Promovează

Promovează foaia adăugând un bener de mai jos pe blogg-ul ori site-ul tau.

25 Comentarii to “Promovează”

Adrian PP says:

November 14, 2010 at 11:22 pm

Este foarte necesara o publicatie nationalista in presa scrisa!
Cezar Machidon says:

November 15, 2010 at 12:56 am

Multumim pentru incurajare!
Osoianu Iurie says:

December 29, 2010 at 4:18 pm

.Au de patrie, virtute, nu vorbeşte LIBERALUL*,
Cind atitea guri flaminde au cam strins la gard STEJARUL
Cind atita LUPARAE arogant si cu trufie
Cere posturi de ministri intr-un rai al saraciei

Cind se duc mereu discutii de valori si de principii
Inteleji ca-i tirguiala si banale investitii
Inteleji ca partajarea in proportii sau egal
E cam cit o sa ne coste procurorul general

Cit coruptia?!. Cit vama?!. Si cit cei de la interne?!.
Iata sensul la principii si valori din astea ,ferme
Iata sensul la discutii, intilniri si negocieri
Iata calea de a vinde pin-si stelele din cer…

Iara noi, plebeii, gloata, cu iluzii si sperante
Facem miting peste miting si chemam la alianta
RACUL, BROASCA si o STIUCA ca sa-i inhamam la carul
Ce ne-a duce-n Europa, cum ne-indeamna LIBERALUL…

* – Scrisoarea III M. Eminescu…

25 decembrie 2010 Chisinau

Iurie Osoianu
Osoianu Iurie says:

December 31, 2010 at 2:25 am

Osoianu Iurie
25 noiembrie 2010 la 11:55
Scrisoarea a VI

…Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii *
Toţi gebiştii, toţi bandiţii, comuniştii şi toţi hoţii
Toţi acei numiţi “patricii” şi toţi lacomi de avere
Toţi dorind să sugă singe prin seringile puterii
Căci e clar, ca bună ziua, nu avem de mult elită
Avem doar nomenclatură, într-o ţară ostenită
Avem doar fluid ce curge, din partide în partide
Masa asta nesătulă, plaga asta ce ne frige
Pre-a făcuta-ţi neamul nostru de ruşine şi ocară …**
Jumătate din Moldova a fugit de Voi din ţară
Au rămas doară bătrînii si copiii ostatici
Tineretul care tace sugrumat de poliţişti.
Prea furata-ţi fără frică, fără grijă de nimic
Aţi lăsat în urma Voastră peisaj cosmic, pustiit
Şi acum aveţi nevoie iar, ca glasul să V-il dăm
Să venim încet ca boii, tot pe Voi să Vă votăm?!
Toată astă lupăraie care părul îşi schimbă des
Iar se vrea instaurată în fotolii moi de şefi !…
Toţi mancurţii, rusofonii, trădătorii şi mişeii
Se visează peste noapte c-au ajuns la cîrma Ţării
Voi acei hapsîni şi lacomi mai puneţi la îndoială
Că odată şi odată Vă vom cere socoteală
Că odată şi odată cineva o să Vă-ntrebe
Că de unde-aveţi palate şi oficii şi hotele?
Şi de unde-aveţi canale, radiouri şi ziare
Pe cînd gloata- nu privelişti, nici de pîine astăzi n-are
Voi ce inventaţi dosare şi le-nchideţi pentru bani
Ce luaţi ultima suflare ca impozit din ţăran.
Au, de ce în ţara Voastră sunt chiar şi miliardari
Pe cînd Ţara mea produce doar sudoare de ţăran
De ce-i încă sărăcie pîn-la sapa cea de lemn
Pe pămîntul ce-i asemeni cu grădina din Edem
Voi care aţi scos din Ţară avioane şi ţigări
Voi ce de-aţi putea aţi vinde chiar şi stelele din cer
Oare chiar Voi nu-nţelegeţi, şi chiar nu Vă este teamă
Că va naşte Ţara asta un nou Ţepeş- Lăpuşneanu
Oare nu Vă este teamă de a gloatelor furie
Ce o ţineţi priponită cu-n lanţ dur de sărăcie
Oare în trufia Voastră ne aveţi pe toţi de proşti
Credeţi că furia gloatei e ceva delicios?

