Plenara Comitetului Central al P.C.R. din 25-29 ianuarie 1946.

Plenara Comitetului Central al P.C.R. din 25-29 ianuarie 1946.

by -
1 825

În perioada 25-29 ianuarie 1946 a avut loc Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român în cadrul căreia s-au pregătit tacticile şi strategiile electorale pentru câştigarea alegerilor. Cele mai importante luări de cuvânt au aparţinut lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Miron Constantinescu şi Teohari Georgescu.

Gheorghe Gheorghiu Dej şi-a început cuvântarea prezentând situaţia internaţională: ,,în jurul Uniunii Sovietice se strâng popoarele mici, reprezentanţi ai coloniilor şi dominioanelor şi sunt respinse încercările cercurilor reacţionare de a-şi recâştiga poziţiile pierdute”.[1]

Gheorghe Gheorghiu Dej a fixat şi obiectivele PCR pentru alegeri: stabilirea unei platforme politice ,,pe baza căreia să strângem toate forţele democratice într-un Bloc, cele ale FND-ului, nu exclud (nici) Tătărescu şi eventual alte forţe”.[2]

În privinţa alianţelor, Dej îşi îndreapta atenţia către social-democraţi urmărind o alianţă cu aceştia, dar era îngrijorat şi de posibilitatea ca : ,,Titel Petrescu şi grupul său să se desprindă din Partidul Social Democrat”.[3] Gheorghe Gheorghiu-Dej dorea subordonarea social-democraţilor de către comunişti.

Programul trebuia să nu fie ,,nici al Partidului Comunist, nici al PSD, al nici uneia din aceste forţe, dar să fie programul refacerii economice şi reconstrucţiei ţării”.[4]

       În privinţa strategiei electorale, Ana Pauker propunea ca Partidul Naţional Popular să fie susţinut de P.C.R. pentru ca micul meseriaş, negustor, intelectualii să nu meargă la Tătărescu sau Titel Petrescu şi mai ales nu la Maniu şi Brătianu.

Miron Constantinescu – membru în C.C. – a acuzat opoziţia (numită de comunişti reacţiune) de minciună, calomnie, teroare, atentat, asasinat. În realitate acestea erau metodele prin care comuniştii ajungeau şi se menţineau la putere. El defineşte, din punctul de vedere comunist, libertatea în campania electorală şi alegeri: ,,Trebuie să însemne o libertate pentru forţele reacţionare în măsura în care nu vor încălca legile democratice, în măsura în care nu vor încălca dispoziţiile Ministerului de Interne, în măsura în care nu vor încălca ordinele Guvernului”.[5]

Miron Constantinescu mai spunea că : ,,Azi importă ca forţele democratice unite să aibă 80-90% din voturi şi reacţiunea să fie zdrobită”.[6] Miron Constantinescu şi-a continuat cuvântarea vorbind despre viitorii candidaţi. Potrivit acestuia: ,,trebuie să fie oameni asupra cărora avem certitudinea că sunt 100% devotaţi partidului şi liniei partidului, că aplică şi practică linia partidului”.[7]

Despre strategiile electorale, Miron Constantinescu spunea: ,,preoţii au o mare, o covârşitoare influenţă asupra femeilor, mai ales asupra ţărăncilor, trebuie să-i câştigăm pe preoţi”.[8]

Ministrul de Interne Teohari Georgescu a pus un accent foarte important pe munca de partid şi le-a atras atenţia colegilor să nu se lase purtaţi de succes: ,,Pornind de la această plenară, ne angajăm în bătălia cea mare a alegerilor. La o parte cu iluziile, cu faptul că suntem la ministere, la poliţie, să ne considerăm mobilizaţi de dimineaţa până seara, să nu ne permitem răgazuri în munca noastră”.[9] Acesta sublinia: ,,Am avut şi avem în mână o bună parte din aparatul de stat”.[10]

