Romania tradata

Romania tradata

by -
0 515

Cartea aceasta nu este o replica la expansiunea periculoasa a grupului de extremisti unguri, care, propagandistic, a depasit cu mult halucinantele actiuni revansarde din anii ’30. Atunci, cand fortele revizioniste sapau transeele Diktatului de la Viena! Paginile acestei carti vor sa atraga atentia „actorilor” ca, dincolo de eroismul clipei, sunt si responsabilitati care trebuie asumate. Iar atunci cand survin indemnuri la violenta, nesupunere civica, mergand pana la folosirea fortei, raman de neinteles complicitatea si tacerea vinovate ale autoritatilor Statului Roman: a sefului Statului, a premierului, a justitiei si a serviciilor secrete. O drama nationala de care, mai devreme sau mai tarziu, cei vinovati vor trebui sa raspunda!”

Nici nu s-ar putea concepe ca, incercand sa scrii despre „Romania tradata”, cartea lui Constantin Mustata, sa treci peste acest teribil avertisment. De un sfert de veac dainuind in sufletul autorului, cartea „Romania tradata” vine, cu prisosinta dovezilor, sa confirme ca, prin timp, neprietenii romanilor ardeleni n-au ascultat, o clipa macar, indemnul nobil al pretorului Szentivanyi Mihaly: „Domnilor, sa ne dam seama cum tratam, de veacuri, natiunea romana, un popor care numara, pe pamantul comitatelor, de douazeci de ori mai multe suflete decat nobilimea. Sa aratam ca suntem fiii unei epoci umane. Mi-e rusine de tirania parintilor nostri!”

Din pacate, urmasii pretorului nu i-au auzit cuvintele si nu i-au urmat indemnul, nedovedind ca ar fi fiii unei „epoci mai umane”. Iar acea „tiranie a parintilor” lor s-a prelungit pana in zilele noastre! Asta o dovedeste, din plin, cu pagina netagaduitei istorii, Constantin Mustata, atata timp cat cercurile revizioniste si revansarde, masina asta a propagandei sovine, acuzatiile aduse romanilor de genocid si etnocid, avandu-l varf de lance pe Tõkés László si emigratia ungureasca din America si Canada, toate au „creierul ” la Budapesta! Acolo au fost clocite enormitatile despre „deportarea”, „umilirea”, „discriminarea celor trei milioane de unguri”! De unde, Doamne, trei milioane? Sunt, cu totul, in zilele noastre, cam 1.300.000! Atat. De ce si, mai ales, pentru ce toate aceste bazaconii? Scopul? Unul singur pentru cei pentru care „Ardealul este parte a Ungariei”, care 162 de ani, dupa Mohacs, n-a existat, a fost pasalac turcesc: revansa cu orice pret! Mai ales folosindu-se de minciuna sforaitoare! Spun ca li se inchid scolile si universitatile, ca n-au voie sa vorbeasca ungureste in locurile publice, ca liderii maghiari sunt deportati (saracutii de ei!), inchisi, maltratati cu brutalitate in inchisori. Si alte enormitati fluturate prin fata si ochii carpiti de somn ai adormitei Europe! Toate acestea, dupa ce au profitat, din plin, de toate privilegiile! Ce mai, „genocid” in toata legea! Chiar ati vazut sau intalnit vreun ungur deportat? In schimb, cum scrie Constantin Mustata, „odinioara gemeau inchisorile unguresti, cu zecile de mii de romani intemnitati.” Chiar mama lui Octavian Goga si el, marele poet ardelean, Liviu Rebreanu, Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti, Ioan Russu Sirianu, Ioan Slavici, Vasile Lucaciu, Septimiu Albini au simtit „binefacerile” autoritatilor unguresti. Iar Emil Rebreanu, fratele marelui prozator, a fost spanzurat.

