Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521)- primul text în limba română

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521)- primul text în limba română

by -
20 13396

În anul 1521 la Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat primul document scris, compact şi unitar, din câte sunt cunoscute până astăzi in limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole (Câmpulung Muscel). Scrisoarea conţine un secret de mare importanţă, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti ce tocmai se pregătea la sudul Dunării.

Textul scrisorii:

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.).
I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.
I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.
I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)

(Apud Hurmuzachi – Iorga. Documente, XI, 843).


Oameni, locuri şi evenimente menţionate în scrisoare:

Expeditorul: Neacşu Lupu din Câmpulung
Autorul ei este un Neacşu Lupu din Câmpulung. Cu numele întreg îl cunoaştem încă din timpul domniei lui Vlad cel Tânăr (1510-1512), dintr-un document care îl menţionează ca având un proces de datorii cu negustorii braşoveni. Se pare că el însuşi făcea negoţ cu mărfuri turceşti şi avea oameni (printre alţii chiar pe ginerele său, Negre, pomenit în textul scrisorii) anume de le petreceau din sudul Dunării prin Ţara Românească şi de aici în oraşele din Transilvania. Aşa s-ar explica legatura lui cu junele Braşovului care şi-l făcuse corespondent informator în legătură cu manevrele armatelor turceşti.

Destinatarul: Hans Benkner
Despre adresant, Ioan, Johannes ori Hans, Hanăş, Benkner, Bengner, Beagnăr – în funcţie de pronunţiile română, germană sau maghiară ale acestui nume – ştim că era judeţul (primarul, primul magistrat, Burgermeisterul) cetăţii Braşovului. Documentele arată că ocupa această funcţie şi în 1511, dar şi multă vreme după data primirii scrisorii de la Neacşu din Câmpulung, în 1545 şi în 1559. (Putem însă presupune foarte bine că au fost doi Burgermeisteri ai Braşovului cu acest nume, tată şi fiu, ştiut fiind că, în multe cazuri, magistratura cetăţii se moştenea). La 1559 sprijinea pe diaconul Coresi spre a tipări Întrebarea creştinească, care nu este altceva decât traducerea Catehismului lutheran. Împreună cu alţi doi fruntaşi ai comunităţii săseşti, Fuchs şi Honterus (acesta din urmă fiind celebrul predicator şi cărturar, militantul cel mai activ al lutheranismului), întemeiase la Braşov o „moară” de hârtie, prima întreprindere de acest fel de pe teritoriul românesc. Ştia bine româneşte şi încuraja scrisul în limba română, îndemnând pe români la îmbraţişarea lutheranismului, cum aflăm din Cronicon Fuchsis-Lupinae Oltarium (editată de J.Trausch în 1848). În acest sens Coresi îl şi pomeneşte în predoslovia Evangheliarului de la 1560.

Soliman al II-lea Magnificul
Împăratul despre care Scrisoarea informează că „au eşit den Sofiia”, nu este altul decât Soliman al II-lea Magnificul, supranumit şi Cuceritorul, Legislatorul. A fost cel mai mare sultan al turcilor din toate timpurile. Sub domnia lui imperiul atinge culmea puterii militare şi politice. În vremea de care care ne ocupăm aici pregătea marea campanie de cucerire a Ungariei, campanie ce va lua sfârşit după cinci ani, în 1525, odată cu bătălia de la Mohacs. Obişnuia să pună să i se ţină un jurnal de campanie foarte amănunţit. Graţie acestui jurnal, raportat de istorici, scrisoarea boierului Neacşu a putut fi datată foarte precis: 29 sau 30 iunie 1521, când sultanul ordona ieşirea armatelor sale din Sofia. Dealtminteri privind pregătirile lui Soliman şi ale generalului său Mehamet-beg, la sudul Dunării, există încă vreo 15 scrisori din aceeaşi vreme, în latineşte, adresate de regele Ungariei, Ludovic al II-lea Iagelonul, papei, regilor Angliei şi Poloniei, ca şi vasalilor săi din Transilvania.

Mehamet-beg
Mehamet-beg, „lotrul”, era sângeapul Nicopolei, cunoscut şi sub numele de Mehmet fiul lui Ali-beg Mihaloglu, unul dintre cei mai activi colaboratori ai sultanului. În aprilie 1508 instala pe tronul Ţării Româneşti pe Mihnea zis „cel rău”, peste doi ani, în 1510, garanta pentru Vlăduţ, fiul lui Vlad Călugărul, mijlocind împăcarea cu partida Craioveştilor, în martie-mai 1522, izgonea pe Theodosie, fiul lui Neagoe Basarab, instaura, pentru scurt timp administraţia turcească, cu paşale şi subpaşale, numiţi să guverneze oraşele şi satele ţării etc.