Şi mai am o întrebare către cei din Alianţă
Cum de-aţi omorît în oameni chiar şi visul la speranţă
Şi de ce Voronin asăzi nu se află-n puşcărie…
-Corb la corb nu scoate ochii- doar se-mpart din ciugulire
Unde-s legile lustrării, unde-i deprivatizarea ?!
Aţi promis cu-n an în urmă… Vă dăm marea, Vă dăm sarea
Unde-s cele miliarde ce-au fost supte din popor,
Sau V-aţi înfruptat din ele, undeva într-un ofşor ?!
De ce moldovanul simplu jupuit şi pustiit
Nu mai are ce să vîndă, decît propriul rinichi ?
De ce gaşca comunista are vile şi păduri
Pe cînd noi în ţara Voastră nu avem nici păr la fund ?
De ce unele din posturi s-au vîndut cu milioane,
Şi de ce judecătorii duc procesele cu anii ?
Şi de ce nu-s investiţii, unde-s locuri noi de muncă,
Şi de ce de Voi- bandiţii, noi fugim tocmai în tundră?
De ce mafia conduce prin canale nevăzute
Cu atîtea ministere, cu atîtea instituţii !?
De ce nu aveţi curajul, să ne-o spuneţi drept în faţă ?!
Cine-s ăştea… mafioţii, ce post ţin, şi ce reglează ?!…
Dacă conturi, asta-i una, dacă statul, asta-i alta,
Vrem să ştim- avem speranţă, sau lăsăm la naiba, baltă ?!
Tot ce ne-au creat strămoşii, tot ce singuri am muncit
Şi fugim în larga lume, doar cu ştreangul prins de gît.
Şi de ce democraţia, pentru noi e vorbă goală
Pentru Voi lingou de aur şi izvor de căptuială ?
Şi de ce plătim prin vamă, pentru orice răsuflare,
Şi de ce-s pete pe soare, ziua în amiaza mare ?!
De ce vetrele străbune, zac în neagră pustiire,
De ce voi aveţi palate, noi nici loc în cimitire ?!
Şi de ce Moldova Voastră e cea mai săracă-n lume ?!
Oare cine-i vinovatul, oare dinsul n-are nume ?!!!
Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei, ***
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

*, **, *** – Scrisoarea III M. Eminescu

21 noiembrie 2010 Chisinau

Iurie Osoianu
Bradean-Staudt says:

January 7, 2011 at 1:21 pm

Bravo Redactie
dezvaluiti lumii nelegiuirile si crimele comuniste lumii intregi. trimiteti Online exemplare in Occident si aratati-va fata de romani cinstiti si realisti. reabilitati miscarea legionarä, oameni adevarati romani si patrioti. Publicati si iar publicati pina fiecare roman va pricepe adevarul si mindria de a fi roman. Eu sint departe de tarä dar cu sufletul acolo si mä doare cind vad magaria organizata de cercurile directoare de la Bucuresti.
Dan Stefan says:

January 18, 2011 at 5:09 pm

Excelent ! Nu va lasati ! Istoria adevarata trebuie cunoscuta cu bune si rele . Felicitari
BASARAB DIN CHISINAU says:

February 8, 2011 at 10:41 pm

BRAVOOOOOOOO§
Sunteti deosebiti cu acest efort
Octavian Georgescu says:

March 6, 2011 at 3:23 pm

Hai s-o lasam mai moale cu Codreanu şi cu partea mili_tauroasa (nereprezentativă pt românitatea cu personalitate, dospită cumsecade) … Vulcănescu, cultura românească merită mai multă atentie !
Cezar Machidon says:

March 6, 2011 at 4:24 pm

Prea putin cunoasteti despre Codreanu, domnule Octavian. Altfel nu ati fi comentat asa.
Octavian Georgescu says:

March 6, 2011 at 6:17 pm

D-le Cezar Machidon, nu credeţi ca e mai important (mai “tare”) un om-simbol ca Mircea Vulcănescu? M-am interesat de d-l Codreanu destul de mult si, ca anvergură, în definitiv, îl văd ca pe un personaj secundar prin unele pusee vedetistice ale d-sale. Mai mult realism ne-ar ajuta să fim mai “eficienţi”. Avem mai multă nevoie de memoria unui M.V., decât de a unui C.C..

