi ne intalnim aici pentru aceeasi cauza si datorita unui punct comun, marele nostru avantaj este ca suntem diferiti si in multe probleme putem vedea lucrurile altfel. Spun ca acesta este marele avantaj pentru ca asa avem posibilitatea sa ne imbogatim mereu, luand unul de la altul ceea ce este mai bun, chiar si prin acest canal de comunicare virtual. Insa totul cu dragoste si smerenie, asa stiu ca se poate, mie imi iese foarte rar.
    Va multumesc si va doresc o indelunga cumpanire si dreapta judecata asupra ultimelor evenimente ce se petrec in tara noastra draga. E o euforie care te fura repede, si chiar de cauza e buna sau rea, noi nu trebuie sa actionam euforic, ci cumpatat, gandit, cu rabdare.
    Doamne ajuta!

  85. @Machidon,ma-ti prins din nou la inghesuiala,am facut aluzie la Mass-Media romaneasca in general,nu la F.N.in special,folositi cuvinte dure,va intrat in obisnuinta sa ma jigniti si sa ma tutuiti! Eu ma-m adresat in permanenta cu Dv.,cu toate ca cu siguranta sint mult mai in virstra,cu toate acestea nu mi-am permis sa va tutuiesc,pe motiv ca sint o persoana educata si cu bun simt si imi cunosc lungul nasului! Iar dreptul la opinie si la replica al are fiecare cititor si comentator?! Prin urmare sa auzim numai de bine!

  86. @Pictor Sarion,
    Daca vrei informatii despre anumite evenimente esti liber sa le cauti si sa te informezi despre ele cum crezi si de unde crezi ca e mai bine.
    Mi se pare deplasat sa fii nemultumit de munca altora, doar pentru ca nu ti-au satisfacut o pofta. Daca vrei sa scrii tu despre ceva anume, atunci de asemenea esti liber sa o faci unde vrei, ori ne poti trimite noua ceea ce scrii si de vom considera ca este cazul, vom publica. Cam usor iti bagi picioarele in ceea ce „cam de un an de zile este hrana sufletului” tau.

  87. Am uitat ceva @Moshu, daca vreun nou guvern gaseste prosti mai mari ca Funeriu, Igas, Udrea, eu ma botez catolic si cer cetatenie maghiara!
    Pe copii ii trimit la scoala la Tiraspol.

  88. Eminescu intr-adevar se ridica peste vremile (faste) pe care le traia.
    Aratati-mi unul de talia lui Eminescu, sa se ridice peste vremi si peste regi, astazi…

    Nu cred ca daca ramaneam sub turci, circulau acum la noi trenuri pe perna magnetica…

    Referitor la „irosirea fortelor…”. Pai noi nu putem fi unguri, polonezi, sarbi?…..
    @Moshu, cu tot respectul, mandria nationala dar si mandria de sine chiar nu mai reprezinta nimic??
    Daca ar aparea Capitanul cu cine s-ar aduna?

    Mie imi pare rau ca am aruncat petarda asta in subiectul cu arte martiale.

    Lansez insa o provocare: vreau sa mi se spuna cand a fost Romania condusa bine, de catre adevarati iubitori de tara si care ar fi reteta de urmat in aceste vremuri? Astept instructiuni, sunt un bun executant. Pe cine trebuie sa urmam???

    Salut si pe Pictor Sarion si Gipsy, observ ca unii ii iau in tarbaca pe ambii. Am ajuns sa-i cunosc si sunt niste buni romani. Nu dau eu certificate, dar pot spune ca sunt sinceri si deschisi, idealisti in sens bun si cu dor de tara.
    FN este si pentru mine o fantana de la care ma adap, o citesc cu placere. Este si un teren de lupta de idei unde se intalnesc nationalsti de dreapta, de stanga-dreapta, crestini plini de profunzime dar si farisei bigoti, bastoane si trese de maresal dar si uniforme prafuite cu stele (in 5 colturi) pe umeri. Regalisti, securisti (buni si rai), nationalisti etc

  89. @Mosu,am omis din graba sa va felicit pentru postarea acestei poezii patriotice!