Neagoe Basarab
„Băsărăb” este Neagoe Basarab care urcase pe tronul Ţării Româneşti în 1512 şi avea să mai domnească până la 15 septembrie 1521, când murea, la trei luni numai de la evenimentele la care ne referim.

Textul este preluat din lucrarea lui Ion Rotaru, Literatura română veche, Bucureşti, 1981, pp. 62-65.

Limba română în vremea lui Neacşu:

Limba
Spre deosebire de primele documente ale altori limbi, cum ar fi spre exemplu Cartea capuană pentru limba italiană, sau Jurămintele de la Strassburg pentru cea franceză, – texte mult îndepărtate de limba vorbită, precum şi în timp – , limba scrisorii lui Neacşu este foarte puţin deosebită de româna vorbită astăzi. Excepţie fac numai formulele de introducere şi de încheiere ale mesajului ce trebuia transmis, se vede, cu cea mai mare repeziciune şi claritate, fără intermediul vreunui scrib, la mijloc fiind un document secret de mare importanţă. Din capul locului trebuie observate precizia şi laconismul expresiei.

Slavonismul „I pak” ( =şi, şi iarăşi, din nou, de asemenea) ne poate conduce la bănuiala că misiva din 29-30 iunie 1521 urma altora de aceaşi natură. Această concluzie duce şi adaosul din atributiva: „că au trecut ceale corăbii ce ştii şi domniia ta”. Formula „I pak” este utilizată aici cam în felul latinismului modern idem, dar şi, în lipsa regulilor şi semnelor de punctuaţie, pentru marcarea începutului fiecăreia din cele şapte fraze care compun textul.
Caracterul eminamente oral al mesajului se poate observa prin intrarea grabnică în subiect, realizată cu construcţia în dativ „dau ştire domniei tale”, ori prin expresia la pers. I şi a III-a „cum am auzit eu”, „au venit un om de la Nicopole de mie mi-au spus că au văzut cu ochii”, „cum am auzit de boiari şi de genere-miiu Negre”. Orală, garantând autenticitatea ştirilor, este şi expresia parantetică „şi aimintrea nu e”.

Perfect inteligibil, până într-atât încât chiar fără glosar am putea deduce înţelesurile celor două cuvinte slavoneşti, textul prezintă totuşi câteva caracteristici specifice limbii de la începutul secolului al XVI-lea: forma veche de auxiliar au la pers. III-a sg. a perfectului compus: au eşit, se-au dus, mi-au spus, au văzut, au dat; lucrul din lat. lucrum (=câştig) are aici înţelesul de lucrare, faptă, acţiune; (compară cu cronica lui Gr. Ureche, în pasajul cu portretul lui Ştefan cel Mare: „Aimintrilea era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia a-l acoperi”); aimintrea forma veche şi populară a lui alminteri, provenită din lat. alius+mentem ; corăbii păstrează pe a, ceea ce în sec. XVI nu era extinsă alternanţa morfologică a, sing. corabie, cu ă, pl. corăbii; tote, omin, vostre: diftongul oa e notat cu o, probabil numai un fapt de grafie; omisiunea lui i final pentru pluralele meşter(i),megiiaş(i), forme scriptice populare mult frecvente şi astăzi, pluralul fiind marcat în primul caz prin articolul nehotărât neşte, iar în cel de al doilea prin verbul sînt; omisiunea lui i final, fenomen arhaic şi popular deasemeni, are loc şi în cazul lui lu(i), den în loc de din, probabil şi un fapt de grafie; articolul proclitic la genitiv-dativ de, în loc de de la, de boiari”, de genere-miiu”; notarea lui u final în cumu (=că); popularul muntenesc miu, în loc de meu, de fapt pronunţat şi astăzi, în Muntenia mai ales, cu lungirea vocalei i, mieu: „genere-miiu”, mai marele-miu”; forma io, provenită din lat. ubi a adverbului de loc unde, existentă şi azi în graiul sud-transilvan sub forma iu sau io; strimt, din lat. strictus, existent dialectal până în zilele noastre (compară cu „Cu greu şi cu strimt iaste neştine a da cap şi începătură fieştecăruia lucru”, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Rumâneşti, în Cronicari munteni, I, p. 3, ed. Mihail Gregorian, 1961); se-au, în loc de s-au, cu păstrarea lui e: „se-au dus”; pre în loc de pe: „pre Dunăre în sus” etc.

Clară, concisă, cursivă, expresivitatea limbii române în Scrisoarea lui Neacşu este datorată şi elementelor latine. Fondul latin, arată lingviştii care se ocupă cu statistica, reprezintă 92,31%, cu o frecvenţă absolută de 89,47%. Se mai constată că, din cele 112 unităţi ale textului, 67 cuvinte de origine latină pot fi aflate şi în alte 7 limbi neolatine. Concluzia este că limba română, la momentul apariţiei ei în scris, era pe deplin şi de multă vreme participantă la panromanismul european.