Romanul ardelean, atat de umilit, atat de batjocorit de nemesimea nemiloasa, spune, justificat: „Iertam, dar nu uitam!” Ce nu vrea el sa uite? De pilda, pe Ujvarosi Bela, prim-notar al Toplitei, care a trimis in lagar peste doua sute de romani si evrei! Celor care au refuzat sa se faca unguri, a dat ordin sa li se scoata cate doua masele, cu clestele de potcovar! Au patit, cumva, ceva vinovatii? Nimic! Au fost achitati. Cica „faptuitorii nu erau stapaniti de ura sau de sentimente rasiale, ci de un nationalism excesiv (doar) si un temperament agresiv.” Asa erau judecate faptele lor in anul 1948, nu in 1848! Cand tot ei erau cu painea si cu cutitul vremii. Si cu puterea! Asa a fost! Sunt cei de azi mai cuminti? Mai potriviti? Nici vorba!

La Cluj-Napoca, in inima aceluiasi Ardeal, este inregistrat un partid extremist-sovin care are drept tinta ruperea Transilvaniei de Statul National Unitar Roman! Asta _ in 2010. Miscarea Nationala a Maghiarilor din Transilvania (Erdélyi Magyar Nemzeti Mozgalom) pledeaza, sub poruncile lui Tõkés László, pentru autonomia teritoriala, pe criterii etnice, a Tinutului Secuiesc, pentru universitate maghiara de stat, pentru drepturi colective, maghiara ca limba oficiala. Ce au facut oamenii legii, romani? Au dormit, ca de obicei! Sau au fost cumparati?! La Toplita Romana, o fundatie poarta numele lui Urmánczi Nándor, cel care a organizat atrocitatile de la Belis, trimitand „detasamentul mortii”, sa faca „ordine”, cu pusti si mitraliere, pe domeniul fratelui lui. La 7 noiembrie 1918 au fost ucisi 45 de prizonieri italieni si sarbi rasculati. In drum spre Belis, soldatii unguri din trenul blindat au impuscat totul. Tot ce misca a fost mitraliat si adus la tacere. In groapa cu jar, in care erau aruncate cadavrele, ardeau si muribunzii! Printr-o sfidare a Constitutiei si a legilor romanesti, fundatia ii poarta azi numele. Cu sprijinul complice al unor romani, asa-zisi juristi!

La Cluj-Napoca _ o alta tradare! Grupul care, in anul 1956, a organizat un complot antistatal, cu planuri pentru ocuparea Bucurestiului si formarea unei Uniuni Romano-Ungare, cu capitala la Arad, cu un guvern condus de preotul romano-catolic, Aladar Szoboszloi, in care ministru al Apararii urma sa fie locotenent-colonelul Constantin Draganita, comandatul unitatii de tancuri din Caracal, care avea misiunea sa ocupe Bucurestiul, al carui sotie, Marika, era nepoata lui Alexandru Moghioros. Deci, lovitura de stat! Asta se urmarea. Dupa 400 de arestari are loc procesul de la Timisoara. Cativa complotisti au fost executati prin impuscare. Cei mai multi, grosul, din cei 400, au fost eliberati la amnistia din 1964. Anexarea Ardealului la Ungaria a mai esuat o data! Complotistii au fost reabilitati in urma unei regretabile confuzii: confundarea lor cu luptatorii anticomunisti!

Semne de intrebare ar fi mai multe. Stiu, oare, autoritatile romane ce rol are, de pilda, „Forumul Deputatilor Maghiari din Bazinul Carpatic” al carui presedinte este tocmai presedintele Parlamentului de la Budapesta, la care, in urma unei hotarari din anul 2008, au aderat deputatii de etnie maghiara din Romania, Slovacia, Serbia si Croatia? Ei sunt subordonati Parlamentului budapestan! Oare ce inseamna asta? O spune Constantin Mustata: „o asumare a suveranitatii peste teritoriile altor state”! Si, din nou, nimeni nu stie, nimeni nu aude, nimeni nu vede nimic?! Sub stindard unguresc, prin inima Romaniei misuna toti neispravitii: Gál Kinga, Eva Maria Barki, Vona Gabor (fondator al „Garzii Maghiare”, presedintele partidului de extrema dreapta, de orientare neonazista, „Jobbik”, purtator al ideilor lui Horthy!), Raffay Ernõ (militant extremist pentru refacerea Ungariei Mari) etc.

