Partidul Comunist Chinez si spionajul politic

Partidul Comunist Chinez si spionajul politic

by -
0 693

Pentru a intelege cat de greu ii este Chinei sa aiba un regim democratic, trebuie sa intelegem cum au reusit oficialii comunisti chinezi sa-si mentina puterea.

Pe langa suprimarea moderata a liberei gandiri, spalarea pe creier si metodele de spionaj folosite de Iosif Stalin, Mao Zedong si Adolf Hitler, in ziua de astazi exista aceasta “diplomatie a spionajului” incurajata de Deng Xiaoping, Jiang Zemin si Hu Jingtao. Aceasta “diplomatie a spionajului” depaseste metodele tipice de spionaj care includ furt de informatie si asasinate; ea include in mod foarte creativ metoda cumpararii si manipularii politicienilor din tabara adversa.

Asa cum afirma lucrarea “Arta Razboiului”, scrisa de generalul chinez Sun Tzu acum 2500 de ani, cea mai buna strategie de a ataca inamicul este tradarea; urmatoarea metoda este diplomatia; urmatoarea, si mai rea, este folosirea fortelor militare; iar cea mai rea este atacarea directa a teritoriului.

Comunistii din China au manipulat strategia si diplomatia oponentilor lor. Aceasta este „arma secreta” al Partidului Comunist cu care urmaresc sa-si salve regimul despotic.

Recent, seful Serviciului Canadian de Securitate si Inteligenta, Richard Fadden, a lasat media sa auda cate ceva din conversatia sa cu cativa oficiali, intr-o intalnire despre felul in care politicienii canadieni sunt controlati de guvernele straine. Printre acestea, cel mai activ regim este cel al Partidului Comunist Chinez. Actiunea lui Fadden a starnit zeci de valuri. Ciudat este ca imediat, un grup de politicieni si comunitati l-au atacat imediat pe Fadden.

Acestea erau comunitatile chineze. Acest mod de a raspunde a demascat vinovatia acestor politicieni, si faptul ca au fost incurajati din spate de catre Partidul Comunist Chinez. Partidul a folosit aceste asa-numite „comunitati chineze” in dese ocazii, cu scopul de a-i cumpara pe politicieni. Acest gen de manipulare aduce un val de negativitate fata de comunitatile chinezesti care traiesc in Canada.

Astfel, domnul Fadden a trebuit sa marturiseasca lucruri la inceputul lunii iulie intr-o sesiune speciala a Parlamentului canadian. El a sustinut ca tot ceea ce a spus erau lucruri fondate pe dovezi, de aceea nu isi va cere scuze. Mai tarziu, situatia a aratat ca 75% din canadieni cred afirmatiile domnului Fadden si sustin ca el n-ar trebui sa-si ceara scuze.

Printre acestia, mai mult de 70% au cerut sa fie publicata lista acelor politicieni controlati de guvernele straine. Acest sondaj ilustreaza destul de bine atitudinea canadienilor. Pe de alta parte mai arata ca “un metru de gheata nu este rezultatul doar al unei zile de iarna”. Numeroase persoane publice si intelectuali din Canada au observat activitatile spionilor politici ai comunistilor Chinei si au sperat multa vreme ca oficialii canadieni vor lua atitudine, oprindu-i. Ei doresc sa protejeze interesele principale ale Canadei ca stat si pe cele ale cetatenilor ei. Ei doresc garantia ca tara lor nu va fi vanduta de niste politicieni. Vor sa protejeze suveranitatea si independenta propriei tari de manipularea acestor guverne straine.

Ce s-a intamplat in Canada nu este un caz izolat. Oamenii trebuie sa-si aminteasca faptul ca, in timpul administratiei premierului Kevin Rudd de acum un an, ministrul apararii australian, Joel Fitzgibbon, a fost demascat de catre subordonatul sau, seful securitatii, de a fi primit mita de la niste oameni de afaceri din China, si pentru ca a acceptat sa faca vizite gratuite in China si a aprobat unele afaceri mai dubioase. Domnul Fitzgibbon a trebuit sa isi dea demisia, cu toate ca prim-ministrul Rudd a vrut sa-l salveze. Pe de-o parte, acest incident ilustreaza onestitatea si rationalitatea unei politici democrate. Pe de alta parte, ilustreaza faptul ca s-ar putea sa nu fie vorba doar de un “mic dejun gratuit” oferit de catre comunistii chinezi pentru a-i cumpara pe politicienii canadieni. In schimb, situatia se prezinta in forma descrisa de liderul comunist chinez, Liu Shaoqi: “sa pierzi putin si sa castigi mult”.

In acest exemplu al politicienilor australieni se pare ca ministrul nu a primit atat de multa mita, totusi vina lui consta in faptul ca s-a lasat controlat de altii.