Descoperirea scrisorii
Ca multe alte documente privind istoria culturii naţionale, Scrisoarea boierului Neacşu a fost descoperită de neobositul Nicolae Iorga[1], la începutul secolului nostru, în Arhivele Braşovului.

Semnificaţia documentului
Actul de naştere al limbii române scrise are, prin chiar conţinutul său, o valoare deosebit de semnificativă, definitorie pentru misiunea poporului nostru de-a lungul veacurilor: un român de dincoace de munţi avertiza pe ardeleni de pericolul unei invazii turceşti. Indirect, în planul strict al culturii şi în genere al vieţii spirituale, de care fenomenul limbii este atât de intim legat, evenimentul consemnat aici explică totodată şi cauza pentru care cuvântul românesc scris a apărut relativ atât de târziu. (Scrisoarea lui Neacşu e contemporană cu Luther, cu Nicolaus Copernic şi Ludovigo Ariosto, cu Margareta de Navara, François Rabelais şi Albrecht Dürer; la apariţia ei Leonardo da Vinci murise de doi ani!). Starea aceasta de lucruri va continua încă multă vreme de aici înainte.

Peste mai bine de un veac, Miron Costin avea să spună: „Ce sosiră aceste cumplite vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi de suspinuri.” Însă, în oricât de grele condiţii, apărut mai întâi sub pana unui câmpulungean – în chiar inima teritorului românesc, care era purtătorul graiului celui mai apropiat de forma literară viitoare a limbii naţionale – cuvântul românesc scris îşi va lua zborul glorios şi va străluci în capodopere cu nimic mai prejos de ale altor popoare, la cronicari, la Cantemir, la Ion Budai Deleanu, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Arghezi, până în zilele noastre.

Textul este preluat din lucrarea lui Ion Rotaru, Literatura română veche, Bucureşti, 1981, pg.62-65.


[1] De fapt, documentul a fost descoperit de către arhivistul brașovean Friedrich Wilhelm Stenner in 1894.

Sursa: http://cimec.ro

(Visited 8.949 times, 16 visits today)

20 COMMENTS

  1. „Bravo Aldea le-ai dat peste nas dar…exista o zicala” Niciodata nu te pune cu idiotu ca oricun te bate cu experienta’iar voi pampalailor ce nu respectati Romania plecati dracu afara sau documentati-va inainte de a va deschide pliscul.Romania a fost scutul Europei timp de multe secole..daca cedam noi cel mai probabil acum aproximativ jumatate de europa ar fi fost islamica…vai de noi!
    Probabil ca suntem noi mamaligari..dar cand te frigi cu mamaliga nici dracu nu te mai scapa de durere.Gandeste-te doar ca romanii si-au unit tara sub presiunea turca rusa austro-ungara etc etc..mari imperii ale lumii care cand se intruneau doar trasau pe harta granitele si gata erau toti de acord(vezi Stalin in al doilea razboi mondial)..si multe multe altele…avem o istorie mult superioara multora dar nu stim sa o pretuim..”tiganilor!!”

    Iar tu Jane..dupa nume se vede cat de informat esti.iar ala de ce e turnator..ca de veste peste Carpati bha ne ataca turcii..??

  2. Comentariul lui Jan fiul lui Ion, este unul jalnic, specific ignoranyului dobitoc.Ce mai analizam aici de ce a facuto ce la determinat ce fel de celule neuronale au fost activate cand a emis asemenea judecata, nu mai conteaza. Jane esti un dobitoc sadea. am spus. Din pacate nu esti singur in aceasta lume a idiotilor, omul fiind o fiinta imperfecta, ai multi colegi care scriu si ei la ziar si emit pareri personale. Este o vorba inteleapta.