Din minciuna, cu nerusinare, la ordinea zilei, si-au facut un obicei. Minti bolnave! Ura! Extremism! Sovinism! Vrajba! Inca din gradinita, ideea dominanta, obsesiva a lor, este reinvierea stafiei Ungaria Mare. In numele ei au comis crimele abominabile de la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Moisei, Sarmasu _ pe timpul Diktatului de la Viena, precum si cele de la Zetea, Dealu, Targu-Secuiesc, in zilele lui decembrie 1989! Pomeneam de cuvantul minciuna. Va mai amintiti de minciunile vehiculate, in timpul miniloviturii de stat si al inceputului unui razboi civil de la Targu-Mures, din 20 martie 1990 si in zilele imediat urmatoare? Cum mai plangea Europa, cu lacrimi de crocodil, „masacrarea ungurilor la Targu-Mures”. Cum ii omorau „barbarii” romani pe „europenii” unguri, cum se exprima o clampanitoare, nomina odiosa, pe un post francez de televiziune! Numai ca acea „prima victima” cu jerseu verde nu era ungur, ci romanul Mihaila Cofar! Minciuna cu pasaport fals repede a fost raspandita! Iar Pál Cseresnyes, autorul principal al agresiunii barbare asupra unui semen, era un ingeras, gratiat, mai apoi, de Ion Iliescu! Culmea ironiei, statul roman a fost obligat chiar sa plateasca despagubiri criminalilor de la Zetea, Dealu, Targu-Secuiesc, deoarece procesele ar fi durat prea mult si i-au „tracasat” pe cei care au ucis, aparati de senatorul UDMR, Gyõrgy Frunda!

Si, uite asa, toate sunt iertate, toate-s trecute cu vederea! Si faradelegile, si schizofrenia autonomista! Sintagma „noul descalecat” al ungurilor a fost lansata de Marko Bela, la un miting electoral de la Targu-Mures, „pentru cei care au uitat ca a existat candva un Attila”, varsand lacrimi dupa „pamantul si patria pierdute la 1918”, „patrie” care, cica, s-ar fi intins, dupa capatana unui zalud, din Bazinul Carpatic pana hat la Don! Multe ineptii se mai inventeaza pentru ambitia „restabilirii Imperiului Maghiar”. Dupa robotii astia primitivi si zanatici pana si Kievul este unguresc! Tampenii! Gugumanii! Ce ai mai putea adauga, daca, dupa inalta lor desteptaciune, pana si Stefan cel Mare si Sfant ar fi un oarecare Bogdánovics Istvan?! Cam asta ar fi dupa scrantitul Csobánczi si „inventatorii istoriei unui neam”.

Iar cum toate acestea nu ar fi suficiente, in loc sa mediteze la ce ar trebui facut pentru necesara armonie interetnica, pun la cale noi incitari la ura, la rasturnarea ordinii constitutionale, la autonomii si autoguvernari. Asta stiu si asta au in cap! In timp ce ei mereu cer privilegii si li se da totul, uneori chiar mai mult decat cer, nimeni nu se intreaba cum o duc romanii din Ungaria, atatia cati mai sunt in urma salbaticei lor deznationalizari. Disparuti „in volbura istoriei”, ei sunt azi fara scoli, fara biserici, fara limba! La Liceul „Nicolae Balcescu” din Gyula, „romanii disparuti in Ungaria” doar limba romana o mai invata in romaneste! Atat. Asta, la cinci kilometri de granita cu Romania. Comparati aceasta realitate cu drepturile (la toate nivelele!) maghiarilor din Romania! Ce s-a intamplat cu „Mostenirea Gojdu” (o alta tradare, de data aceasta a Guvernului Tariceanu!) stiti bine! O imensa avere a fost oferita, gratis, Budapestei!

