Organizarea grupului ”Haiducii Muscelului” partea II

Organizarea grupului ”Haiducii Muscelului” partea II

by -
0 273

În luna septembrie 1949, ţăranul Daniil Popescu, fiul preotului Victor Pupescu din Nucşoara, cu sprijinul lui Luca Florea din Brădetu, pădurar la Ocolul Silvic local, a contactat grupul de rezistenţă la punctul „Varniţa Ulmu” ajutat fiind şi de Ion Mierlită. Cu această ocazie a dat celor din grup alimente şi ţigări şi a purtat discuţii cu privire la soarta părinţilor şi rudelor familiei Arnăuţoiu, arestaţi încă din ziua confruntării armate cu securiştii. Despre această întâlnire, Securitatea nu a fost informată decât în anul 1958, în urma denunţului făcut de pădurarul Luca Florea. Între anii 1949-1955, preotul Victor Popescu a acordat de mai multe ori ajutoare în alimente, trimise grupului prin diverşi locuitori care păstrau contactul. Deşi unii săteni au fost descoperiţi şi arestaţi, implicarea preotului în sprijinirea grupului de partizani nu a fost dovedită decât în anul 1958, după arestarea ultimilor membri ai rezistenţei.

În anul 1949 a fost arestată preoteasa Ecaterina Drăgoi şi a fost chinuită în mod barbar de colonelul de Securitate Mihăilă, de la Piteşti. Pe data de 15 decembrie, acelaşi an, a mai fost arestat Preda Ion, născut la Nucşoara pe 27 februarie 1907 şi a fost condamnat la cinci ani pentru legături cu mişcarea de rezistenţă, executând pedeapsa la Peninsula şi Ovidiu. După eliberare a fost din nou arestat, pe 22 iunie 1958, şi condamnat de data aceasta la 25 de ani pentru reluarea legăturilor cu cei din munţi. Pe data de 2 noiembrie 1949 a fost arestat învăţătorul Virgil Marinescu din comuna Nucşoara şi va sta în temniţă până în aprilie 1964. Băiatul lui, Alexandru Marinescu, va fi şi el arestat pe 2 martie 1950 şi va sta peste opt ani închis, până pe 6 iunie 1958, când va fi eliberat numai pentru o jumătate de an, deoarece pe 26 ianuarie 1958 va fi rearestat până pe data de 29 august 1964. Un alt frate al lui a plecat pe 3 martie 1950 să întregească grupul partizanilor. Este vorba de Ionel Marinescu, care făcuse liceul militar şi care, după doi ani şi jumătate va avea o moarte tragică. Nenorocirile se ţineau lanţ în sînul familiilor din Nucşoara; şi soţia învăţătorului, Ecaterina Marinescu, a fost arestată în acelaşi an, adică pe 16 noiembrie 1950, făcând 5 ani de închisoare, până în iunie 1955. Mămăligă Gheorghe, din Nucşoara, a fost împuşcat mortal pe data de 6 iunie 1950, în munte. Tot în aceeaşi lună, Marinescu Ion, Jubleanu Constantin-Tică, Jubleanu Titu şi Jubleanu Marioara urmăresc pedepsirea unor activişti ce terorizau satul Nucşoara şi se deplasează în muntele Căpăţîna unde aveau loc de întâlnire cu fraţii Arnăuţoiu şi Maria Plop, care veneau din munţii Gălăşescu. Săndoia Gheorghe, cioban, care era informatorul Securităţii, a reuşii să scape cu fuga.

Pe 7 august, când o parte din partizani coborau pe valea râului Vîlsan, au fost surprinşi de un grup de securişti condus de locotenentul major Ghiţă Alexandru, care a deschis foc asupra lor, somându-i. Acţiunea se petrecea cam în dreptul muntelui Dobrogeanu şi a avut loc pe 7 august. Partizanii au ripostat deschizând focul: atât Jublenii, cât şi Ionel Marinescu. Maria Jubleanu striga: „trage, Titule, ca să scape băieţii!”. Şi într-adevăr locotenentul şi caporalul Balaciu Ion au fost omorâţi. Arestările continuă în satul Nucşoara şi Poinărei. Preotul Drăgoi Ion a fost arestat în comuna Vîlsăneşti şi a fost chinuit până în anul 1959, când a fost prinsă conducerea organizaţiei, şi a fost executat la Jilava; în aprilie 1950 fusese arestată Maria Popescu, soţia învăţătorului din Poinăici, care a stat în închisoare până în 1954, când au eliberat-o. Soţul ei, Popescu Gheorghe, a fost arestat în noiembrie acelaşi an şi a stat închis până în 1956, când i s-a dat domiciliu obligatoriu. De acolo a fost re-arestat în iunie 1959.

