,,Alegerile” s-au desfăşurat în momentul în care ţara noastră era încă sub regim de ocupaţie. ,,Alegerile” din 19 noiembrie 1946 au fost menite să dea o aparentă legitimitate guvernului Groza, în timp ce Partidul Comunist Român urmărea instaurarea regimului comunist, după modelul sovietic, prin distrugerea realităţilor economice, sociale si culturale româneşti.
,,Alegerile” ce au avut loc în România la 19 noiembrie 1946 fac parte din seria celor organizate şi regizate în aria europeană dominată direct de U.R.S.S. Istoricul Dinu C. Giurescu le împarte în două categorii: relativ corecte, dar cu păstrarea poziţiei obţinute de partidele comuniste şi afiliaţii lor în guvernele provizorii, pentru a exemplifica avem cazurile Ungariei (1945) şi al Cehoslovaciei (1946). A doua categorie este cea în care se înscriu mult mai multe ţări precum: Iugoslavia, Bulgaria, Albania (1945), România un an mai târziu şi Polonia (1947). În toate aceste ţări alegerile au fost complet falsificate. Prin astfel de ,,alegeri” s-a obţinut impunerea unor regimuri comuniste. Pentru a obţine 80-90%, peste tot s-au aplicat ,,tehnici” asemănătoare: au fost atacate mitingurile partidelor de opoziţie cu bande de batăuşi, violenţele n-au lipsit nici ele, şantajele, asasinatele. Radioul a fost monopolizat în favoarea oficialităţilor. Presa de opoziţie a fost cenzurată, împiedicată să-şi distribuie publicaţiile. Alegătorii erau copleşiţi de broşuri, fluturaşi, afişe, ştampile poştale ad-hoc. Urnele au fost umplute cu buletine proguvernamentale înainte de începerea votării. Reprezentanţii opoziţiei au fost împiedicaţi să asiste la numărătoarea voturilor, iar rezultatele au fost falsificate în mod direct. Deci, alegerile din 19 noiembrie 1946 au avut loc într-o atmosferă de tensiune maximă. Un aparat administrativ agresiv, dublat de Armata Rosie, a fost mobilizat pentru a promova candidaţii Blocului şi pentru a împiedica opoziţia să-şi organizeze o campanie eficientă.
Comuniştii au acţionat în aşa fel încât pe listele de vot să nu acceadă un mare număr de alegători ai opoziţiei, iar în zonele rurale, unde naţional-ţărăniştii erau puternici, au mutat punctele de votare departe de centrele populate, în scopul de a le îngreuna ţăranilor exercitarea dreptului de vot. ,,Miza reală: distrugerea opoziţiei. A zdrobi, a nimici, a înfrânge adversarul, a-l elimina pentru totdeauna – sunt cuvintele care revin constant în retorica agresivă, de război, a liderilor comunişti”.[1] ,, Acum, în 1946, ţelul esenţial era comunizarea României, în timp ce Platforma-Program a Blocului Partidelor Democrate sub controlul P.C.R. (mai 1946) promitea orice, de la păstrarea monarhiei constituţionale, la garantarea proprietăţii private, la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti… Niciuna din aceste promisiuni nu a fost respectată”.[2]
Guvernul Groza dorea ca alegerile să fie stabilite după strângerea recoltei deoarece exista credinţa că recoltele bune aveau să asigure o atitudine mult mai favorabilă din partea ţăranilor, tocmai de aceea P.C.R.-ul amânase până în toamnă. Trebuie spus că această tactică nu era nouă, ea fiind aplicată şi în perioada interbelică.