De fapt, romanul pe toate le uita! Si crimele, si sangele varsat la Savadisla, si ispravile de azi ale „purtatorului de haine preotesti”, Tõkés László, mereu dispus sa le acopere. Acea zi de 14 septembrie 1940, Ziua Crucii, greu va fi uitata vreodata de romanii din Santana de Mures. Atunci a fost ucis tanarul Stefan Caliman, cu resteile de la jug. I-au fost zdrobite oasele, creierul i-a fost imprastiat pe gunoiul de la grajd. Trupul neinsufletit i-a fost ciuruit de gloante intr-o dementa colectiva! Dar „Cazul Aita Seaca” va mai spune ceva? Tocmai acolo, dupa decembrie 1989, se striga: „Afara cu romanii!”, „Aici e Mica Ungarie!” Preotul Toba a fost alungat, tot asa cum au fost alungati profesorii si elevii romani din Harghita si Covasna! Era, intr-un fel, reiterat indemnul la crima si la ura din acel manifest al barbarei „Nincs kegyelem!” („Fara mila!”) al lui Ducsö Csaba (Daday Lorand), cel care, chiar dupa Al Doilea Razboi Mondial, prin 1946, ca sef al Inspectoratului Scolar a dus o campanie de maghiarizare si de desfiintare a scolilor romanesti de pe Valea Somesului. Cutremuratoare-i si replica acelui criminal, prins la furat, intrebat daca-i pare rau ca l-a ucis, cu sange rece, pe padurarul roman: „Nu! Am omorat un singur roman. Ar fi trebuit sa omor 44, pentru ca in 1944 ne-ati luat Ardealul!” In fata tragicului adevar, cuprins si in Raportul „Har-Cov”, a bestialitatilor demne doar de Evul Mediu, legea romaneasca a tacut. Iar vinovatii de crime abominabile impotriva romanilor au fost pedepsiti doar formal! Si partial!

Multi ar dori ca romanii lasati de Dumnezeu pe aceste meleaguri sa uite totul! Sa li se stearga memoria! Si uciderea bestiala, insotita de ritualuri barbare, in zilele de decembrie 1989, a lui Dumitru Coman (pe trupul lui au jucat Ceardas!), a lui Aurel Agache (in orbite i-au pus o moneda si stema de la chipiu, in gura un sobolan mort!), a lui Liviu Cheuchisan si Danila Gabi, si terorizarea maicutelor de la Orfelinatul „Sf. Iosif” din Odorhei, si reactiile la instalarea primului episcop ortodox al Harghitei si Covasnei, Ioan Selejan, vechi vis al romanilor, si separatismul numit autonomia Tinutului Secuiesc, si sloganurile „Afara, romani imputiti!”, „Traiasca Ungaria Mare!”, „Ardealul _ pamant unguresc!”, si nazaririle unui Borbely Imre, si ispravile unor Tõkés László, Marko Bela, Sogor Csaba, Raduly Robert, Szász Jenö, si „istoriile” care se repeta, si retrocedarile aberante, si erorile justitiei, si frontierele noi dorite prin inima Romaniei. Dar si „afacerea Rosia Montana”, de la o posta cu miros de coruptie si mare jaf, cu implicarile unor „baieti destepti”: Traian Basescu, Radu Berceanu, Sulfina Barbu, Dan Ion Popescu, Adriean Videanu, mana in mana cu puscariasul Vasile Frank Timis si cu primarul Virgil Nicolae Narita!

Un general al Armatei Romane, Ilie Ungureanu, intrebat „Incotro mergem?”, a raspuns scurt, militareste: „Spre absurd! Spre Evul Mediu!” Citim cartea „Romania tradata”, a scriitorului Constantin Mustata, si constatam cu regret, cu o amaraciune explicabila, ca la noianul de nenorociri abatute asupra romanilor ardeleni, azi, se adauga altele, alcatuind drama noastra nationala. Din decembrie 1989 incoace, noi, romanii, asistam la Marele Jaf! La o mare tradare „cu miros de coruptie”!

autor: LAZAR LADARIU

sursa: www.cuvantul-liber.ro

(Visited 138 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.