Partidul "Totul Pentru Ţară "

Partidul "Totul Pentru Ţară "

by -
0 431

Totul Pentru Ţară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) şi format din elementele organizaţiei dizolvate. L-a avut ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate.[1]

Istoria partidului a început în iunie 1927 când Corneliu Zelea Codreanu a în fiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 şi-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînfiinţat sub numele de Totul pentru Ţară. În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorinţa de a instaura o guvernare personală, a hotărât „epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători „gardişti” au fost arestaţi şi, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei – inclusiv Corneliu Zelea Codreanu – , executaţi”.[2]

La începutul lui 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii şi s-a ajuns la o aparentă conciliere. Tot în anul 1940 partidul şi-a schimbat denumirea în Mişcarea Legionară. Pe 14 septembrie 1940 România a fost proclamată de către regele Mihai I ca „stat naţional-legionar” (art. 1), Mişcarea Legionară (fostul partid „Totul pentru Ţară”) a devenit „singura formaţiune politică recunoscută de stat” (art. 2), iar Ion Antonescu a fost intitulat „conducător al statului şi şef al regimului legionar” (art. 3).

Totuşi, legionarii nu au condus singuri, din guvern făcând parte în principal militari şi oameni ai partidelor istorice, iar puterea politică o deţinea Antonescu[3]. Aşa-zisa guvernare legionară a fost foarte scurtă, ţinând din data de 14 septembrie 1940 şi până la data de 23 ianuarie 1941 când a început prigoana lui Antonescu împotriva legionarilor[4].

Din cauza neânţelegerilor dintre Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară în privinţa politicii economice şi externe precum şi de natură executivă, tensiunea dintre cele două părţi escaladează şi pe 16 ianuarie 1941 Antonescu i-a destituit pe Constantin Petrovicescu şi pe Alexandru Ghica, pe primul din funcţia de ministru de interne, iar pe al doilea din cea de prefect al poliţiei. Legionarii ripostează şi au loc evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub numele de rebeliunea legionară. Antonescu înnăbuşă rebeliunea, unii legionari sunt arestaţi şi condamnaţi (cca. 8 mii), alţii (cca. 700) reuşesc să fugă în Germania.[5]

Mişcarea Legionară a fost desfiinţată de mai multe ori şi o dată s-a auto-dizolvat. La 11 ianuarie 1931 are loc prima dizolvare a Garzii de Fier de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; în martie 1932 Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de Guvernul Iorga – Argetoianu; la 10 decembrie 1933 premierul liberal I.G. Duca operează a treia dizovare a Gărzii de Fier; iar în urma presiunilor politice la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu dispune autodizolvarea partidului „Totul pentru Ţară”[6], pentru ca mai apoi Corneliu Zelea Codreanu să fie arestat şi asasinat la ordinul lui Carol al II-lea, aşa după cum confirmă şi Rabinul Şef Alexandru Şafran[7].

____________________________________________________________

Note:

  1. ^ Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu, p. 959
  2. ^ Istoria românilor, Giurescu & Giurescu, p.740-742
  3. ^ O Istorie comentată a Mişcării Legionare, Liviu Vălenaş, p.28
  4. ^ Scurtă cronologie legionară, Emanuel Manolea & Marinel Ştefan, Jurnal, Nr. 4 din Iunie 1999
  5. ^ Pro Memoria, Rebeliunea legionară, Steliu Lambru
  6. ^ Scurtă cronologie legionară, Emanuel Manolea & Marinel Ştefan, Jurnal, Nr. 4 din Iunie 1999
  7. ^ O Istorie comentată a Mişcării Legionare, Liviu Vălenaş, p.15
(Visited 118 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.