În privinţa rezultatelor alegerilor, Teohari Georgescu concluziona: ,,Vom avea 70-80% din voturi, vom avea şi mai mult de 80%, dar cu o condiţie: nu sprijinindu-ne pe poliţie, să ne iasă din cap acest lucru”.[11]

       Comuniştii îşi fixaseră astfel obiectivul central – câştigarea alegerilor.  ,,Trebuie din timp să ne pregătim echipele de acţiune, echipele de propagandişti care să răscolească sat cu sat, comună cu comună, cătun cu cătun – nu mai vorbim de marile oraşe, care să ridice poporul, să-l clarifice, să-l lămurească, să-i facă educaţie şi în acelaşi timp să-l mobilizeze la lupta contra rebeliunii pentru câştigarea bătăliei alegerilor”.[12]

Alegerile reprezentau pentru liderii comunişti o bătălie deoarece conceptul de alternanţă la putere era de neconceput, existenţa opoziţiei ducând la pierderea puterii. Pentru comunişti, opoziţia trebuia distrusă, iar poziţiile partidului erau consolidate prin alegeri: ,,a nu pierde nicio poziţie câştigată de la 23 august până azi în această campanie de alegeri, a câştiga bătălia alegerilor însemna a hotărî definitiv cursul dezvoltării democraţiei în ţara noastră”.[13] Potrivit ideilor exprimate de Gheorghe Gheorghiu Dej ,,alegerile” reprezentau calea spre comunizare.

Ana Pauker arăta de ce alegerile erau aşa de importante pentru comunişti ,,alegerile sunt un mijloc de a ajunge acolo cum e de pildă în Bulgaria şi în Iugoslavia (adică proclamarea Republicii Populare)”.[14]

La încheierea Plenarei în ,,Scânteia” a fost inserat un scurt comunicat: ,,Poziţia Partidului Comunist Român faţă de alegeri”. Iată un fragment din acest comunicat: ,,Una din chestiunile centrale de care s-a ocupat şedinţa plenară a C.C. a fost cea a alegerilor parlamentare. Pe baza hotărârii luate în unanimitate, P.C.R. preconiza prezentarea unită în alegerile parlamentare a tuturor forţelor democratice componente ale guvernului democrat instaurat la 6 martie 1945. Comitetul Central a hotărât intensificarea activităţii întregului partid, pentru ca, în unire cu toate celelalte forţe democratice, să asigure deplina victorie a democraţiei în bătălia alegerilor, pentru a garanta astfel independenţa naţională, libera dezvoltare şi înflorire a ţării noastre”.[15]

Pe lângă acest scurt comunicat a existat un proces verbal, care cuprindea tot ce s-a discutat la această Plenară. Din acest proces verbal întins pe zeci de pagini, comuniştii au ales doar ceea ce putea fi prezentat poporului român. Putem observa că pe lângă cenzurarea activităţii opoziţiei, comuniştii şi-au cenzurat propria activitate. Locuitorii ţării vor afla despre activitatea PCR doar atât cât conducerea PCR va considera necesar.

                                                                                                            Florin Anghel
                                                                                                Cristina-Georgeta Şoangher
                                                                                                          Tudora Niculae

1.  Apud Dinu C. Giurescu,  Falsificatorii ,,Alegerile” din 1946, Editura Rao International Publishing Company, Bucureşti,  2006, p. 81.

2. Ibidem.

3.  Ibidem.

4. Ibidem, p. 83.

5. Ibidem, p.  84.

6. Ibidem.

7. Ibidem.

8. Ibidem.

9. Ibidem.

10. Ibidem, p. 86.

11. Ibidem.

12. Arhivele Naţionale Istorice Centrale, ds. 11, fila 265.

13. Apud Dinu C. Giurescu, op. cit., Editura Rao International Publishing Company, Bucureşti, 2006, p. 86.

14. Ibidem.

15. România Viaţa Politică în documente 1946, coord. Ioan Scurtu, Arhivele Statului din România,  Bucureşti, 1990, p. 98.

(Visited 324 times, 1 visits today)

1 COMMENT

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.