  90. @Mosu,F.N.,cam de un an de zile este hrana sufletului meu si ma asteptam ca F.N.sa ma lumineze avind in vedere importanta demonstratiilor,fie chiar si o pacaleala! Nu vreau sa intru in polemica cu Dvs.,si nu vad pentru ce sa-mi fie rusine,ca pretind dreptul la informare din partea Mass-Mediei romanesti,care are obligatia legala sa informeze cetatenii!Nu ati remarcat nici macar ce spune si ce crede@Nemilosu despre aceste manifestari de strada si ati intrat in contrazicere si cu el cu toate ca@Nemilosu va adus dovezi concrete! Un singur lucru mai doresc sa mentionez! Daca nu ne unim eforturile si sa devenim mai intelegatori unul cu altul,nu vom face nimic constructiv de viitor pentru Romania si vom mai naviga prin intuneric inca 20 de ani! Sa auzim numai de bine!

  91. P.S. Cand in 1877 Eminescu a fost impotriva implicarii Romaniei in razboiul cu turcii multi l-au crezut las sau prost. Dupa 10 ani s-au lamurit: Romania a pierdut sudul Basarabiei, nu a fost lasata sa curete Dobrogea de invadatorii ce o napadisera, i s-a impus sa dea cetatenie romana acestor invadatori, precum si tuturor celorlalti straini imigrati ilegal in Romania, i s-a impus sa-i lase pe romanii din Bulgaria sa fie deznationalizati, nu s-a acceptat unirea romanilor din sud cu Romania iar Carol I din domnitor (=imparat) a fost „avansat” rege (adica a fost retrogradat); invalizii de razboi n-au primit niciun sprijin si au devenit cersetori pe drumurile publice, ei de care Vasile Alecsandri zicea

    Să trăiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
    A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
    Ca la Rahova cu turnul, ca la Griviţa cu zborul,
    Ca la Plevna, unde astăzi cei întâi aţi pus piciorul,
    Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
    Ridicând otară mică peste-o mare-mpărăţie!

    O! viteji de vită veche! Auziţi în depărtare
    Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?…
    Sunt bătăile de inimi a întregui neam al nostru
    Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
    Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
    Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!

    O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
    Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
    Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată?
    E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
    E lumina re-nvierii, e luceafărul sperării,
    E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!

    Dragii mei! din focul luptei oteliţi când vă-ţi întoarce
    La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
    Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,
    Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
    Căci din voi fieştecare poartă-n frunte o cunună
    Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!

    Si ce i-a asteptat acasa? Li s-a iesit inainte „ca la domni”? Nici vorba! Saracie, lipsuri, bataie de joc, strainii deveniti cetateni pe jertfa lor si deveniti stapani in satele lor, invalizii de razboi deveniti cersetori pe drumuri…
    Jertfa lor a fost folosita de ciumpalaci ca sa distruga si mai mult Romania.
    Eminescu a prevazut asta si a avertizat ca asa va fi.
    La fel e si acum. Sunt folositi oamenii care sufera de catre tot felul de iude si hoti.

  92. Pictor Sarion, reciteste tu ce-ai scris si vezi ca ai zis de FN ca face manipulare si dezinformare, colaborationism cu fortele malefice si asa mai departe.
    Cat priveste demonstratiile… 20.000 adusi de cine? De USL? Adica de Iliescu, Ponta si altii asemenea! Asta nu este o miscare reala de eliberare, chiar daca sunt si unii nationalisti acolo, este o manevra, o pacaleala. Problema nu este de frica sau curaj, ci de strategie militara: ce rost are sa-ti irosesti fortele intr-o miscare de care oricum profita dusmanii?
    O sa vedeti ce guvern o sa fie si o sa va convingeti ca a fost o mascarada ca sa dea impresia oamenilor ca au schimbat ceva.

  93. CONFIRM !!!

    Asa este, deschideti TV si uitati-va pe Antena 3 sau Realitatea!
    Sunt peste 20.000 La Arcul de Triumf. Ascultati discursurle. Unul a fost al lui Zamfir, naistul roman. Cautati daca nu pe youtube.
    Eu nu cred ca pica miseii, dar parca acum suntem in Europa cu aedvarat.
    Ce e cert, este ca tara a iesit din coma. Dar tot grav bolnava ramane.
    Chiar azi ar fi timpul sa scoatem nasul din letopisete, sa lasam oleaca „blanda intelepciune” si sa mergem in piete.
    Nu cautati in Scripturi motive sa fiti fricosi (falsi smeriti). Crestinismul este o religie a curajului. Mai ales Ortodoxia.
    Nu fiti crestini de pangar, langa babe, mergeti de dati navala la Altar !