P.S. Salut faptul că aţi putut lăsa să treacă o părere cu care nu sunteţi de acord 100%. Cu cât mai mulţi români se vor vindeca de isteria “cine nu e cu noi 100%, e împotriva noastră”, cu atât România va fi mai cineva decât ceva.
Cezar Machidon says:

March 7, 2011 at 10:04 am

Fiercare om e diferit, atat prin creatia s-a cat si prin unele valori care si le asuma. Asa cum C.Z. Codreanu a fost diferit prin ceea ce a facut, de M. Vulcanescu, asa suntem si eu cu dvs diferiti prin valorile pe care ni le atribuim. Vulcanescu a fost un om de cultura, un bun roman si un exemplu de urmat pentru multi. Codreanu a fost insa un spirit mare, a fost o forta launtrica prin care a reusit sa ridice si sa trezeasca sute de mii de oameni la o realitate si la un simtamant care se vroiau a fi distruse.

P.S. Sunt de acord cu post scriptumul dvs.
Octavian Georgescu says:

March 10, 2011 at 12:08 pm

De la acest acord putem mege pe linia lui Garabet Ibrăileanu: “Celor pe care-i stimezi, fă-le onoarea intransigenţei tale”. Bunul simţ concret primează.

In contrast cu faptul ca aproape ca am fost “afurisit” pe internet, de un teolog, editor de carte, caruia i-am spus:
“Asteptam ca ortodoxia romaneasca si mediul ei inconjurator sa-si faca curatenie in ograda. Sa mai lase comertul. Eventual, ar fi bune niste carti despre prescuviosi care s-au ocupat cu bisnita si colaborarea cu cei de la ciolan, acum, dar si in trecut. Sa-i “arza” in public.”
Remus T says:

March 10, 2011 at 12:36 pm

Pai bine mai Octavian, dar ce are de a face faptul ca ai fost afurisit cu revista noastra? Ori scrii la subiect ori mai bine nu!
Octavian Georgescu says:

March 10, 2011 at 1:44 pm

Aparu alt mai mare giudecator … mica lume. Mai nenicilor, mai mari giudecatori, daca ati facut un spatiu public, lasati comentariul sa fie public. Sa judece lumea! Ca io m-am lamurit … daca mai era nevoie.
pictor sarion says:

March 10, 2011 at 2:53 pm

Tot ce faceti are un scop bine determinat redati rominilor o parte din mindria nationala,sincere felicitari!
Cezar Machidon says:

March 10, 2011 at 3:09 pm

Multumim pictor sarion!
nemilosu says:

March 25, 2011 at 2:06 am

Eu cred ca atat Codreanu cat si Vulcanescu sunt repere si cred ca se bucura impreuna acolo in Romania Foarte Mare.
Ce-ar fi sa o lasam mai moale cu Stefan cel Mare, “numai” pentru ca Mihai Viteazul a fost primul care a unit romanii?

Si, important: calitatea incontestabila a Foii Nationale sta in valoarea articolelor publicate, a echipei. Nu neaparat in comentariile postate, desi nu ne prea putem plange nici aici.