  3. DOAMNE AJUTA LA TOATA LUMEA, JEAN ,NU TE LUA DUPA NEMILOSUL DE MILOS ,PT CA TE INVATA SA -TI IEI NOTITE DE LA VREUN STUDENT LA TEOLOGIE .NORMAL ASA AR TREBUI, ATATA TIMP CAT MERGI PE BURTA .DECE SPUN ASTA,CA PANA SI STUDENTII NOSTRI AU AJUNS SA FIE (CARE SE SIMT) PRIGONITI,FIIND TRIMISI LA ROMA SA SE „COMPLETEZE” SI ATUNCI O SA TI SE SPUNA : „GIANNI FIGLIO DI GOIVANNI”SI N-O SA TE MAI RECUNOASCA NIMENI .ASA SE INTAMPLA IN OCCIDENT CU STUDENTII NOSTRI ,SUNT TRIMISI SA SE „CIZELEZE” LA EI ,PT CA „FRATII NOSTRI”CATOLICI NU MAI AU VOCATIE.,SI ATUNCI L-I SE IMPUNE UN DUMNEZEU COMOD „IERTATOR PANA PESTE MASURA” CHIAR SI CAND GRSESTI TOT TIMPUL PT ACELASI PACAT, EL (ACEL DUMNEZEU UMANIST, TIP ESTRATERESTRU)TE VA IERTA TOT TIMPUL .DECI JEAN FIUL LUI ION ,SA STI CA NEMILOSUL E INTENTIONAT BINE PT CA EL DE FAPT E MILOS ,DOAR CA M-A FACUT SA INCALC „UNELE DIN TAINE”, FACANDU-MA SA RAD NU CHIAR CU GURA PANA LA URECHI SI ASTA PT CA TREBUIA SA AM GRIJA SA-TI SPUN CA DE IN CAZ CA TE APUCI DE TEOLOGIE ….SA RAMAI JEAN FIUL LUI ION …!SA NU FACI ORTODOXIE IN OCCIDENT ,PT CA VEI DEVENI PAN EREZIA LUI ION ,SI CHIAR CA TE-AM PIERDUT…JEAN SI ACUM SA LASAM GLUMA DE O PARTE.SA-TI SPUN CEVA ,CU MULTA UMILINTA SI RESPECT ,E BINE SA FI INTELECTUAL,CHIAR SI IN VREMURILE ASTEA, UNDE CAM NIMIC NU MAI ARE VALOARE IN FATA SEMENILOR,CAND E SA VINA TAVALUGUL,SUNTEM STERSI IN MOD EGAL,DAAARRR,…O MICA MARE DIFERENTA VINE DUPA,SI ACELA CA TREBUIE SA AI UN SENTIMENT CURAT CATRE DUMNEZEU ADEVARAT SI PENTRU NIMIC IN LUME SCHIMBAT SI FOLOSITOR CELOR DIN JUR.SUNT SIGUR CA ASA FACI,DOAR CA UITE, UNELE LUCRURI CARE MI-AU FOST DAT SA LE VAD,LE-AM VAZUT SI M-AM SIMTIT DATOR SA LE IMPARTASESC CU CINEVA CARE ESTE FIUL LUI ION. DOAMNE AJUTA

  4. Jean,
    1.Truismul e un adevar stiut de toata lumea, cum e de pilda faptul ca apa e uda, ori soarele stralucitor, ori cerul albastru. Nu toata lumea stie ca Ungaria a avut un singur razboi cu Imperiul otoman…
    2. Cred ca ai luat cea mai buna decizie prin a nu mai comenta.
    Pe unde mai scrii, incearca sa vorbesti mai cu respect, cu bun simt, si sa-ti argumentezi declaratiile.

  5. Apropo de manipularea presei si importanta ei:

    Comentariul lui Jean, 7 aprilie 2011:
    “Cere relatii unui student la teologie”
    Adica unui simoniac ? Caruia ii pastreaza tac’su locul in parohie pana termina studiile?

    Articol din gandul, 4 aprilie 2011:

    AFACEREA „SOŢIA ŞI PAROHIA”. Cum îşi caută neveste VIITORII PREOŢI „Motanul Dănilă”, „Drăcuşorul Cristian” şi „Alec – la suflet copil, în rest bărbat”

    Apropo de scoatere din context si trairea in lozinci goale. Specifica trustului pro, acolo unde tovarasul silviu brucan ne facea „profetii despre trecut”…

  6. @Nemilosu

    Mulțumesc!
    Încerc, într-adevăr, dacă este nevoie, să fiu și „advocatus Christi”. Dar asta numai în măsura în care astfel pot ajuta pe alții să-L găsească. Fiindcă, de fapt, nu El are nevoie de apărarea noastră, ci noi de a Lui.

  7. @Cezar Machidon

    Stiu ce inseamna truism… De ex: „Ungaria a avut un singur război cu Imperiul otoman în care a luptat singură, cel din 1521.”

    (Text sters pentru nesimtire)

    @ Nemilosu

    „Cere relatii unui student la teologie”
    Adica unui simoniac ? Caruia ii pastreaza tac’su locul in parohie pana termina studiile?

    P.S. Mai departe puteti spune orice; asta e ultimul meu comentariu pe subiectul asta. Nu de alta dar imi place blogul vostru. 🙂

  8. Jean,
    Truism inseamna adevar evident…Daca parintele a spus adevaruri evidente din punctul tau de vedere, atunci…te contrazici singur, sau cum…?!