Anul 1946 a fost marcat de o secetă extrem de severă, care a dus la declanşarea foametei. Astfel că ţăranii erau nemulţumiţi de guvern, la fel şi muncitorimea, funcţionărimea şi alte categorii sociale. De-a lungul anului 1946, nemulţumirea pupulaţiei faţă de guvern creşte. Acesta din urmă este învinuit de neîntreprinderea unei acţiuni efective de ajutorare, cum ar fi importul masiv de porumb. ,,Seceta, lipsa alimentelor de bază (porumb şi grâu îndeosebi), preţurile mari ale celorlalte produse, inflaţia, măsurile economice restrictive ale guvernului, toate se îmbină”.[3] Starea populaţiei ajunsese din ce în ce mai proastă, de pildă în judeţul Râmnicu Sărat erau familii cu trei până la şase copii, care mâncau o data la două-trei zile. Ţăranii îşi vindeau vitele pe preţuri derizorii, iar situaţia nu se anunţa a fi prea bună nici în viitorul apropiat, deoarece aceştia nu vor mai avea vite pentru muncile agricole de toamnă şi de primăvară. În curând vor apărea si bolile, precum tifosul, dizenteria, pelagra, astfel că acţiunea de propagandă şi lămurire a populaţiei, în vederea alegerilor, nu mai are eficacitate. Lipsa articolelor de îmbrăcăminte şi de încălţăminte, cota prea mare de lână fixată de autorităţi pentru crescătorii de oi, lipsa ţigărilor, a chibriturilor şi a sării, articolele de fierărie nu se distribuiau decât prin schimb în natură, ceea ce era foarte greu de făcut, deoarece ţăranii nu aveau porumb pentru hrană, cu atât mai puţin pentru a-l schimba, impozitele pe proprietăţile agricole au fost şi ele majorate, furajele pentru vite lipseau, iar cerealele existente erau blocate, toate acestea contribuie la creşterea nemulţumirilor, traiul ţăranilor fiind cu mult îngreunat.
Nici muncitorimea nu avea motive pentru a fi mulţumită deoarece se ajunsese la un dezechilibru destul de mare între salarii şi preţuri. La muncitorii necalificaţi indicele de salarizare era sub nivelul nevoilor de viaţă, astfel că au loc greve, muncitorii refuzând să mai muncească.
O altă categorie socială a cărei stare de spirit nu era favorabilă autorităţilor era funcţionărimea statului, judeţelor şi comunelor. Aceştia se plângeau de salariile foarte mici, de faptul că exista disproporţie între salarii şi preţuri. La aceste categorii se alătură şi mica şi marea burghezie. Peste tot nemulţumirile faţă de guvern cresc, astfel că în preajma alegerilor situaţia B.P.D.-ului nu era una bună. Mărturiile oficiale arată nemulţumirea şi îngrijorarea în aproape toate categoriile sociale, nemulţumirile fiind mai accentuate la cei cu venituri mici. Aceastp stare de spirit a populaţiei demonstrează faptul că în aceste condiţii puţini români ar fi votat cu Blocul Partidelor Democrate. Deci ideea comuniştilor de a amâna alegerile după strângerea recoltei nu a fost una buna.
La 28 septembrie, în cadrul unei conferinţe la sediul Ministerului de Interne cu liderii judeţeni P.C.R., a fost avansată luna noiembrie pentru ţinerea alegerilor. Petru Groza a propus ca acestea să aibă loc în data de 19 noiembrie 1946, propunere, care se va pune în practică.
La 24 august 1946, Petru Groza are o întâlnire cu reprezentantul politic al Statelor Unite în România, Burton Y. Berry. Referindu-se la libertatea alegerilor, Groza afirma: ,,atunci când anglo-americanii au fost de acord cu hotărârile de la Moscova, ei gândeau la alegeri libere, aşa cum sunt ţinute în Anglia sau America, în timp ce ruşii înţelegeau alegerile libere aşa cum se desfăşoară în Rusia. Dată fiind prezenţa armatei ruse în România, viitoarele alegeri se vor desfăşura, probabil, potrivit interpretării ruseşti libere şi neîngrădite”.[4]
Diplomatul american a înţeles foarte bine intenţiile lui Groza şi ale guvernului privind alegerile şi anume că nu exista intenţia de a fi organizate alegeri libere şi nefalsificate, iar această atitudine avea sprijinul guvernului sovietic. Dintr-o convorbire înregistrată a consilierului Ambasadei U.R.S.S. în România – D. Iakovlev – cu secretarul general al Consiliului de Miniştri, Emil Bodnăraş, convorbire legată de tactica Blocului Partidelor Democratice purtată la 6 noiembrie 1946, reiese faptul că Bodnăraş dorea ca blocul procomunist să obţină la alegeri 90%. Interesant este faptul că sunt menţionate şi căile prin care se va ajunge la acest procent, căi care nu erau tocmai legale. Bodnăraş mărturisea consilierului ambasadei sovietice că se vor folosi de anumite ,,tehnici” şi de legea electorală.