Orice provocator poate deturna un subiect sau poate inflama acelasi subiect printr-o postare nelalocul sau absurda
pictor sarion says:

March 25, 2011 at 11:26 am

Sa respectam diversitatea de opiinii a comentatorilor in ideia ca contrazicerile au generat progresul.Sa auzim numai de bine!
Indolean Ion says:

March 31, 2011 at 11:30 am

Dati-mi voie sa va felicit pentru munca depusa cu acest site. Este mai mult decat obligatoriu ca tot romanu’, in frunte cu noua generatie, sa-si cunoasca corect istoria nationala, cu bune si cu rele!
Deceneu says:

April 5, 2011 at 8:26 pm

Istoria adevarata trebuie cunoscuta cu bune si rele! Trebuie sa redam romanilor o parte din mandria nationala ! Am fost impreuna la Chisinau! Sincere felicitari!
Cezar Machidon says:

April 5, 2011 at 11:35 pm

Multumim!:)
Imi pare bine ca ai intrat.
Doamne ajuta!
Marius Dragomirescu says:

April 12, 2011 at 9:27 pm

Va adresez tuturor intrebarea: ati auzit de Patriotul Victor Carâp? Daca da…as vrea sa citesc in aceasta revista cate ceva din activitatea sa. multumiri
dan radovici says:

April 12, 2011 at 10:10 pm

Chintesenta vietii crestinului ortodox este :de a cunoaste , de a trai si de a marturisi adevarurile credintei noastre.Acestea vor ramane pururea atributele esentiale prin care omul se va ridica de la stadiul vegetativ, de spectator si consumator al dulcegariilor si tentatiilor prezente in mediul sau inconjurator, la un stadiu net superior: acela de implinitor al Cuvantului Lui Dumnezeu in acesta scurta viata! Aceasta presupune din start consumarea unui moment obligatoriu: trecerea printr-o rascruce a vietii , de schimbare radicala a directiei prin adoptarea unui nou mod de viata ,de data aceasta mult mai adanc; profund.
Se deschide astfel orizontul unui nou, dar frumos front de lupta virtuos, presarat cu multe stari de prabusire,cu tendinte de revenire la vechile preocupari, dar care ,intr-un final, ii vor conferi crestinului victoria mult dorita.Vor fi multe si incercate confruntari si autoverificari cu modelul evanghelic, o continua inclestare si raportare a fiecarui nou pas la chipul si prezenta lui Dumnezeu in viata individului in urcusul sau catre invierea din starea de pacat.
Institutia catre care romanul si-a indreptat si isi indreapta si acum instinctiv toata nadejdea existentei sale vremelnice, a fost si va ramane Biserica.
Frati romani crestin ortodoxi!
Investiti cu nadejde si dupa toata puterea sufletului in Biserica, fiindca numai sfintele Taine ale acesteia au fost si vor fi singurele cu adevarat folositoare si mantuitoare sufletului,deoarece aceasta este singura Banca a sufletelor de esenta divina, conceputa intocmai ca omul sa nu mai rataceasca haotic prin valurile lumii si din al carui patrimoniu si tezaur fac parte toti dreptii,toti mucenicii si marturisitorii crestini, care s-au nevoit si au marturisit adevarul cu pret de sange.Aceasta Banca stim ca este administrata de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si unde, fiecare investitor credincios ,implinitor al poruncilor, va primi drept garantie acea calauza necesara care il va conduce ,in final, catre taramul vietii vesnice.
Voi incerca sa argumentez motivele pentru care consider ca acest model de depunere al capitalului sufletesc in grup ar fi superior variantei individuale:
Pentru a obtine dintru inceput un randament spornic este recomandat ca investitorii sa depuna capitalul sufletesc dupa formula:” unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu,acolo sunt si Eu in mijlocul lor “(!)Matei 18/20.
Intai de toate,urmand aceasta formula se poate beneficia de acea garantie divina esentiala in alcatuirea si inchegarea in duh a acestei noi unitati de traire ,consolidare si lupta.
Este de dorit ca inscrierea sa presupuna de la inceput formarea unor celule, alcatuite numai din membrii credinciosi ,incepand de la trei pana la maxim treisprezece membrii ,care cad de acord sa-si impartaseasca bucuria acestui ideal crestin, folosind o forma de organizare dupa ratiunea componentei membrelor unui organism uman,model ce are in alcatuirea sa toate cele necesare unei desavarsite armonii , unde fiecare organ isi ocupa locul sau , nu pe al altuia,fiind responsabil de functia pentru care a si fost inzestrat astfel de catre Dumnezeu.De aceea ,in aceasta formula ,omul trebuie sa-si incordeze puterile sufletesti, sa le puna la treaba, cautand si gasind acele suflete pereche, ca rod al afectului, punandu-se astfel impreuna intr-o mult dorita armonie .
Moneda de schimb fiind afectul, se va crea astfel camp liber de desfasurare entuziasmului, ca principal atribut al inaltelor escaladari spirituale, dar si ca element de legatura interpersonal.
Avantajul pe care il prezinta acest mod de organizare structurat pe celule active, lucratoare, devenite functionale in angrenajul interior al organismului nou creat, este, in primul rand, acela ca, individul nu mai lupta de unul singur cu toate relele,patimile si capcanele vietii cu tristetile, cu depresiile; stari de fapt atat de prezente astazi in societate, fiind o grea povara pentru fiecare dintre noi.Astfel, creandu-se o facilitate de acces permanent la puterile sufletesti al fratilor sai ,revalorificand acest entuziasm ca scop al infratirii, radacinile acestei frumoase flori a camaraderiei crestine definesc astfel aparitia si conturul unei noi forte, ce devine pe parcurs din ce in ce mai constienta de valoarea si de puterea sa si unde taria legaturilor este data de insasi prezenta Duhului lui Dumnezeu in aceasta configuratie.
Este absolut normal si aproape sigur ca unul sau altul dintre membrii sa mai cada sau sa mai alunece,insa acesta va fi imediat ajutat de catre aproapele sau de indata ce acesta o va cere.Prin folosirea puterii afectului in ajutorul aproapelui Dumnezeu a lasat omului posibilitatea rezolvarii oricaror fel de greutati ce ar putea interveni intr-o relatie, dupa minunatul exemplu al mamei fata de copiii sa.
Prin acordul stabilit initial de catre grup,ca mod de functionare ,acestia isi vor comunica permanent, cu ocazia fiecarei intruniri a membrilor, starile sufletesti si problemele cu care s-au confruntat pe parcursul saptamanii pana la momentul bilantului saptamanal.Astfel , toti membrii ajung sa parcurga si sa beneficieze de un frumos proces de curatire atent acordata reciproc ,tot asa cum o mana spala pe alta si amandoua fata, si in care elementul folosit ca moneda de schimb spuneam ca este afectul.Cum izvoarele atator bucurii sufletesti ajung prin a le fi destupate canalele de irigare, sigur ca nu vor mai incapea in vechiile lor limite si forme ,ci se vor dezvolta si vor dobandi astfel noi si marete anverguri sufletesti cu care se pot escalada lesne orice fel de probleme sau piedici pe care le- ar avea de intampinat.Ce ar putea sa isi doreasca mai mult de la aceasta viata un suflet oropsit si necajit, decat trairea unei astfel de camaraderii ,ce este astfel patrunsa de esenta unei cu totul altei densitati sufletesti, aplicata in practica vietii prin respectarea stricta a tuturor perceptelor evanghelice ,si a caror urma va ramane astfel pururea eterna?
Astfel, raman incerdintat de faptul ca investirea capitalului sufletesc merita si se justifica cel mai pertinent folosind formula de grup ,ca fiind cea mai dinamica ,ce permite astfel atingerea celor doua obiective majore fata de care omul este dator sa le lucreze in aceasta viata:Dragostea fata de Dumnezeu ,prin Biserica si dragostea fata de aproapele prin grup.
Cu multa dragoste doresc sa va urez spor in recrutarea celor mai bune si mai nobile caractere de romani !

Dan Radovici
marius - educatie.trei.ro admin says:

May 4, 2011 at 11:44 pm

Felicitari pentru site. Ofera informatii deosebit de utile.
MD says:

June 6, 2011 at 6:37 pm

http://www.youtube.com/watch?v=f9-bfErwF58

Lasa un comentariu

Fontes Historiae Daco-Romanae. Izvoarele Istoriei Romaniei. Download: Click dreapta-Save link as...
Miscarea Legionara
Adevarul despre Basarabia
"Carpații sunt într-o regiune a lumii în care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi."
(Daniel Ruzo-savant peruvian)

„Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.”
(Jules Michelet- cărturar francez)