  9. Oaaaa!!! sau in traducere greco-romano-hedonista: WOW !

    Parinte, daca Dreptul romanesc ar fi bazat cu adevarat pe pledoarie si daca nu v-ati fi urmat vocatia teologica si duhovniceasca, ati fi fost un nume temut si respectat in lumea avocatilor celebri.

    Oricum, Biserica noastra este tarata in tot felul de ispite, provocari si dileme. De astfel de avocati are nevoie azi Biserica.

    Draga Jean, son of the John, fa copy/paste pe text ca ai ce citi. Apoi, studiaza Ortodoxia, asa, ca echidistanta si informare, bineinteles. Cere relatii unui student la teologie, e vorba de carti fizice, nu folosi google sau link-uri la intamplare.
    E vorba de tot felul de chestii secrete pe care tu inca nu le stii, e vorba de initiere, de Taine care nu trebuiesc tradate. Pe scurt, e ceva fain de tot, nu-i pentru prosti.
    De-aia noi zambim superiori cand iti citim randurile, am si rade cu gura pana la urechi, dar nu ne lasa unele din Tainele pomenite mai sus.

    Milosu 🙂

  10. Popa face si el ce stie mai bine: da din gura. Arunca claie peste gramada truisme, sabloane, acuze si „invataturi” rasuflate…

    P.S. Am mai spus ca NU sunt intelectual.

  11. Polemica este, într-adevăr, sterilă, atunci când se face cu cei care nu gândesc decât în lozinci, prin consecință ilogic. Pentru cei care gândesc logic, dimpotrivă, polemica este un prilej minunat de clarificare și câștigare a noi cunoștințe și perspective. Ar trebui să vedem în ce situație ne aflăm acum.

    Jean, fiul lui Ion, gândește oare logic, sau în lozinci?
    Nu de alta, dar să vedem cum stăm cu sterilitatea polemicii în cazul lui.

    Deci, este în postările lui Jean gândire ilogică sau/și în lozinci?

    a)„o bună parte din scrisoare este scrisă în slavonă”

    O afirmație absurdă, deoarece prin ea nu se scade, obiectiv vorbind, nimic din valoarea de text românesc a scrisorii. De fapt această afirmație apelează implicit la lozinca „(limba) slavonă = bau-bau, rău, câh”, tipică pentru occidentalizații rasiști. Dacă erau părți din scrisoare în franceză, latină sau greacă veche era „ok”, dacă e slavonă e de rău. Afirmația este absurdă, rasistă, lozincardă, fără nicio valoare științifică. Și nu se potrivește în niciun fel cu analiza serioasă a textului scrisorii prezentată în articol.

    b) și c) „tipic românesc, scrisoarea este o turnătorie”

    Avem aici două lozinci „tipic românesc = rău” și, respectiv, „turnătorie”.
    Atât Cezar cât și Mihai au demontat limpede lozinca – evident mincinoasă – a „turnătoriei”. Deci nu mai stărui asupra ei.
    Cât privește „tipic românesc = rău”, nu doar că nu se susține în text, dar această lozincă este, de asemenea, rasistă.
    Cel care afirmă „tipic românesc, scrisoarea este o turnătorie” se definește prin aceasta a fi un disprețuitor și batjocoritor al tuturor Românilor doar pentru faptul că sunt Români.
    Dacă cineva spunea „tipic american, scrisoarea este o turnătorie”, sau „tipic evreiesc, scrisoarea este o turnătorie”, sau „tipic țigănesc, scrisoarea este o turnătorie” șamd, îndată Jean de la Craiova și alții asemenea ar fi pus pecetea „rasism”, „ultra-naționalism” șamd.
    Dar, foarte mulți dintre deznaționalizații ce urăsc Neamul Românesc (a se citi „trădătorii de neam”) cred că, fiind născuți în sânul neamului pe care îl batjocoresc, sunt prin această naștere excluși din definiția rasismului.
    Nici vorbă!
    Batjocura în cauză îi exclude, în primul rând, din definiția Românului.
    Cineva care disprețuiește pe Români „in corpore” – așa cum o face Jean prin expresia pe care o analizăm acum – se autoexclude prin aceasta din rândul Românilor.
    Ceea ce uită el – și ceilalți care gândesc asemenea – este faptul că orice pădure are și uscături. Că uscăturile pot fi câteodată foarte multe. Dar pădurea merită totdeauna respectată și apărată, ocrotită, curățată și niciodată nu se definește prin uscăturile ei!
    A defini un neam – oricare ar fi – prin răii sau relele lui este o orbire rasistă. Ceea ce se vede, din păcate, la autorul postărilor pe care le analizăm.

    d) și e) „morala “bietului” popor roman care, nu-i asa, a tinut piept vitejeste turcilor”

    Lozinci tipice „intelectualiștilor” neo-comuniști și pseudo-democrați care cred că a scuipa pe poporul în care te-ai născut și istoria lui te face superior.

