Mitropolitul Irineu Mihălcescu despre Francmasonerie
Studiul de faţă este de fapt un extras din cartea Teologia luptătoare scrisă de părintele Irineu Mihălcescu, cel ce avea să devină mai târziu mitropolit al Moldovei. Se ştie despre autor că el înşusi a fost o perioadă francmason. Deci informaţiile privitoare la francmasonerie pe care le găsim în această lucrare provin “dinăuntru” şi sunt cu atât mai preţioase şi mai demne de încredere. Retrăgându-se apoi din francmasonerie după ce şi-a dat seama de adevarata ei faţă, şi scriind împotriva ei, Mihălcescu a devenit ţinta urii francmasonilor, care l-au ucis prin otrăvire văzând în el un trădător periculos.
Originea francmasoneriei
Cuvantul „francmason” inseamna „zidar liber”, iar francmasoneria sau masoneria este o societate secreta, care poarta acest nume, pentru ca in organizatia si ritualul ei se serveste de unelte de care se folosesc zidarii, bunaoara: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc., pe care le interpreteaza in chip simbolic si imparte pe membrii ei in trei grade sau trepte, carora le da numele de: ucenici, lucratori si maestri.
Indreptatirea acestei numiri o intemeiaza scribii francmasoni in doua feluri:
Unii sustin ca francmasoneria isi trage originea de la Hiram, arhitectul templului lui Solomon. Numirea de Ioachim si Boaz a celor doua coloane din templul masonic, cum se numeau si coloanele din fata templului lui Solomon, legenda care circula printre francmasoni si se preda ucenicilor la primirea in loja, ca adica Hiram a fost ucis de trei ucenici zidari, pentru ca el nu a vrut sa le spuna si lor cuvantul de ordine al maestrilor; precum si simbolismul unora din riturile masonice, ar fi dovada de necontestat, ca aceasta este obarsia adevarata a francmasoneriei si ca ea era organizata atunci, pe vremea lui Solomon, aproape la fel ca astazi. Dar, chiar francmasonii mai luminati recunosc, ca aceasta legenda nu era cunoscuta in cercurile lor inainte de veacul XVIII, si ca s-a nascocit – dupa toata probabilitatea – spre a se da mai mare insemnatate si mai mult fast noului infiintat grad de maestru.
Altii sustin ca obarsia francmasoneriei s-ar trage de la asa-zisii zidari liberi ori cioplitori de pietre ornamentale si constructori ai domurilor monumentale din evul mediu, dar e fapt nediscutat ca acesti zidari nu aveau nimic din organizarea francmasoneriei propriu-zise.
Cat despre parerile ca francmasoneria ar fi asa de veche ca si omenirea si ca deci Adam sau chiar Dumnezeu ar fi cel dintai mason, sau ca ea si-ar avea obarsia in misterele religiei grecilor si egiptenilor, sau in ordinul templierilor sau al crucii trandafirii (roza) etc., acestea nu pot justifica intru nimic numele de francmason, nici intrebuintarea uneltelor masonice in francmasonerie. Idea ca Adam sau Insusi Dumnezeu ar fi cel dintai francmason a fost pusa in circulatie de masoneria numita misraim, aceea care a fost infiintata de fratii Bedarride din Avignon. Ea a fost insusita si sustinuta – mirabile dictu – de Lessing.
Probele la care se supun initiatii in unele loji masonice au asemanare cu misterele religiilor grecesti si egiptene si indeosebi intru-catva cu misterele eleusinice, mai mult cu ale Cibelei si foarte mult cu ale Isidei.
Dar originea masoneriei nu este asa de veche si asemanarile nu sunt concludente. De la templieri a imprumutat francmasoneria foarte multe elemente, in numeroase tari, si a existat chiar un sistem de masonerie templierica, cu mai multe ramificatii. Nici la templieri nu trebuie cautata obarsia intregii francmasonerii, pentru ca in esenta ea difera mult de organizatia templierilor. Cu Crucea roza, francmasoneria are prea putine note comune, asa ca, nici in aceasta nu i se poate pune obarsia.
