Republica de la Băișoara sau o comună independentă 24 de ore

Republica de la Băișoara sau o comună independentă 24 de ore

by -
0 497

Ofiţerul C. Diamandi, care pactizase cu poporul şi nu acceptase falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, a fost arestat, împreună cu un alt ofiţer de aviaţie, a evadat de la Siguranţa din Turda şi au fugit amândoi pe Valea Ierii spre Muntele Mare. De aici coborau şi îi pedepseau pe cei care asupreau populaţia: pe secretarii partidului, pe agenţi şi pe jandarmi; pe unii i-au spânzurat. Intr-una din zile au coborât din Muntele Băişoara şi au ridicat jandarmii, autorităţile locale şi colaboraţioniştii din Băişoara, care au fost ţinuţi ca ostatici într-o colibă de la marginea acestei comune. După aceea au ars registrele de cote, tablourile „iubiţilor conducători”, au tăiat firele telefonice şi au declarat comuna liberă şi independentă. Abia după 24 de ore a sosit armata, cu tunuri şi echipament de război şi s-au declanşat lupte crâncene. Partizanii aveau în faţă pe ostatici. Securitatea înainta având în faţă femei cu copii în braţe. Diamandi cu oamenii lui s-au retras pe valea Ierii.

Peste 500 de persoane au fost arestate, fiind denunţate de colaboraţioniştii care fuseseră obligaţi de partizani să-şi roadă carnetele de membri de partid. Printre cei arestaţi şi supuşi torturilor s-au aflat: Nicodim Cîrbea, Teofil Cîrbea, Grigore Marcu, Ion Marcu, Ion Mihuţ.

La completarea listei ar trebui să contribuie tot satul care a cunoscut această cruntă suferinţă.
Durerea lor a fost durerea neamului şi la tânguirea moţului, pe care „curg zdrenţele ca ploaia”, adăugăm omagiul adresat lor de Radu Gyr, în acel timp de băjenie, din temniţa Aiudului:

MOŢUL

Curg zdrenţele ca ploaia, ca o jale,
peste ciolanele ce-mi ies prin piele;
năluca mea, durată strâmb sub ţoale,
din răşchituri se trage, şi obiele.

De când stau şi aştept pe aspre plaiuri
un vis olog şi o dreptate ciungă,
îmi par toţi munţii osândite raiuri,
cu îngeri ce mă scuipă şi m-alungă.

De veacuri îmi tot pun în sac oftatul.
şi toamna plec la vale prin vâlcele,
să-l întâlnesc pe Domnul Împăratul,
să-i ud opincile cu lacrimile mele.

Tu nu ştii, Doamne, cum în piept mă frige
aprins, ca un ciubăr de jirăgaie
din ce adâncuri vin azi să mă strige
pădurile gemând sub fierăstraie.

De când tot merg cerşind din poartă-n poartă,
de când tot mor în temniţa turbată,
lung, pârâind din negură şi soartă,
mi-aud trosnind ciolanele pe roata.

Cicerone IonițoiuRezistența armată anticomunistă din munții României, p. 87-89, Editura ”Gândirea românească”, 1993

(Visited 129 times, 2 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.