    Dar care sunt DATELE istorice?
    Ungaria a avut un singur război cu Imperiul otoman în care a luptat singură, cel din 1521. A fost singura dată când trupele de Români și Secui din Transilvania și cele de Români din Banat nu au fost primele care să dea piept cu otomanii. De ce? Ungurii „cei nobili și viteji” (după propriile declarații!) nu au vrut să-i aștepte, fiind siguri că ei vor face față mult mai bine decât „câinii de valahi” sau „împuțiții de valahi” (după documentele epocii). Rezultatul?
    Într-o singură bătălie armata Ungariei a fost distrusă!
    Curând Ungaria a devenit pașalâc(uri) turcesc(ști). În schimb Transilvania a rămas liberă.

    Putem da și pilda Poloniei, care a plătit bir Turcilor și le-a cedat suprafețe mai mari decât Moldova ca să nu o pățească mai rău și a devenit sluga lor în politica Europeană, destulă vreme. Mai mult, a executat până și domnitori români aflați în refugiu în cuprinsul său, ca să nu își supere stăpânii de la Istambul.
    Grecia, Bulgaria, Serbia – desființate.
    Veneția, înfrântă de multe ori, plătind dajdii și mite ca să rămână „în cărți”.
    Și tot așa, putem scrie mii de pagini, cu documente nenumărate, ca să vedem că, într-adevăr, Românii au luptat cu Turcii cu mai multă vitejie decât orice alt neam, că au suferit nespus de mult de pe urma lor. Și că cine își bate joc de aceste realități istorice ori este un îndoctrinat care nu știe ce spune, ori este trădător, ori este un străin care dușmănește pe Români.

    f) „a tinut piept vitejeste turcilor [si de aceea nu a putut sa se dezvolte]”

    Francezii au avut lupte mai serioase, în țara lor, cu Eenglezii și Germanii. În aceste lupte se respectau de obicei mult mai multe reguli cavalerești decât existau, de pildă, în atacurile Ungariei asupra Țărilor române. Totuși, toți istoricii francezi sunt de acord să deplângă aceste războaie ca vremuri de decădere economică, socială și culturală a țării și poporului francez.
    Prin comparație, Românii de la N de Dunăre au avut de luptat, în aceeași perioadă (secolele XIV-XIX), cu Ungurii, Tătarii, Turcii, Germanii, Polonezii, Austriecii, Rușii etc.
    Apusul se îngrozește de războaiele de 30 și respectiv 100 de ani. Țările române au avut un război practic neîncetat de la sosirea Ungurilor și până astăzi.
    Și dacă istoricii apuseni socotesc vremurile de război ca piedică în calea dezvoltării libere, noi nu avem voie să avem aceeași părere!
    Iar lozinci, rasism, absurditate.

    g) și h) „Mai citeste si alta istorie decat cea romaneasca oficiala”

    Iar două lozinci într-o singură frază:
    „Mai citeste si alta istorie decat cea romaneasca” și, respectiv, „istorie romaneasca oficiala”.

    Adică, vezi Doamne!, istoria românilor făcută de alții e mai bună decât a noastră!!!

    Să fim puțin ironici!
    Într-adevăr, bunii, civilizații și obiectivii francezi, care au cucerit și exploatat colonii uriașe în America și Africa au, cu siguranță, o istoriografie muuult mai obiectivă decât a noastră!
    Ei, care nici acum nu recunosc deschis crimele bestiale comise după eliberare împotriva multor așa-ziși colaboraționiști, dovediți mai apoi ca nevinovați sau chiar luptători în Rezistență!
    Ei, care nici acum nu vorbesc cinstit despre crimele comise în Algeria sau în alte părți ale lumii!
    Ei, care nici nu știu de unde vine numele „Europa” și care, când vorbesc de istoria Europei, se opresc în Ungaria și Polonia! Ei, desigur, vor vorbi mult mai corect despre istoria Românilor decât o putem face noi!

    Sau Rușii! Da, Rușii, care nici acum nu recunosc bestialitatea cu care au asuprit pe Români, Comi, Neneți, Lituanieni, Gruzini, Ucraineeni, Armeni, Letoni, Tuvi, Estoni și sute de alte popoare. Ei, Rușii, sigur sunt mai obiectivi decât istoricii noștri!
    Sau Germanii! Sau Ungurii!
    Sau mai bine las-o baltă, că nu se merită!

    Ideea că alții au o istoriografie mai corectă decât Românii este doar o altă lozincă rasistă, absurdă, lipsită de cel mai elementar bun-simț.