Pe data de 2 septembrie a avut loc o ciocnire armată în muntele Gălăşescu, cu agenţi ai Securităţii deghizaţi în turişti. Cu altă ocazie, în muntele Berevoiu au înconjurat cabana unde se adunaseră muncitorii pentru a fi prelucraţi în legătură cu partizanii care circulau prin regiune. Toma Arnăuţoiu a intrat înăuntru, a ţinut un discurs împotriva regimului care distrugea ţara, punând-o la dispoziţia ruşilor. Maria Plop a distrus tablourile ce se aflau pe pereţi. Se făceau presiuni din ce în ce mai mari asupra sătenilor pentru a-i denunţa pe partizani, şi pentru ca presiunile să fie şi mai mari se trecea şi la arestări. Preoţii Andreescu Nicolae, din comuna Poinărei şi Constantinescu Ion, din aceeaşi comună, au început să se ocupe din 1952 de aprovizionarea cu arme şi alimente a celor urmăriţi de Securitate, în 1959 vor fi şi ei executaţi.

Cabanele şi stânele sunt colindate tot mai des de către partizani pentru că legăturile cu satele le fuseseră tăiate. Şi deplasările le făceau cât mai des pentru a deruta Securitatea. Astfel, aceasta primea informaţii cât mai diversificate cu privire la poziţiile partizanilor. Prezenţa lor este semnalată în 1952 când la Gruişor, când la Zîrna, Pecineaga, Brătila, Robiţa, Fireşti, Valea Lespezi, Năneasa, Udrea, Dobroneaga, ori în muntele Drăghia sau chiar în Bucegi, pentru derulare. Astfel pe 2 august 1952 securiştii trec pe la stânele presărate de-a lungul Dîmboviţei şi pe 17-18 august îşi fac simţită prezenţa la Padina. Pe data de 7 septembrie 1952 este omorât Marinescu Ionel, în condiţii neelucidate.

Tot în toamna lui 1952 este arestată preoteasa Justina Constantinescu din comuna Poinărei, care îi ajutase foarte mult pe cei fugiţi şi care după tortură a stat 5 ani în temniţele comuniste. În anul 1953 cei din grupul „Haiducii Muscelului” se retrag spre comuna Poinărei şi în apropiere de aceasta, la „Rîpa Colţului”, îşi fac un adăpost principal; de aici vor ieşi numai la nevoie, pentru aprovizionare, deoarece poterele se înteţesc pe urmele lor. Sunt făcute noi recrutări, printre care Tomeci Gheorghe cu soţia lui, Elisabeta, Sorescu Nicolae, Sorescu Gheorghe, Sorescu Maria şi alţii. Acţiunea lor se îndreaptă şi spre pedepsirea cozilor de topor care îi terorizau pe ţăranii din comunele Corbi, Stăneşti, Brăduleţ, Nucşoara… Legăturile cu oamenii de încredere încep să fie făcute prin căsuţe poştale pentru a-i feri de arestări. Un anume Grigore Ion, zis Lepărău, le procură un aparat de radio pentru a putea asculta ştirile posturilor străine. Fata preotului Nicolae Constantinescu va fi bănuită că i-a ajutat pe partizani cu alimente între 1954-57. Căsătorită Pedruţ, a fost numită profesoară de istorie la Cobadin. De acolo a fost arestată pe 21 iunie 1958 şi a primii 12 ani prin sentinţa 174-21 septembrie 1959. Pe data de 18 septembrie 1958 născuse în temniţa de la Văcăreşti pe Justina- Libertatea, care a trebuit să stea închisă cu mama ei.

Dar cu doi ani înainte, în anul 1956, răsărise o „Floare de colţ” în voievodatul partizanilor. S-a născut Oana, fata Măriei şi a lui Tomiţă. Pe lingă bucurie au apărut şi mai multe griji. Anul următor s-au întors din închisoare părinţii, Iancu şi Laurenţia Arnăuţoiu, după 7 ani de detenţie. Locuitorii comunei l-au întâmpinat pe învăţătorul lor cu bucurie şi simpatie conducându-l trei kilometri până la Nucşoara. Tot în acest an, preotul Vasile Popescu a fost anchetat şi torturat timp de 36 de ore, intr-un pavilion al băii de la staţiunea Brădetu, de către ofiţerii de securitate Ploscaru şi Zamfirescu, pentru a-l determina să recunoască oficierea botezului Oanei. Nici de această dată ancheta n-a reuşit să obţină probele pentru arestarea preotului. Adevărul s-a stabilit numai după arestarea grupului partizanilor în 1958. Pentru a deruta pe urmăritori, bărbaţii din grup apăreau pentru scurt timp în munte, se făceau văzuţi, şi goana pornea după ei, în timp ce se retrăgeau cu atenţie spre grota de la Poinărei.

Cicerone IonițoiuRezistența armată anticomunistă din munții României – Organizarea grupului ”Haiducii Muscelului”, p. 64-67, Editura ”Gândirea românească”, 1993

 

(Visited 66 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.