Ortodoxie și politică la europarlamentare. O perspectivă personală

Ortodoxie și politică la europarlamentare. O perspectivă personală

by -
2 507

Nota redacției FN: Fără a intenționa promovarea imaginii unui anumit partid ci doar a ideilor (care de multe ori nu găsesc spațiu în gazetăria online) ne-am permis să publicăm următorul editorial semnat de Corneliu Berari (Ortodoxie și politică la europarlamentare. O perspectivă personală).

De câteva zile urmăresc avalanșa de reacții declanșate în urma interviului acordat României libere de Iulian Capsali, candidat independent la alegerile europarlamentare din mai. Fiindcă unii comentatori au invocat spectrul revenirii legionarismului în politica românească (Ioan Stanomir), ba s-a vorbit chiar despre un posibil caz de “banalitate a răului” (Sorin Ioniță) în apariția acestui insolit “candidat al preoților la Parlamentul European”, aș dori să fac și eu câteva comentarii personale privind politica și ortodoxia românească din perspectiva cuiva care are anumite puncte comune cu unii din comentatori (cum ar fi un anumit traseu educațional oarecum similar cu cel al domnului Ioniță, absolvent cu un an înaintea mea a programului de masterat în științe politice de laCentral European University) dar și cu domnul Capsali (suntem amândoi creștini ortodocși practicanți, ba chiar s-ar putea să avem și unii cunoscuți comuni).

Așadar, după cum am menționat mai devreme, fac parte și eu din ceea ce domnul Sorin Ioniță numea “nișa electorală a votanților creștin-ortodocși sinceri și devotați”. Până în urmă cu niște ani mă situam undeva în proximitatea poziției (paleo-) liberale pe care și-o asumă domnul Ioniță. Între timp, vorba lui Petre Țuțea, m-am “dumirit” și, drept urmare, în tot ceea ce fac încerc să fiu, pe cât mă lasă păcatele și scăderile personale, un creștin sincer și devotat învățăturii bisericii de care aparțin.

Ca și domnul Capsali, candidez la europarlamentare. Nu candidez independent, ci din partea Partidului Noua Republică.

Ce caută un creștin la Noua Republică? Poți să fii creștin și să faci politică? Poți să fii în același timp membru de partid, candidat pentru o funcție publică, dar și candidat pentru Împărăția Cerurilor? Cum se împacă morala creștină cu politica?

La întrebările astea am răspuns de multe ori în ultimii doi ani de zile. Întrebările mi-au fost puse cel mai adesea de confrați creștini foarte suspicioși față de tot ceea ce se întâmplă în politica din țară și din lume. Unora, deși m-au văzut că mă împărtășesc din același potir cu ei, a trebuit să le dau asigurări (de mai multe ori!) că nu sunt mason, că nu sunt agent băsist și că, într-adevăr, în România anului 2014 un creștin sincer și devotat (ca să folosesc expresia lui Sorin Ioniță) poate face politică.

Continuare AICI

(Visited 138 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Iar, in momentele de RESPIRO, cand devine dezinhibat, ROMANUL – in loc sa vezi la el, un om intelept si bun, vezi un roman (sau mai multi, din ce in ce mai multi….)devenind ‘salbatici, si nesimtiti’ – cum a spus vrednicul de pomenire – vladica Bartolomeu Anania! Si MARE ADEVAR, a spus…neschimbandu-se NIMIC, din ceea ce-a afirmat ATUNCI, fata de ceea ce este – ACUM!

  2. M-au amuzat: explicatiile/para-explicatiile adresate, celor de acelasi neam/leat/credinta, ca nu porti coarne (nu esti mason), ca nu ai coada (‘basista’), nici gheare (din interes!); cam asa se-ntampla cand esti smirgheluit de 25 de ani:
    1. pe creier;
    2. pe sensibilitate;
    Cand vine cineva, care vrea sa-ti netezeasca asperitatile si sa te mangaie pe crestet, BRUSC! il banuiesti de ‘interese’!
    Asa a DEVENIT poporul asta: paranoic (mai mult, sau mai putin), schizofrenic (atunci cand in societate, ca sa razbata trebuie sa fie/devina caine, iar la Biserica – sa devina miel)!
    Suntem, am devenit un popor nefericit, care-si arata coltii NU afara de gard (la dusmani) ci, inlauntrul propriei ograde, muscand uneori mana stapanului (bun sau rau, vrednic sau nevrednic), ori a slugii puse de stapan care, uneori e buna, alteori nebuna (sau cel mult vicleana – prin gandul ascuns, de a omori cainele, care-l simte, pe slugile dimpreuna cu el, iar apoi, insusi – pe stapan!).

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.