    Desigur, nu doar că putem, dar suntem obligați să încercăm a cunoaște și istoriografia străină. Dar nu pentru a o lua, ca proștii, de bună, ci pentru a o cerceta critic, deosebind grâul de neghină. Ceea ce, de asemenea, se cuvine să facem cu orice informație, în orice domeniu, inclusiv în istoriografia românească.

    „istorie romaneasca oficiala”
    Care ar fi asta?

    A liberalilor sau conservatorilor din perioada interbelică?
    A lui Nicolae Iorga?
    A lui P.P. Panaitescu?
    A masonilor sau legionarilor?
    A comuniștilor bolșevici sau „naționaliști”?
    A lui Constantin Papanace?
    A lui Silviu Dragomir?
    A latiniștilor sau daciștilor?
    A lui Roller?
    A lui Dimitrie Onciu?
    A lui Constantin, Constantin C. și Dinu C. Giurescu?
    A cui?

    În afară de câteva cărți gen Roller și Djuvara, sprijinite de oficialități, nu se poate vorbi real de o „istorie oficială” decât la nivelul manualelor școlare și a dicționarelor oficiale.

    Cei mai mulți dintre istoricii noștri au fost de foarte multe ori în conflict cu autoritățile, au publicat ceea ce credeau chiar și sub cenzură și înșelând cenzura, au publicat de multe ori în tiraje foarte mici șamd.
    Nu au fost autori de istorie „oficială” nici Giurăștii, nici Iorga, nici Onciu sau alții, decât, cel mult, în măsura în care ceea ce considerau ei istorie autentică era acceptat de oficialități. Dar acesta este cu totul alt punct de vedere! Și nu trebuie uitat că au avut, cei mai mulți, curajul opiniei (chiar dacă uneori era greșită, ceea ce este, desigur, omenesc).

    Spre deosebire de Ungaria, Rusia, Bulgaria și alte asemenea țări, în care cenzura istorică a fost extrem de puternică, la noi s-au putut publica, sub cele mai multe regimuri politice, tot felul de păreri istorice, oricât de contradictorii între ele sau/și cu cele oficiale (a se citi „din manualele școlare”).
    Conflictele de opinie între, de pildă, Iorga și Constantin Giurescu sunt doar o pildă a acestui fapt.

    Dar cei care se opresc la „istoria de manual”, nici aia bine învățată, nu au cum să înțeleagă asemenea lucruri și vorbesc, firește, în lozinci și neadevăruri.

    i) „morala de sclav a crestinismului”

    Încă o lozincă incultă! Zici că e luată din manualele de ateism ale bolșevicilor, la fel de „obiective” ca și comunismul!
    Dar, desigur, e amintit și „Nietzsche”, că „dă cult”, deși acesta (Nietzsche) este inițiatorul celor mai sclavagiste și rasiste sisteme culturale și politice din istoria lumii!

    Nietzsche promova „supra-omul”, și tot nemulțumitul de ceea ce (n-)a făcut în viață se visează „supra-omul lui Netzsche” spre a scăpa de sentimentul ratării.
    Uitând, bietul, că din prisma lui Nietzsche toți ceilalți în afară de „supra-oameni” sunt nimicuri lipsite de orice valoare, făpturi depășite și decrepite, rebuturi lipsite de orice drept.
    Uitând… sau nu, căci se socotesc pe sine „supra-oameni”.
    La fel cum uriașa majoritate a oamenilor emit adesea, în felurite forme, lozinca „proștii sunt mulți” sau „cei mai mulți oameni sunt proști”, excluzându-se însă totdeauna din această majoritate disprețuită. De care însă, cei mai mulți dintre ei, evident țin! După propria afirmație!

    Revenind.
    Nietzsche, într-adevăr, fiind un ratat în ale Creștinismului, încearcă să-și aline oful cu „supra-omul”. Naște astfel o filosofie/gândire/religie super-sclavagistă, în care până și „supra-omul” este tot un sclav: sclavul obligației de a evolua, spre a nu deveni un rebut în fața unor potențiali „supra-supra-oameni”.
    Pe de altă parte, Creștinismul proclamă: „Cunoaște Adevărul și Adevărul te va face liber”. Indiferent cine ai fi!
    Deci, Creștinismul propovăduiește libertatea pentru toți, dar după „Jean” are o „morala de sclav”, iar Nietzsche propovăduiește robia imensei majorități și chiar a elitei, dar are o morală … liberă? liberală? democratică? QED

    j) „Dar vad ca intram deja in polemica (o ocupatie sterila”

    „intrăm deja în polemică”?!?!
    Păi primul post al lui Jean deja a fost polemic!
    Și el abia acum se prinde că intră în polemică!?!

    Ce spune Dicționarul de Neologisme?

    POLÉMICĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unui subiect, asupra unei teme etc.; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. [< fr. polémique, it. polemica, cf. gr. polemikos < polemos – război].