Obarsia sigura a francmasoneriei dateaza din anul 1717 si tara in care s-a organizat intaia oara este Anglia. De la introducerea reformei religioase alte tari, zelul credinciosilor si al comunitatilor pentru inaltarea de monumentale biserici. Aceasta a avut ca urmare decaderea breslei zidarilor liberi, care nu mai gaseau de lucru decat prea putin. In aceste imprejurari critice pentru ei, Teofil Desaguliers, predicatorul reformat al Curtii regale, predicatorul James Anderson si arheologul George Payne, isi propusera sa dea breslei zidarilor liberi alta menire si anume: zidirea unui templu spiritual in inima omului prin cultivarea a ceea ce este „bun, nobil si frumos”, cu alte cuvinte o moralitate fara religie, deci atee si intemeiata numai pe ratiune.
Patru societati de zidari liberi se intrunira in ziua de 24 iunie 1717, intr-un restaurant din Londra, unde pusera bazele societatii „of free States Masons” si consimtira sa urmareasca scopul propus de cei trei barbati.
Aceasta a fost ziua intemeierii francmasoneriei albastre sau englezesti, ori inceputul lojelor Sfantului Ioan, cum s-a mai numit ea in amintirea Sfantului Ioan Botezatorul, a carui nastere se serbeaza in ziua de 24 iunie.
Ideile masonice au prins repede si s-au raspandit cu iuteala in toate tarile din apusul Europei, castigand un mare numar de membri indeosebi din patura culta a societatii si chiar dintre capetele incoronate.
Schimbarea directiei
Francmasoneria s-a schimbat insa la fata si a luat indata infatisari diferite, urmarind cu totul alte scopuri, datorita elementului satanic care a patruns in ea cu duiumul si a aservit-o intereselor lui. Intr-adevar, masonii, care au pus stapanire in toate tarile pe finante, industrie, comert, presa etc., nu puteau lasa sa le scape din mana un instrument de dominatie asa de minunat pentru ei. Otrava ateista din insusi embrionul masonic trebuia intetita si exploatata.
S-au amestecat deci, in inacritul aluat al francmasoneriei principii disolvante din Talmud, din Cabala si din magie, s-a dat simbolurilor cultului alta interpretare, adaptate adevaratelor scopuri, criminale, ale miscarii masonice. S-au introdus ca termeni de exprimare cuvinte evreiesti si orientale, francmasoneria fiind transformata in curand in Sinagoga Satanei. Nu numai ca s-a transformat radical francmasoneria originala, destul de hibrida de la primele ei inceputuri, ci s-au infiintat o puzderie de noi si felurite genuri de masonerie. Astfel, in anul 1756, evreul Ştefan Morin puse in ordine cele 25 de grade ale masoneriei templierilor si le introduse din America, unde alti masoni, ca sa poata crea venituri mai mari lojelor, le ridicasera la 33, cum au ramas pana astazi. Un alt mason, celebrul escroc Iosef Balsamo, cunoscut sub numele de graful Cagliostro ( 1795) a infiintat francmasoneria coptica, cu 90 de grade, si a primit in loji si femei.
Alti trei masoni evrei, fratii Bedarride din Avignon, au infiintat francmasoneria numita Misraim, tot cu 90 de grade si cu idei cabalistice si cu totul bizare. Francmasoneria albastra, cu cele trei grade ale ei nu a mai multumit in curand mania gradelor, si fu considerata ca un simplu noviciat care pregatea pentru gradele superioare. Se infiinta astfel o noua francmasonerie numita scotiana, care la randul ei fu considerata ca un grad intermediar intre francmasoneria albastra si intre gradele superioare. Acestea sunt trei:
I. al templierilor, cu alte patru sisteme divizionare; sistemul capitolului de Clemont, sistemul strictei observante, sistemul clericalatului si sistemul suedez sau crestin;
II. – sistemul crucii trandafirii (roze) si
III. – sistemul egiptean cu subdiviziunile: sistemul coptic, sistemul mistraim si sistemul sau mitul memfitic. (Pentru amanunte vezi Preotul I. Mihalcescu, op. cit. pag. 892-895.)
Dupa obarsie, francmasoneria nu este, dar, ceva care sa impuna prin vechimea sa, iar trecutul ei este patat de crima si sange. In tarile catolice si mai cu deosebire in Franta, francmasoneria a luptat cu orice fel de arme impotriva Bisericii si a monarhiei. Enciclopedistii si mai toti fauritorii si capii marii revolutii au fost francmasoni. Intrigile pe care ei le-au tesut, calomniile pe care le-au pus in circulatie si, in genere, mijloacele de care s-au servit, ca sa doboare pe Maria Antoaneta, vor ramane pentru totdeauna o pata nestearsa pe numele de francmason.
In revolutiile franceze din 1848 si 1870 francmasonii si-au avut partea lor, iar dezastrul Frantei in actualul razboi se datoreaza in intregime comunismului, care este opera masoneriei.