Liderii P.C.R. programaseră încă de la şfârşitul lunii ianuarie 1946 procentajul cu care B.P.D. urma să ,,câştige” alegerile. O primă dovadă în acest sens o reprezintă afimaţia comisarului adjunct al poporului pentru Afacerile Externe – Andrei Ianuarievici Vîşinski – care afirma după întrevederile de la Bucureşti că Frontul Naţional Democrat al lui Groza va câştiga 70% din voturi, tot atunci acorda Patridului Naţional Ţărănesc 20%, iar celui Naţional Liberal 10%. La 29 ianuarie 1946, în cadrul Plenarei Comitetului Central al P.C.R., Miron Constantinescu aduce în discuţie un alt procentaj de 80- 90% din voturi în favoarea forţelor democratice unite, aşa cum le numeşte membrul Biroului Politic, în realitate era vorba de forţele comuniste şi procomuniste. Teohari Georgescu considera că în bătălia cea mare a alegerilor nu trebuie ca blocul procomunist să câştige 70-80%, ci mai mult. Iată cum procentajul dorit a fi ,,câştigat” în alegeri de B.P.D. creştea. Într-o convorbire dintre Adrian Holman – reprezentantul politic al Marii Britanii la Bucureşti – şi Constantin Vişoianu – fost ministru de externe în Guvernul Nicolae Rădescu – acesta din urmă era tulburat în privinţa alegerilor, care urmau să aibă loc. Acesta afirma că guvernul, conştient de faptul că nu-şi poate asigura popularitatea, avea de gând să organizeze alegeri frauduloase cu scopul de a obţine 80% din voturi.
Nici Iuliu Maniu nu era optimist în privinţa alegerilor din 19 noiembrie. El îl avertiza pe Burton Y. Berry că alegerile nu vor fi libere şi corecte atâta timp cât nu erau trimişi observatori. În aceeaşi zi – 22 august 1946 – Berry îl întâlneşte şi pe liderul Partidului Naţional Liberal, Brătianu, care i-a repetat aceleaşi temeri. După discuţiile avute cu cei doi, diplomatul american transmitea la Washington, că S.U.A. ar trebui să informeze liderii partidelor de opoziţie dacă urma ca autorităţile americane să recunoască rezultatele alegerilor, deoarece opoziţia din România îşi riscă existenţa partidelor lor, la fel şi vieţile. ,,Un atare elementar simţ de dreptate a lipsit!”[5] Guvernele de la Washington şi Londra au recunoscut rezultatele ,,alegerilor” de la 19 noiembrie 1946.
[1] Dinu C. Giurescu, Falsificatorii ,,Alegerile” din 1946, Editura Rao International Publishing Company, Bucureşti, 2006, p. 6.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem, p. 295.
[4] Apud Dinu C. Giurescu, ,,Alegeri” după modelul sovietic, in ,,Magazin istoric”, 1995, nr. 11, p. 18.
[5] Idem, Falsificatorii ,,Alegerile” din 1946, Editura Rao International Publishing Company, Bucuresti,2006, p. 321.