  94. Doamne Ajuta! si mie Nemilosu mi-a trimis o lista cu revendicari ale demonstrantilor,revendicari firesti pt sanatatea si bunastarea Romaniei.Domnilor connationali si stimati colaboratori ai FN ,fratele Pictor Sarion este un bun roman ,un bun iubitor de tara,nu pt ca spun eu ,dar din comentariile pe care le-am citit de un an de zile ,reiese ca acest frate roman a adus comentarii INTOTDEAUNA folositoare pt cei ce vor o Romanie insanatosita,dar cu adevarat.In aceste momente pe care noi toti le traim cu sufletul la gura pt soarta viitoare a Romaniei,se pot produce usor neantelegeri,dar va spun ca dusmanilor Romaniei le-ar surade o astfel de situatie intre noi.Sa nu permitem asa ceva.Stmate compatrioti de pe FN sa ma iertati ca am intervenit ,dar as interveni intotdeauna in astfel de neantelegeri,pt ca intentia mea si cu siguranta a tuturor romanilor de buna credinta vrem o tara mama sanatoasa si cu un popor vesel si fara dureri.Nu trebuie sa ne mai permitem sa pierdem timp pretios.Timpul de acum incolo trebuie sa ne fie prieten ,noua tuturor.Doamne Ajuta!si iertati-mi interventia !!! P.s.TRAIASCA ROMANIA ,PAMANTUL VIITORILOR NOSTRI COPII.

  95. @Mosu,te rog reciteste comentul meu,dupa care,te rog sa-ti ceri iertare! De unde sa stiu eu ca manifestantii sint falsi si toata mascarada e o manipulare,din moment ce o persoana cinstita si loiala @Nemilosu imi aduce la cunostiinta printr-un scurt mesaj ca sa declansat in tara demonstratii si imi trimite si o lista cu revendicari ale demonstrantilor care le-am gasit revendicari democratice si necesare!@Nemilosul poate confirma ce am afirmat mai sus,pentru a normaliza neintelegerile care s-au instalat intre noi! Prin urmare rog pe @Nemilosu sa confirme sau sa infirme daca sint de buna credinta,sau trebuie sa-mi fie rusine pentru ce am scris! Astept!

  96. Opiniile noastre pot fi pestrite ,dar nu asta este important ,ci efectul nostru IMPREUNA,asupra ticalosilor care i-au facut pe romani sa iasa in strada pe gerul asta cu copii mici in brate.Faptul ca romanii s-au strans e un lucru ffff bun ,mai ales ca le impunem TEAMA,lucru pe care ei au jucat 20 de ani incoace.Tocmai de aceea mass-media bate pe treba cum ca manifestatiile sa fie pe un fond pasnic,tocmai pt ca toti distrugatorii de tara ,nu neaparat senatori ,sau parlamentari sau sedintomani,chiar si acei cetateni care nu urla atunci cand este nevoie,doar pt faptul ca altul are alte viziuni politice.Nu domnilor ,guvernantilor din toate regimurile se teme de judecata POPORULUI,care este „gadea”nr.unu pe orice tip de regim.Frica si rahatul la curul parlamentarilor da fffoooarte bine acum .Frica este criteriul de judecata in aceste momente pt vanzatorii de tara,iar pt poporul Roman,sa tinem aproape si sa ne iubim ,ca tare am fost privati de treaba asta .Am cam inceput sa uitam cum sa ne mai iubim intre noi,indiferent de ideile politice ale unora dintre noi.IMPREUNA BAGAM FRICA IN TOT CE ESTE ANTI ROMANESC,OAMENI BUNI.Sa discutam productiv ca altfel facem jocul demolatorilor de tara.Rufele se spala in familie asa ca Dumnezeu sa ne Luimineze si sa ne protejeze tara romaneasca .Doamne Ajuta !!!!!!!!!AMIN,AMIN,AMIN!!!