Revolutiile care au desfiintat monarhia si au proclamat republica in Portugalia, in Rusia si in Spania, sunt tot opera francmasoneriei si, dupa socotinta unor istorici, nici una din revolutiile care s-au produs de la veacul XVIII incoace nu s-a facut fara amestecul criminal al lojelor masonice.
Putin despre organizare, initiere, ritualuri si simboluri
Organizarea francmasoneriei variaza putin de la un fel de masonerie la altul si de la o tara la alta. In esenta, ea se reduce la urmatoarele:
Unitatile in care sunt grupati membrii se numesc loji. Ceea ce sunt cluburile pentru partidele politice, sunt lojile pentru masoni. In fruntea fiecarei loji sta un venerabil, ajutat de un consiliu. Mai multe loji formeaza o mare loja, condusa de un mare maestru, inconjurat de venerabilii lojilor componente.
Intrarea in francmasonerie se face prin primirea novicelui in loja cu un anume ceremonial, sau in termeni masonici, potrivit ritualului. Novicele este introdus in incaperea numita templu, legat la ochi si numai dupa ce i se pun diferite intrebari, este dezlegat, ca semn ca, intrand in loja, a trecut din intuneric la lumina. Aici se observa mai intai un tablou care infatiseaza cerul instelat, un glob pamantesc, un ghiveci cu o floare, un craniu omenesc, o carte deschisa, un echer si un compas. Dupa interpretarea masonica, aceste lucruri ar avea urmatoarea semnificatie: Cerul, pamantul cu floarea si craniul simbolizeaza natura de deasupra, dimprejurul si dedesubtul nostru si formeaza toate la un loc primul izvor al cunostintei omenesti. Cartea, care uneori este Biblia, simbolizeaza stiinta. Dar pentru ca stiinta din carti e lucru mort, se pune in mana novicelui un dreptar si un compas, care simbolizeaza stiinta vie, a vietii sociale, si anume: echerul are sa slujeasca la masurarea dreptatii, iar compasul la intinderea iubirii de oameni a noului francmason.
Dupa ce se mai savarsesc unele acte simbolice si se pun la probe ciudate, ca sa se vada daca are curaj si e statornic in hotararea de a intra in francmasonerie, novicele depune juramantul de credinta in masonerie si e proclamat membru al lojii.
Ritualul acesta si simbolismul lucrurilor si faptelor din care el consta, variaza la primirea celorlalte doua grade ale francmasoneriei albastre, de lucrator si maestru, se complica si se schimba cu totul la gradele superioare, in special la primirea gradelor 18 si 33, spre a corespunde scopului ascuns al francmasoneriei si mijloacelor cunoscute numai membrilor acestor grade superioare pentru atingerea scopului urmarit de ea si prin ei.
Fiinta francmasoneriei – versiunea francmasonilor
Ce este francmasoneria? Cautand sa stabilim semnificatia cuvintelor „francmason si francmasonerie” sau „mason si masonerie”, am zis la inceputul capitolului, ca francmasoneria este o societate secreta si am aratat de unde ii vine numele. Dar aceasta nu ne spune nimic despre ceea ce este ea, care ii este fiinta.
„Uniunea masonica – zice o carte de instructie pentru francmasoni – este comunitatea nevazuta – mai presus de granite, de rasa, de culoare, de nationalitate, de clase, de stari, intr-un cuvant, de toate deosebirile din afara dintre oameni, care trece anume chiar peste deosebirile dinauntru de credinta religioasa, de confesiune si de conceptie despre lume – a tuturor personalitatilor din trecut, prezent si viitor, care s-au straduit pentru innobilarea lor si desavarsirea omenirii.
Definitia aceasta este o copie ad-litteram a definitiei Bisericii crestine, sub forma de comunitate, cu insusirea speciala de nevazuta, cum o infatiseaza protestantismul. Aceasta o accentueaza si mai bine aceeasi carte de instructie masonica prin cuvintele: „Constiinta curat masonica se vadeste, indiferent de semnele din afara de recunoastere dintre membrii lojilor, numai prin faptele morale izvorate din dragostea de oameni, fapte care sunt comune tuturor oamenilor nobili, fie ca se numesc, ori nu, francmasoni.