“În fond, ideea romanitatii romanilor în viziunea ei evolutiva ni se prezinta… ca un arbore gigantic al carui trunchi îl constituie traditia autohtona a romanitatii, constiinta poporului roman despre romanitate. Ramurile sale reprezinta, desigur, traditiile înfatisate mai sus, ramurelele si frunzele fiind diferitele marturii asupra romanitatii romanilor. Din arborele romanitatii romanilor cunoastem cel mai bine trunchiul; nu este exclus ca cercetari viitoare sa descopere existenta unor noi ramuri; cu siguranta putem afirma ca numeroase frunze ale acestui arbore ne-au ramas necunoscute.”

(Adolf Armbruster – Romanitatea romanilor)

“Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina ca voi ungurii ne-ati apasat pe noi într-atat si ne-ati aruncat pe cap si jugul iobagiei, cand noi suntem si am fost totdeauna mai multi decat ungurii si, ce e mai mult, suntem si mai vechi decat voi în aceasta tara, caci suntem ramasite înca a vechilor daci.”

(Un grup de tarani ardeleni, cca.1770)

(Limba romana)”arata caracterele romanice, ba înca le arata în unele privinte mai curate decat celelalte limbi romanice. Limba poporului roman prezinta în chipul cel mai netulburat dezvoltarea de la graiul latin spre cel romanic.”

(W. Meyer-Lübke, Rumänische und Romanisch)

“Cand primise titlul de împarat el [Galerius] a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. Caci aproape toti însotitorii din suita sa erau din neamul acelora… Avand în jurul lui astfel de însotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul.”

(Lactantiu, De mortibus persecutorum)

“Ce stranie este tenacitatea cu care oamenii acestia [aromanii] adera la limba si obiceiurile rasei din care fac parte! Desi s-au scurs multe secole de cand acesti oameni îndura sclavia numerosilor tirani, totusi sunt în stare sa se întretina cu un strain în temerara si pitoreasca limba a Romei antice.”

(Edmund Spencer, Travels în European Turkey…)

“Acest sentiment puternic de a trai si de a muri pentru nationalitatea lor l-au exteriorizat si l-au consfintit cu numele de roman; si unde este puterea care sa le poata lua aceasta nationalitate, unde se afla dreptul care ar putea sa le-o conteste ?”

(Stefan Ludwig Roth, 1848)

“Astfel astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii si epirotii se numesc pe sine cu totii cu un nume cuprinzator nu «valahi» ci «romani», iar limbii lor neaose îi spun «romana».”

(Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Valahica)

“[Romanii, ce] se întindeau aproape de marginea Constantinopolului pana la Byza si mai departe, în multime fara numar, neam de oameni care se simteau foarte bine în locuri greu de umblat si care se ocupau cu pastoritul dar erau obisnuiti si cu luptele”

(Georgios Pachymeres, Istorii compuse, even.-1285)

“Transilvania si Ungaria nu s-au confundat niciodata, ele au format totdeauna doua tari diferite.”

(Szilágyi Sándor, Erdélyország története)

“Noi consideram ca romanii nu sunt numai cei mai numerosi, ci si cei mai vechi locuitori de azi ai Transilvaniei. Imigrarea lor, din sudul Dunarii în Transilvania, nu poate fi adeverita cu nici o dovada istorica.”

(E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens)

“Împaratul Diocletian iubea mult tara Dalmatiei; de aceea a adus din Roma popor împreuna cu familiile lor si i-a asezat în tara Dalmatiei: acestia se numesc si romani, pentru ca au venit din Roma, si poarta acest nume pana în ziua de astazi.”

(Constantin Porphyrogenetul, De administrando imperio)

“Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”

(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)

“Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, întrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular în toate regiunile Romaniei. Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman. Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele.”

(Abdolonyme Honoré Ubicini, Les origines de l’histoire Roumaine)

“Sa va purtati numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos… fara sa va înfricosati întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti în El, ci sa si patimiti pentru El…”

(Sf. Ap. Pavel, Epistola catre Filipeni)
Conectare
Urmărește Foaie Națională