  97. Cam asa este, daca vine Isarescu, se intampla ca in Italia.
    Dar ca am intrat si noi in Europa cu demonstratii care spun NU, tot este bine.
    E bine ca in Piata se intalnesc de-a valma PSD, PNL, nationalisti, monarhisti, pensionari exasperati, republcani etc.
    E bine ca puterea sa stie ca „prostimea” se invata sa spuna NU. Azi la Arafat, maine la R. Montana, la cip-uri, la pasapoarte biometrice, la vaccinuri stupide…
    Faptul ca sunt putini: ia ganditi-va ca la orice manifestatie se produc intimidari AMPLE ale „organelor” care nu sunt la fel de zeloase cand e vorba de limitarea macar a crimei organizate.
    Mai e gerul, copiii etc. In Bucuresti, in conditiile astea, e bine ca sunt si atatia. Nu astept reforme din piata, astept ca „ei” sa se teama.
    Daca tot au cheltuit atat pe jandarmerie si politie, macar sa-i tina si pe ei in ger, sa-si merite banii
    In Piata s-ar intelege si Pictor Sarion, Moshu si altii unii cu altii.
    Nu cred ca FN, dar nici Pictor Sarion sau Moshu ar fi „subversivi” sau cu opinii gresite, fiecare are dreptul la opinie.
    Eu m-as bucura daca noi romanii am reusi sa nu mergem la BV sau CJ cu pasaport (biometric). Pentru ca intr-acolo ne indreptam.
    Demonstratiile nu sunt praf in ochi, atat timp cat nu se baga partidele. Se pare ca azi se vor baga. Vedem.

    Cu stima,

  98. P.S. Basescu e un tradator. Dar nici ceilalti nu sunt mai buni.
    Daca „revolutionarii” erau adevarati, il primeau pe Iliescu cu pietre.
    Daca „revolutionarii” erau adevarati ar fi cerut pe cineva ca Marian Bataiosu, Dr. Coja, Tudor Ionescu sau alt nationalist, nu s-ar fi dat cu cei care deja au tradat Romania de nenumarate de ori.
    Dar se stia in Bucuresti din noiembrie ca la sfarsitul lui ianuarie, sau cel mai tarziu in februarie se va schimba guvernul Boc cu unul de „tehnocrati”.
    Demonstratiile sunt praf in ochi.

  99. Ar trebui sa-ti fie rusine, Pictor Sarion, sa vorbesti atat de urat! Nemilosu a intrebat, tu dai cu pietre!
    Manipulare si dezinformare este ceea ce face mass-media care prezinta 300-1000 de oameni ca si cum ar fi Natiunea Romana. De fapt este o pacaleala si o manipulare cum a fost si in alte tari. Uitati-va la cei care profita de aceasta „revolutie”: Ion Iliescu, Voiculescu, Isarescu… Curat revolutie!

  100. @Nemilosu,foarte multi se dezic de manifestatiile care au loc,ca si cum na-r fi problemele noastre,ca si cum cei care au iestit in strada n-ar fi si reprezentantii nostrii! Mai observ ca nici Mass-Media Romaneasca,nu scrie nimic concret,chiar si la F.N,le lipsesc interesul de-a publica ceva legat de aceste manifestari stradale,care sint ale noastre,ale natiunii romane! Si acest fapt,ca nu ni se aduce la cunostiinta ce se intimpla in tara o consider manipulare si dezinformare,mai ales pentru acei cetateni romani care traiesc in diaspora ! Si tacerea unora il consider colaborationism cu fortele malefice si oculte care atenteaza la interesul national Romanesc! Prin urmare rog Mass Media romaneasca sa-si faca datoria fata de cititorii fideli in a informa consecvent si impartial!

  101. Dupa tot ce s-a intamplat in Egipt, Libia, Siria si atatea si atatea alte tari din lume, mai crede cineva ca lucrurile se intampla „fara ajutor de afara”?
    Daca da, sa se intrebe ce patriot se va pune in locul iudelor ce guverneaza azi.

  102. Parca a mai fost subiectul asta dezbatut, sau am halucinatii din cauza demonstratiilor???
    Fratilor, am vazut in strada bannere cu lozinci faine (nu toate)
    In Romania, mamaliga a explodat in piete, de data asta fara ajutor de afara. Explozia mamaligii ne arata ca nu ne tragem doar din iobagi ci si din razesi si mosneni.
    Ma bucur ca puterea de la Bucuresti se teme…asta e primul pas spre respect, apropo de arte martiale.

    Nu uitati ca seara de seara oamenii ingheata in piete, facand un canon de pocainta la pacatul de-a fi pus stampila pe antihristi si sperjuri.
    Puneti macar o poza, un articol ceva…

    Cu stima,

  103. @Gipsy,prescriu in totalitate comentariul facut de tine,asa bine ai descris situatia, incit eu nu mai am nimic de adaugat,doar faptul ca sper ca si Sfintia sa Pr.Mihai Andrei Aldea,sa priceapa unde bati!