Intocmai cum Biserica crestina ne vorbeste de o „comunitate a sfintilor” si intelege prin ea societatea nevazuta, curat spirituala, care se intinde si dincolo de moarte, a tuturor piosilor care stau in slujba Dumnezeirii, ceea ce constituie cel mai mare merit al lor, tot astfel si francmasoneria recunoaste comunitatea nevazuta a tuturor celor care voiesc binele, mai presus de orice granita de spatiu si de timp. Vesnic, adica avand putere din cel mai carunt trecut, in timpul de fata si in cel mai indepartat viitor, este numai binele moral. Binele insa, indeplineasca-se in ascuns, pe nevazute, asa ca sa nu stie stanga ce face dreapta”.
Daca francmasoneria ar fi ceea ce rezulta din aceste doua citate, ar insemna ca ea este o societate filantropica, de o impunatoare inaltime morala, avand numai neajunsul de care sufera orice morala, care nu se altoieste pe religie, adica de a nu-si putea ajunge si implini scopul urmarit, oricat ar fi el de sublim, … dar francmasoneria este cu totul altceva decat ceea ce crede instructiunea masonica ca ne infatiseaza.
Adevarul despre fiinta francmasoneriei
Mai intai, pentru ce este secreta masoneria, pentru ce nu lucreaza la lumina zilei, daca nu are nimic de ascuns, daca nu urmareste alt scop si nu se serveste de alte mijloace decat de cele marturisite, care n-au pentru ce sa fie tainuite?
Apoi, netinand seama de deosebirile din afara dintre oameni, de: granite, rasa, culoare, nationalitate, clase si stari, francmasoneria pretinde ca lucreaza pentru intronarea in lume a celor trei principii ale marii revolutii franceze: libertate, egalitate si fraternitate, si ca in activitatea ei da dovada de cea mai larga toleranta, … dar iata, dupa propria lor marturie, ce sunt libertatea, egalitatea si fraternitatea masonice:
„Libertate. Arma atotputernica cu care noi am rasturnat lumea, inseamna independenta fara margini si fara restrictii, sustragere de la orice autoritate; inseamna libertatea spiritului, care nu poate fi stanjenita de nici o revelatie; inseamna independenta vointei, care nu se supune nici unei puteri, care nu recunoaste nici rege, nici Dumnezeu… Cu ajutorul libertatii, ca parghie, si al pasiunilor omenesti, ca punct de sprijin, noi vom rasturna pentru totdeauna pe regi si pe preoti, acesti dusmani neinduplecati ai neamului omenesc, mai funesti pentru omenire decat tigrii pentru celelalte animale”. Iata-i pe francmasoni proclamandu-se, pe temeiul principiului de libertate, anarhisti si atei, dusmani neimpacati ai monarhiei si ai religiei!
Iata-le toleranta fata de convingerile politice si religioase ale celor ce nu fac parte din lojile lor!
„Egalitate. Instrumentul atotputernic cu care noi am transformat lumea inseamna: egalizarea proprietatilor, caci drepturile omului la pamantul comun, ca cetatean al unei singure si aceleiasi lumi, ca copil al unei singure si aceleiasi mame, sunt mai vechi si mai sacre decat toate contractele si decat tot dreptul nescris, si prin urmare aceste drept uri trebuie restabilite, iar contractele trebuie rupte si dreptul nescris trebuie desfiintat”. Iata comunismul sub forma lui cea mai noua: bolsevismul, justificat si propovaduit de loji, ca principiu al egalitatii!
„Fraternitate. Fagaduinta atotputernica cu care noi am stabilit puterea noastra, inseamna: fratia in francmasonerie, pentru a construi un stat in stat, cu mijloace si functiuni independente de stat si necunoscute statului; fratia in francmasonerie, pentru a construi un stat deasupra statului, cu o unitate in cosmopolitism, cu o universalitate care face ca francmasoneria sa fie superioara statului si sa-l conduca; fratia in francmasonerie, pentru a constitui un stat in contra statului, atata vreme cat vor mai exista armate permanente, care sunt instrumente de aparare, principii parazitare, piedica a oricarei infratiri. Prin ajutorul fraternitatii, ca parghie, si prin urile omenesti, ca punct de sprijin, noi vom face sa piara pentru totdeauna parazitismul si represiunea armata, aceasta ciuma nepotolita, aceasta groaza salbatica a neamului omenesc”. Iata proclamata ura impotriva armatei, ca sustinatoare a ordinei in stat, in numele fraternitatii masonice!