Florin Anghel
Cristina-Georgeta Soangher
Tudora Niculae
În cadrul Congresului al IX-lea al Partidului, P.M.R. îşi REIA numele de P.C.R. Deci Nicolae Ceauşescu NU a creat un nou partid ci l-a REDENUMIT: P.M.R. în P.C.R. Din ce era format P.M.R.? Din P.C.R. şi P.S.D. Da, în 1946, P.C.R. apărea sub denumirea de PCdR, dar oare era altceva? Nu vi se pare că ne pierdem în toate aceste nume? Am afirmat cumva în articolele noastre altceva despre acest partid? Am spus că NU era afiliat la Internaţionala Comunistă??? E o realitate pe care niciun istoric nu o poate nega cum că P.C.R. a întreprins ,,acţiuni antiromâneşti” şi că a rămas în ilegalitate până în 1944. Aşa cum spuneam, redacţia noastră vă propune un şir de articole despre alegerile din 1946. Dar cum dvs. aţi comentat doar acest articol îmi permit să vă reamintesc doar câteva pasaje din acest articol în care NU trecem cu vederea acest adevăr: PCR a fost sprijinit de sovietici pentru a prelua puterea. ,,În timp ce Partidul Comunist Român urmărea instaurarea regimului comunist, după modelul sovietic, prin distrugerea realităţilor economice, sociale si culturale româneşti….’’ ,,Alegerile ce au avut loc în România la 19 noiembrie 1946 fac parte din seria celor organizate şi regizate în aria europeană dominată direct de U.R.S.S…….’’ ,,Un aparat administrativ agresiv, dublat de Armata Rosie, a fost mobilizat pentru a promova candidaţii Blocului şi pentru a împiedica opoziţia să-şi organizeze o campanie eficientă’’. De asemenea, sursele arată faptul că românii reprezentau doar 23% dintre membrii PCR (1930). Prin urmare nu avem niciun scop de a prezenta lucrurile altfel decât sunt ele în realitate. Unul dintre scopurile noastre e de a spune ADEVĂRUL chiar dacă ne supără acest adevăr. Problema este că scopul articolului pe care îl comentaţi dvs. nu e acela de a face un istoric al partidului, ci de a demostra – prin apel la surse – un alt adevăr: acela al falsificării alegerilor din 1946.
,,Această adunătură de agenți ai Moscovei nu avea nici un impact asupra maselor, nici o șansă reală în alegeri, așa că s-au unit cu partidele socialiste românești’’.
Am spus altceva?
,,Petru Groza nu avea nici o legătură cu bolșevicii, nu a făcut parte niciodată din PCdR. El era etnic român, patriot, membru în guvernele interbelice începând cu 1919; în 1944 conducea un partid minor, Frontul Plugarilor, cooptat în BPD’’.
Iată ce spunea, Groza la 24 august 1946: ,,referindu-se la libertatea alegerilor, Groza afirma: atunci când anglo-americanii au fost de acord cu hotărârile de la Moscova, ei gândeau la alegeri libere, aşa cum sunt ţinute în Anglia sau America, în timp ce ruşii înţelegeau alegerile libere aşa cum se desfăşoară în Rusia. Dată fiind prezenţa armatei ruse în România, viitoarele alegeri se vor desfăşura, probabil, potrivit interpretării ruseşti libere şi neîngrădite”. Discuţia era cu reprezentantul politic al Statelor Unite în România, Burton Y. Berry.
Interesant e faptul că Petru Groza, n-a fost niciodată membru al partidului comunist. Şi atunci, cum de a ajuns să conducă guvernul ţării într-o perioadă în care comunismul era în floare? De ce Frontul Plugarilor a făcut parte din BPD? Asta înseamnă să fi patriot?
,,Primul pas în eliminarea bolșevicilor de la conducerea țării a fost făcut de către Groza, Dej și alți patrioți: unirea PCdR cu PSD și celelatle partide, formând Partidul Muncitoresc Român, partid unic în care peste 60% erau etnici români. Devenind majoritari, românii au acaparat treptat puterea, au făcut singura revoluție anti-bolșevică din Europa de Est, au alungat pe cale tacită ocupantul sovietic din țară. PCR al lui Ceaușescu era deja un partid de masă al românilor(peste 90%), în care alogenii ocupau poziții marginale’’.