    Adică tocmai ceea ce a început Jean de la prima postare… deși „nu se prinde” nici măcar la a treia (că zice „intrăm în polemică”, deci nu și-a dat seama de câtă vreme o începuse).

    CONCLUZII

    Jean gândește ilogic și în lozinci, contrazicându-se fără a-și da seama și dovedind o cultură foarte limitată în domenii despre care însă – ca toți lozincarzii – vorbește cu multă autoritate.
    Într-adevăr, polemica este inutilă cu asemenea oameni, dacă nu își revind din starea de decădere intelectuală în care se află (ei crezându-se, evident, extrem de culți, deștepți, intelectuali rasați, superiori șamd).
    Dar,
    a meritat să scriu pe temă,
    ca pildă a felului în care se analizează asemenea lucruri. Pildă pentru cei care vor să gândească logic, liber, adevărat.

  12. @fiul lui Ion

    Domnule, nu stiu cate carti ati citit, dar cert e ca sunteti un foarte bun deviator de la subiect. V-am contestat mentalitatea manurtizata prin care tot ce e detestabil e „tipic romanesc”. In loc sa vedeti in scrisoarea lui Neacsu frumusetea solidaritatii in fata unui dusman comun, vedeti o „turnatorie”…

    In ceea ce priveste istoria, credeti-ma pe cuvant ca sunt mai mult decat pregatit, indiferent de nationalitatea autorului. Ca sa nu mai spun ca insusi faptul ca desconsiderati parerile autorilor romani e o dovada de prejudecata negativa la adresa ideii de „romanesc”.

    Oricum, imi faceti dovada, din aceste comentarii, a unei crase lipse de intelegere a acestui neam, in fata caruia, bag de seama, va simtiti superior. Sunt convins ca sunteti din aceia care considera ca romanii sunt un popor subdezvoltat, nu „ca afara”. Aflati ca romanii sunt mult mai dezvoltati ca altii, din punct de vedere spiritual, ceea ce reprezinta adevarata superioritate. Romanii au avut o putere de creatie uriasa, asa cu „morala de sclav a crestinului”, cu tot. Noi n-am avut criminali in serie pana n-a venit „modernitatea” peste noi, la finalul secolului XIX. Daca prin dezvoltare intelegeti acumularea de materie, puteti sa acumulati cata vreti. Oricum n-o s-o luati in mormant…

    Sau puteti sa va stabiliti linistiti acolo unde gasiti mai multa civilizatie greco-romana, aia mult „superioara” crestinismului… Ca doar la greco-romani erai sclavul unui alt seaman de-al tau, MULT mai bine decat sa fii „sclavul” propriei constiinte ca-n crestinism.

    Sictir!

  13. Da, vezi Nietzsche.

    Prin crestinism (care ce altceva este decat o secta evreiasca supradimensionata), iudaismul a reusit sa distruga civilizatia greco-romana…

    Dar vad ca intram deja in polemica (o ocupatie sterila IMO).

  14. @Mihai

    Inteleg unde bati… Nu sunt „intelectual” iar morala mea nu se bazeaza nici pe morala de sclav a crestinismului, nici pe morala „bietului” popor roman care, nu-i asa, a tinut piept vitejeste turcilor [si de aceea nu a putut sa se dezvolte].

    Mai citeste si alta istorie decat cea romaneasca oficiala, mai viziteaza vreun muzeu din strainatate, mai stai de vorba si cu alti istorici decat cei romani. Si mai ales gandeste, nu judeca valoarea unei pareri (idei) dupa multimea celor ce adera la ea…

  15. @Cezar

    Comentariul individului „Jean” este o dovada asupra confuziei intelectuale si morale a populatiei. Avertizarea ca vine un dusman invadator este „turnatorie”, ca si cum Neacsu ar fi fost coleg de serviciu cu turcii si i-a turnat la sef…

    Mai mult, „turnatoria” este ceva tipic romanesc. Sunt convins ca respectivul se bazeaza pe „n” cazurile de „turnatorie pentru securitate” pe care „le-a auzit el la tv”…Dar alea constituie o dovada solida ca „turnatoria e tipic romaneasca”, in timp ce miile de filme in care spioni americani conving rusi, chinezi, arabi, africani sa defecteze si sa apere SUA demonstreaza ca yankeii sunt „super cool”…

    Doamne,iarta-ne!

  16. Da, sarmanii turci, urmau sa atace tara, sa o jefuiasca si sa o puna sub ocupatie. Ce rau a fost Neacsu fata de ei…

  17. O buna parte din scrisoare este scrisa in slavona… In plus, tipic romanesc, scrisoarea e o turnatorie: „ia uite ce fac turcii, paganii astia nenorociti”

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.