Urmatorul juramant rezuma si accentueaza cuprinsul libertatii, egalitatii si fraternitatii masonice:
„Jur sa nu am alta patrie decat patria universala…
Jur sa combat fara crutare totdeauna si pretutindeni: hotarele natiunilor, hotarele mosiilor, ale caselor si ale atelierelor, precum si granitele familiilor.
Jur sa pun la contributie intrega mea credinta pentru triumful nesfarsit al progresului si al unitatii universale si declar ca profesez negatia lui Dumnezeu si a sufletului”.
Lupta francmasoneriei impotriva crestinismului
„Trecerea peste deosebirile dinauntru de credinta religioasa si confesiuni”, trambitata de masonerie ca un act de mare largheta de suflet din parte-i, ca o binevoitoare ingaduinta fata de credinta religioasa a celor ce bat la usile hrubelor lor, se schimba dar, dupa depunerea juramantului de credinta masonica, in ateism cras, in tagaduirea existentei lui Dumnezeu si a sufletului. Insasi formula: „Marele Arhitect al Universului”, sub care pare a se adaposti in loji ideea de Dumnezeu, este o amagire, o minciuna sfruntata, pentru ca initiatilor de gradul 25 masonic li se spune raspicat: „Marele Arhitect al Universului, in onoarea caruia arde tamaia lojilor si atelierelor, nu este Dumnezeu, ci ingerul luminii, geniul muzicii, spiritul focului”.
Dar, daca nu exista Dumnezeu si suflet, nu exista, dupa logica masonica, nici inger, geniu si spirit, ci aceste expresii sunt vorbe goale, carora nu le corespunde nimic real.
Dupa altii, „Marele Arhitect al Universului” este insasi francmasoneria, care se intituleaza cu emfaza si „Marea Asociatie de distrugere universala”.
Dupa aceasta interpretare, literele D.G.A.D.U. care reprezinta, pentru profani, initialele cuvintelor frantuzesti:
„Du Grand Architect de l’Univers”, sunt pentru francmasoni initialele francmasoneriei: „De la Grande Association Destructive Universelle.
In fine, dupa conceptia materialista despre lume a masonismului, dumnezeul masonilor este Natura sau, mai exact, Omul, caci iata marturisirea facuta de un mare mason evreu: „Cred in eterna Materie-Mama… si in Om, Fiul ei iubit… Carele din Materie s-a zamislit si din Pamantul, ce-l sustine si-l nutreste, s-a facut…”.
Pentru raspandirea ateismului in lume, francmasoneria duce o inversunata lupta fatisa. Razboi lui Dumnezeu! Ura lui Dumnezeu!, a strigat in plin congres international un cunoscut mason, iar un alt mason a zis: „Infamul este Dumnezeu. Trebuie sa zdrobim Infamul”.
Razboiul dus de masonerie este indreptat cu indarjire speciala impotriva Crestinismului. Atat in teorie cat si in realizare, totul este indreptat impotriva Bisericii Crestine, impotriva ei si numai impotriva ei si impotriva Capului ei nevazut, Iisus Hristos, este strigatul de alarma al unui eminent scriitor crestin.
„Evanghelile trebuie arse – scrie un mason -, fiindca paganismul este mai putin periculos pentru credinta masonica decat crestinismul”.
Razboi de moarte Crestinismului!, racneste un mason. Trebuie sa extirpam lepra devoranta a Crestinismului, tipa altul. Va veni vremea – cobeste un inversunat mason – cand crucile si icoanele vor fi aruncate in foc, potirele si vasele sfinte schimbate in unelte nefolositoare, bisericile prefacute in sali de concert, de teatru, sau de adunari si, cand n-ar putea sluji unui asemenea scop, in hambare de grane si-n grajduri de cai. Sa nadajduim ca va veni o zi, cand multimea, luminata de astadata, se va minuna, cum de nu s-a savarsit inca de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci tabula rasa din tovarasii popimii. Cobirea s-a implinit intocmai de bolsevismul rusesc si de revolutia spaniola, si unul si alta roade inveninate ale francmasoneriei.
Aceeasi soarta trista ar fi avut si Biserica noastra stramoseasca, daca providentialul conducator al statului roman, Generalul Antonescu, n-ar fi luat masurile de starpire a masoneriei in tara si daca n-ar fi pornit razboiul de nimicire a bolsevismului muscalesc.
In alte tari, ca: Germania, Italia, Spania, Ungaria, Bulgaria, Turcia si Japonia, francmasoneria a fost, asemenea, mai de mult sau mai decurand, proscrisa si lumea va fi tamaduita de virusul bestiei masonice.