Revin cu întrebarea Petru Groza era patriot? Definiţi termenul de patriot, vă rog! În 1958, după ce obţine retragerea armatei sovietice din România, Gh. Gheorghiu-Dej abordează o nouă politică: ,,Ataşamanetul faţă de lagărul socialist’’ şi distanţarea faţă de Moscova. De ce? Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hruşciov şi de declanşarea procesului de destalinizare, care îi punea în primejdie poziţia din fruntea partidului. Se reiau legăturile cu statele comuniste aflate în conflict cu Moscova: China, Iugoslavia. Într-adevăr duce o politică de independenţă faţă de Moscova, DAR pe plan intern se menţin structurile comuniste! Este acesta un patriotism?
,,Nu se pomenește un cuvânt despre Madosz/Uniunea Populară Maghiară(UPM). Românii de azi n-au voie să știe despre criminalii horthyști care în 1944 au trecut la bolșevism și au continuat teroarea în Ardealul de Nord până în 1964. UPM a ieșit pe locul 2 în aceste alegeri cu 8% din voturi, înaintea PNȚ, dominând județele ocupate de Horthy în care au fost colonizați cca. 400000 de unguri aduși din Ungaria’’.
Aşa cum am afirmat mai sus şi într-un alt articol http://foaienationala.ro/alegerile-din-19-noiembrie-1946.html redacţia noastră vă propune mai multe articole despre tema alegerilor din 1946, prin urmare într-un articol nu putem epuiza întreaga temă. Rezultatele alegerilor le vom prezenta în săptămânile ce urmează. Titlul acestui articol este: Pregătirea ,,alegerilor’’.
Nu putem într-un singur material să vorbim despre toate alegerile ce au avut lor de-a lungul timpului în spaţiul românesc. Dacă au fost sau nu falsificate şi alte alegeri nu este scopul acestui articol, dar pentru orice afirmaţie pe care o facem e bine să aducem şi argumente/dovezi. Tocmai acest lucru ne propunem prin articolele noastre despre ALEGERILE din 1946!
Rămâne de văzut dacă diferenţa esenţială dintre alegerile din perioada interbelică şi cele din 1946 a fost doar aceea pe care o spuneţi dvs. Problema e că ,,ţărănimea română analfabetă’’ nu a fost aşa uşor pacalita de comunişti. Şi NU cred c-a votat aşa cum i s-a spus! Voturile date de ţărani adversarilor B.P.D. au fost date împotriva colhozului şi a sovieticilor.
Aş dori să argumentaţi afirmaţia dvs.: ,,nu a existat niciodată în realitate: Comunismul Românesc’’.
Mă miră faptul că această publicație care se auto-intitulează ”națională” aruncă cititorilor din când în când texte murdare și corupte de genul ăsta, grămezi de minciuni făcute special pt. a inocula publicului român imbecilizat un concept care nu a existat niciodată în realitate: Comunismul Românesc.
1. Partidul Comunist Român nu exista în 1946, el a fost creat în 1965 de către Nicolae Ceaușescu. E vorba de Partidul Comunist DIN România(PCdR), interzis de guvernele interbelice, ramură a Kominternului, în 1944 avea cca. 1000 de membri(unguri, jidani și alți alogeni care încă din 1919 luptau pt. dezmembrarea României Întregite).
2. Această adunătură de agenți ai Moscovei nu avea nici un impact asupra maselor, nici o șansă reală în alegeri, așa că s-au unit cu partidele socialiste românești(care în 1918 susțineau Marea Unire) și cu dizidenții din PNL și PNȚ, formând Blocul Partidelor Democratice. În BPD bolșevicii erau într-o vastă minoritate numerică, dar controlau totul.
3. Petru Groza nu avea nici o legătură cu bolșevicii, nu a făcut parte niciodată din PCdR. El era etnic român, patriot, membru în guvernele interbelice începând cu 1919; în 1944 conducea un partid minor, Frontul Plugarilor, cooptat în BPD.