  104. Catolicii au acumulat bani si cu bani au conditionat popoare si neamuri de pe tot globul ,iar cei care nu se pun in genunchi ,”avem NATO care oricand i se da drumul din lesa”,aducatorii de „pace”.Europa eretica ar trebui sa recunoasca macar in ceasul al 12-lea ca datorita estului ortodox Europa n-a fost invadata si subjugata de invadatorii pagani.Au avut grija catolicii sa-si ia caine la stapan ,aceia fiind ungurii care nu pot fi domesticiti ,ci dresati.Pt asta s-au ocupat stapanii lor catolici.Ei intotdeauna ca si acum au nevoie de caini credinciosi pt a dezbina di deranja si profita de tarile din zone strategice ca Romania cu resurse naturale si oameni curati catre Dumnezeu.Armele?!….Arma ortodoxului a fost pt indreptarea pacatosului si pt apararea lui,comparativ cu armele catolicilor de a ucide tot ce se indreapta catre Dumnezeu Cel din ceruri ,ci nu cel de pe pamant lumesc ostil vietii vesnice.Doamne Ajuta poporul Tau Ortodox cel strabun .

  105. .Nu demult am asistat la o discutie intre cativa laici si doi trei preoti ,dar catolici.S-a pus intrebarea ,cum se face ca ortodocsii au purtat arme ,ei care se cred mai curati.Eu am intervenit si le-am spus ca imperiul roman au dus la nasterea tuturor evenimentelor sangeroase ce au urmat si culminat cu faimoasele inchizitii.Noi am tinut piept la eventuala invazie a turcilor si multumita noua astazi va puteti expune farizeismele .Arma cea mai ordinara a occidentului a fost cea mintale ,erezia si efectele ei in „numele bisericii”,facand din biserica apuseana cea mai mare capcana inchisoare a multor suflete.Cand apusul a inteles ca trebuie sa puna umarul la lupta impreuna cu rasaritul pt a-i tine pe turci departe de crestinism ,atunci apusul a gandit politic lumesc,gandind ca strabunii nostri sa se descurce cum pot ,iar occidentul sa nu suporte cheltuieli si pierderi omenesti din randul lor.Exact ca si acum cu NATO.NIMIC NU S-A SCHIMBAT.Si acesta a fost unul din marile motive care a dus la ruperea bisericii in doua.Noi am ramas pe calea cea dreapta avand o istorie pusa pe cruce,in schimb catolicii pierzand calea catre Dumnezeu ,si-.au pierdut si mintile luandu-i altcineva in primire ,iar acest lucru a facut ca istoria lor sa fie una bogata ,dar in inchizitii,minciuni,erezie dupa erezie,intrigi intre anumite popoare,avand ca scop sub forma „crestina” faimoasele misiuni,dar pt a castiga noi taramuri pt a umfla in permanenta nr de „increstinati”dar cu sufletele pierdute ramificandu-se in secte si biserici avortate tot de ei..Din cauza lor la ora actuala lumea este conditionata politic si militar pt a se amesteca CU ORICE PRET avand mentaliatea antica de a conduce ei lumea prin dumnezeul vaticanesc lumeasc…

  106. Inca din timpuri foarte vechi, romanii NU au avut razboaie de expansiune ci INTOTDEAUNA de APARARE.Fiecare zona,teritoriu ,popor ,tara au avut arme ,dar nu toate popoarele le-au folosit cu adevarat la nevoie.Din pacate mai toate acele neamuri fara Dumnezeu au colonizat si subjugat popoarele pasnice ,ocupandu-le cu sabia sub pretextul „crestinizarii”.Pai sa fi avut Romania o istorie ca acele popoare occidentale ,mama,mama ce negri si pagani am fi fost considerati.Si-acum la ora actuala cand ereticii s-au vazut faliti,vor o lume unita ,dar tot dupa modul lor dracesc sa conduca lumea.Tara este ca o mare familie si daca iti intra hotul in casa ,ce faci???,stai si te uiti???,eu unul pun mana pe ce pot ,incercand sa evit pe cat posibil sa ucid,dar cand stiu ca de mine depinde soarta familiei mele si al intregului popor….nu vreau sa bravez dar imi doresc sa nu ezit o clipa.Ortodoxul ca sa nu ajunga in astfel de situatii ,are o arma muuult mai iscusita ,aceea de la Dumnezeu ,si-anume RUGACIUNEA pt pacea in lume in tara si in familie.Rugaciuni de prevenire,pt indepartarea invaziei altor popoare care au avut ca scop distrugerea crestinismului si ocuparea lor avand porniri pagane.

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.