Atunci cand politicienii sunt amenintati, aportul pe care ei il aduc guvernului comunist chinez este greu de calculat. Nu numai ca-i pot ajuta pe comunistii chinezi sa ajunga la secretele politice si militare ale aliatilor vestici, dar ii ajuta pe acestia si in cumpararea unor minerale foarte pretioase si esentiale in fabricarea unor rachete nucleare, reusind astfel sa devina un pericol pentru toate statele lumii, incluzand Australia.

In consecinta, atunci cand premierul Rudd a incercat sa-l apere pe ministrul apararii in acest scandal, Rudd a devenit in mod natural tinta lipsei de incredere din partea australienilor, reusind de asemenea sa influenteze negativ imaginea partidului pe care il reprezinta.  Acest incident a fost unul din motivele principale pentru care administratia Rudd a fost fortata sa plece inainte de incheierea mandatului.

Din cauza unor lipsuri in legislatia vestica, aceste metode de spionaj non-traditionale nu sunt usor de controlat. Ca urmare, in ultimele doua decenii aceste cazuri au devenit destul de agresive. Am vizitat tarile vestice in toti acesti ani si am descoperit obstacole mult mai mari decat acelea pe care si le pot imagina oamenii. Chiar si multi dintre politicienii care sustin drepturile omului si democratia, se afla in fata unor obstacole inimaginabile. Unii dintre acestia au trebuit sa faca sacrificii pentru a apara drepturile omului si actiunile de democratizare ale Chinei, si chiar sa puna capat activitatii lor ca oameni politici.

Acest mediu politic oribil i-a facut pe multi activisti democratici sa-si piarda increderea, chiar si increderea in sistemul democratic. Unii dintre ei au inceput sa-si gaseasca refugiu in Partidul Comunist, pentru a se bucura de viata, in timp ce devin „comisionari politici” ai Partidului Comunist Chinez. Cei mai multi oameni nu doresc sa-si pateze constiinta, dar sunt nevoiti sa abandoneze aceste miscari democratice, care sunt mult mai greu de dus la capat decat isi poate cineva imagina. Asa ca am putea afirma cu incredere ca ideea de „razboi al spionajului politic” inventata de Deng Xiaoping (1904 –1997) este intr-adevar de succes. Aceasta arma politica magica este cea care a facut ca Partidul Comunist Chinez sa poata rezista pana in ziua de azi.

Cu toate astea, succesul lor este doar ceva temporar. Avantajul unor politici democratice este acela de a nu exista o singura persoana care poate realiza orice isi doreste. Chiar daca unul cheltuie o suma enorma de bani pentru a cumpara media si politicienii, nu poate tine populatia departe de adevar.

Lucrurile care s-au intamplat in Canada si Australia au confirmat spusele lui Mao Zedong: „Ochii oamenilor sunt stralucitori”. Sau asa cum declara presedintele american Lincoln: „Poti sa fraieresti un grup de oameni tot timpul sau pe toti oamenii pentru o perioada de timp, dar nu-i poti fraierii pe toti oamenii tot timpul”. In fata politicienilor unei tari, mai ales in fata acelora care sustin ca sunt prietenii unui stat rival, sistemul democratic si oamenii care indraznesc sa fie responsabili vor gasi intotdeauna mijloace de a rezolva situatia. Ceea ce mai ramane este doar o chestiune de timp.

Intre timp, aceasta cumparare a politicienilor este o problema mare ce are legatura cu progresul Chinei in directia democratiei. Democratii Chinei trebuie sa-si dedice mai mult timp si energie pentru a-si rezolva si analiza sistemul de spionaj politic, in favoarea obtinerii unei intelegeri si suport din partea lumii pentru miscarea de democratizare a Chinei.

Daca nu vrem nici macar sa facem ceea ce trebuie sa facem, daca ne facem griji permanent, dar asteptam ca ceva sa vina de-a gata, acest tip de natiune nu ar putea sa aiba vreodata vreun viitor.

autor: Wei Jingsheng „The Wei Jingsheng Foundation”

Wei Jingsheng este cea mai cunoscuta personalitate, luptator pentru drepturile omului si al democratiei chineze si este liderul opozitiei impotriva dictaturii comuniste chineze. El a fost condamnat la inchisoare de doua ori pentru mai mult de 18 ani datorita activitatilor sale democratice, inclusiv pentru eseul scris in 1978: „Modernizarea a cincea”. El este autorul „Curajul de a fi singur – scrisori din inchisoare si alte scrieri”, care reuneste articole scrise initial pe hartie de toaleta in inchisoare.

Wei Jingsheng este castigatorul a numeroase premii ale drepturilor omului, inclusiv „Robert F. Kennedy Memorial Human Rights Award”, in 1996,  Premiul Saharov pentru libertatea de gandire al Parlamentului European, „National Endowment for Democracy Award, in 1997”, Premiul activistului international”al Fundatiei Gleitsman in 1993 si Premiul „Olof Palme” in 1994. Wei Jingsheng a fost nominalizat de sapte ori pentru Premiul Nobel pentru Pace incepand din 1993.

(Visited 138 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.