4. Primul pas în eliminarea bolșevicilor de la conducerea țării a fost făcut de către Groza, Dej și alți patrioți: unirea PCdR cu PSD și celelatle partide, formând Partidul Muncitoresc Român, partid unic în care peste 60% erau etnici români. Devenind majoritari, românii au acaparat treptat puterea, au făcut singura revoluție anti-bolșevică din Europa de Est, au alungat pe cale tacită ocupantul sovietic din țară. PCR al lui Ceaușescu era deja un partid de masă al românilor(peste 90%), în care alogenii ocupau poziții marginale.
5. Nu se pomenește un cuvânt despre Madosz/Uniunea Populară Maghiară(UPM). Românii de azi n-au voie să știe despre criminalii horthyști care în 1944 au trecut la bolșevism și au continuat teroarea în Ardealul de Nord până în 1964. UPM a ieșit pe locul 2 în aceste alegeri cu 8% din voturi, înaintea PNȚ, dominând județele ocupate de Horthy în care au fost colonizați cca. 400000 de unguri aduși din Ungaria.
6. Cel mai important aspect trecut sub tăcere este că alegerile din 1946 au fost falsificate exact ca toate alegerile începând cu 1866 (cu excepția celor din 1919 și 1937). Mulți cred minciunile cu ”democrația interbelică” sau ”monarhia, garant al democrației”. În realitate guvernele își încheiau mandatul cu ceva timp înainte de alegeri, monarhul străin(manevrat în culise de camarila sa formată numai din alogeni antiromâni) numea un nou guvern care organiza alegeri și își atribuia majoritatea mandatelor din Parlament, își construia o mașină de vot care să-i dea legitimitate. Voturile se fraudau în fel și chip, se cumpărau, alegătorii erau amenințați, bătuți sau pur și simplu manipulați și ținuți în ignoranță. Iar în cele două decenii interbelice, sub vot universal bărbătesc, pe de o parte țărănimea analfabetă vota numai și numai cu guvernul(oricare era acela), restul electoratului era divizat între partizanii partidelor mari, partidele mici și alogenii minoritari care votau cu propriile partide; violențele s-au multiplicat, votul era tulburat și de prezența grupărilor paramilitare în slujba partidelor. Ziua de alegeri era ziua circului, ziua nebuniei generalizate, guvernul vremelnic se impunea prin forța organelor de stat, prin Ghiță Pristanda(loial tuturor guvernelor). Iar momentul 1946 nu iese cu nimic din acest tipar: regele străin a numit un guvern format din bolșevici, acesta a organizat alegerile după tradiția ultimilor 80 de ani și le-a câștigat detașat; PNȚ și PNL au luat o bâtă peste spinare și au zis ”Las’ că n-o fi asta cea din urmă Cameră”. Analizând rezultatele, diferența esențială față de alegerile interbelice este că BPD și UPM au avut un suport covârșitor în mediul urban(datorită electoratului jidovesc și unguresc, dar și a social-democraților români), în timp ce votul țărănimii române(încă majoritar analfabetă) s-a împărțit între susținătorii partidelor istorice și votanții păcăliți de comuniști. Cu sau fără fraudă, cu sau fără ocupantul sovietic, în 1946 -ca și în 1926- majoritatea populației românești needucate a votat așa cum i s-a spus să voteze.
Pai bineinteles ca le-a recunoscut, pentru ca ei au fost la aceeasi masa cand s-a impartit “prada”intre URSS si restul lumii asa-zis libere, la Yalta! Apoi cei mai de seama fii ai Patriei au murit in inchisori cu speranta ca ‘or sa vina americanii. Si au venit, e adevarat chiar daca au intarziat ‘fo cincizeci de ani, ca sa faca inchisori CIA pe teritoriul tarii, sa monteze arme deosebit de periculoase si pentru aparatori si pentru eventualii invadatori. De fapt, intr-un cuvant au venit sa faca in tara noastra ce stiu ei mai bine, adica sa jefuiasca. Materii prime, inteligenta, constiine…etc.