Noul capitalism

Noul capitalism

by -
0 735

Întreaga mass media aferentă elitelor de stânga si impreuna cu ele sunt străbătute parcă de un fior anticapitalist, antiacumulare, anti-idividualism. De fapt, ca să fiu mai exact, atunci când vine vorba despre prosperitate, pare perfect acceptabil şi lăudabil să vorbeşti despre asta exclusiv în termeni generali, cât mai generali. Şi, cât mai populişti. Nicidecum, individuali. Nu, nu, nu!

Putem discuta, aşadar, despre… bunăstarea poporului, despre acumularea exersată de către stat în folosul… celor mulţi, despre prosperitatea ţării, despre beneficiile capitalismului în folosul… mulţimilor. Bunăstarea, acumularea, crearea de bogăţie, capitalismul se vor a fi transformate în atribute de uz comun, care susţin discursiv o dorită şi iluzorie „normalitate”, cu veleităţi egalizatoare. Aţi mai văzut vreun reportaj despre cel care a plecat de la nimic şi şi-a construit o afacere de succes? Aţi mai văzut sau auzit sau citit vreun îndemn la iniţiativă privată, vreo referire la cum a reuşit cineva să acumuleze avere prin munca si perseverenta si creativitate si dedicare si sacrificiu? Si, dacă aţi mai văzut asa ceva, ce pondere au asemenea istorii în cacofonia stangii care domină mediile? Aţi mai găsit vreo referire la vreo lege dedicată în totalitate impulsionării investiţiilor străine şi/sau autohtone sau la impulsionarea mediului privat? Câte interviuri şi anchete şi reportaje şi articole şi emisiuni televizate despre oameni de afaceri oneşti, care au răzbit prin forţe proprii aţi mai văzut, auzit sau citit în ultimii ani (să nu aud tâmpenia colosală care afirmă că asemenea oameni de afaceri NU există) ? Câte discuţii serioase, inteligibile şi oneste despre capitalismul românesc, despre ce este şi despre cum ar trebui să arate – din perspectiva celor puţini care mai produc plus-valoare în zona privată – se poartă în spaţiul public autohton?

Nu vreau să dau cifre, pentru că aş risca să fiu profund imprecis. Însă, senzaţia mea extrem de neplăcută este aceea că, atunci când vine vorba de capitalism şi acumulare, personalizarea performanţei în afaceri este privită cu jenă şi este introdusă la capitolul „tabu”-uri. Individalismul performant, producător de plus valoare este acceptabil eventual în sport, artă şi muzică. Nicidecum, în afaceri. Nu care cumva să înţelegem, oricât de incomod ar fi, că excepţionalismul în mediu privat nu este sub nici o formă o trăsătură atribuibilă maselor. Nu care cumva să realizăm că prin însăşi logica sa, capitalismul promovează competiţia şi aplaudă performanţă INDIVIDUALĂ (prin „individual” înţelegând unităţi economice, indivizi sau echipe de sine stătătoare). Ar fi o adevărată blasfemie la adresa paradigmei asistenţialiste, de masă, la adresa noii stângi occidentale să facem aşa ceva. Să fim bine înţeleşi, nu sunt în vreun fel împotriva generozităţii, atât timp cât ea este un drept şi o responsabilitate ale celor care sunt în stare să producă bogăţie/plus-valoare şi nu o obligaţie impusă de stat acestora, pentru a se putea finanţa apoi ineficienţa şi nemunca şi lenea şi perpetuarea la putere…

Noul capitalism occidental pare din ce în ce mai despuiat de valorile sale tradiţional-fundamentale – efort, meritocraţie, creativitate, profit, recunoaştere, competiţie, onestitate, reputaţie, încredere, generozitate. Noua realitate de stânga salivează la şi se bucură abundent de acumulările capitalismului tradiţional – acumulări săvârşite de PERSOANE, de lideri, de vizionari, de inovatori, de peformeri – în timp ce perorează isteric despre noile valori: egalizare, nivelare, echitate, colectivism, relativism, nondiscriminare. (Da. Este discriminant şi frustrant şi, de-a dreptul, inechitabil să te prinzi că, în capitalismul occidental, unii îşi propun şi, apoi, devin capabili să producă bani, în timp ce majoritatea, nu…).

Şi, între timp, stânga acuză dreapta politică de… populism ! (autor: Daniel Uncu)

(Visited 114 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.