Misiunea românilor de a reînvia spiritul bizantin
Oare misiunea României nu constă în a realiza ceea ce Rusia n-a realizat? Istoria ei (a Rusiei, n.n) a început ca o adevărată renaștere a spiritului bizantin pe pământul slav, renaștere ce s-a oprit odată cu mutarea centrului de la Kiev la Moscova, unde spiritul lui Gengis-Han a devenit dominant. Tradiția acestuia o continuă bolșevismul, în măsura în care, cu mare forță, organizează totul. Or, tradiția bizantină nu-i oare demnă să renască la rândul ei? N-ar însemna oare o enormă îmbogățire dacă acest ton, care a răsunat împreună cu altele de-a lungul întregului Ev mediu și al cărui ecou a declanșat propriu-zis Renașterea italiană, s-ar auzi din nou? În Rusia n-ar putea să o facă. Ca esență, elementul bizantin a murit de multă vreme acolo sau a devenit ireal. Birocrația era moartă, ireală era educația, pe de-o parte, și Biserica, pe de alta, în măsura în care trebuie să continue Bizanțul viu. Numai în ținerea liturghiei continua să supraviețuiască autentic elementul bizantin viu, dar aceasta nu dintr-o concordanță religioasă ci datorită înclinației primare a rusului pentru teatru. În plus, religiozitatea rusească e pur rusească; e originar creștină în măsura în care creștinismul originar era primitiv, nu bizantin.
Or, nu știu cum stau lucrurile cu religiozitatea românească; ea nu mi-a produs o impresie adâncă. Cei mai înalți prelați mi-au părut acolo niște paradoxuri vii, în măsura care lasă să li se vadă un exterior care, pentru mine, cel obișnuit cu Rusia, apare asociat indisolubil cu gravitatea și cu strictețea, deși în realitate, ei sunt mai degrabă niște abați ai secolului al XVIII-lea; despre unii dintre ei erau colportate cele mai galante aventuri, care abia dacă le dăunau reputației. Însă, fără îndoială, Biserica românească este vie. Numai acolo, Biserica greco-ortodoxă nu a încremenit. Și astfel, dacă religiozitatea necesară e prezentă, numai în România elementul bizantin ar putea să trăiască o nouă renaștere în sfera religiosului. În celelalte sfere, el poate să renască în mod absolut cert doar acolo.
Potrivit legii unicității evenimentelor, renașterilor se produc întotdeauna numai în corpuri noi. Astfel, Elada antică s-a reîntors, ca artă, în Renaștere, ca spirit în clasicismul francez, și, în sfârșit, ca filozofie, în corpul idealismului german. În Grecia, Elada nu va renaște cu siguranță. Dar nici Bizanțul, această monadă culturală în raport cu Elada antică. Pe el, în consider predestinat unei noi întrupări în slavism. Oriunde s-a întâmplat așa până acum, la bulgarii, la sârbii, la rușii medievali, manifestarea a fost autentică. Însă numai în punctele culturale cele mai înalte, întrucât distanța culturală dintre aceste popoare și Bizanț era mult prea mare. Dimpotrivă, în România, elementul bizantin va renaște în cea mai înaltă expresie a sa. (…) De-a lungul stăpânirii turcești, domnitorii Moldovei au continuat neîntrerupt doar tradiția bizantină. Or, influența culturală are aceeași pantă de curgere ca și apa. Așa cum estonienii și letonii vor continua spiritul baronilor baltici, și pe acele al erei burgheze, toate manifestările culturale românești pe care le-am cunoscut poartă un caracter bizantin. De la bucătărie – e aproape identică bucătăriei rusești, de unde rezultă că amândouă își au obârșia în Bizanț – trecând prin spirit până la poezie.
Acest element bizantin este cel pe care românii, înțelegându-l greșit, îl iau drept “latinitate”. Astfel, misiunea lor Europeană, dacă au vreuna, ar trebui să fie neîndoielnic aceea de a deștepta la o nouă viață spiritul bizantin. Și desigur, această țară și acest popor pot avea un viitor mare.
Autor: Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei, Institutul European, Iași, 1993.
Mi se pare rusinos a ignora izvoarele istorice pe temeiul unor prejudecati. Cine zice ca Eusebiu minte? Izvoarele care il confirma? Nu, desigur. Dar cine? Cei care il urasc pe Sfantul Constantin cel Mare si care ii cauta nod in papura? Corect! Pentru ce spun ei ca minte Eusebiu? Ca vorbeste frumos de Constantin cel Mare! Pai asta nu-i istorie, este dusmanie pe fata, nu este discutie pe marginea unor evenimente istorice, ci pur si simplu denigrare si persecutie. Este ce fac ungurii cand spun ca romanii sunt de vina pentru Ip si Traznea, ca „i-au provocat pe soldatii unguri”. Cum? Vorbind romaneste. Aceeasi logica o avem si aici. Occidentalii au hotarat ca este rau Constantin cel Mare, deci sursele istorice care zic altceva – cam toate, adica – sunt false. Cat priveste ca Sfanta Elena era grecoaica, te rog sa-mi spui si mie care sunt izvoarele istorice din care ai aflat asta. Nu ce zic ultra-nationalistii greci, care si pe Sfantul Ioan Gura de Aur sau Efrem Sirianul vor sa-i faca greci. Ce spun izvoarele istorice. Iar in ceea ce il priveste pe Constantin cel Mare, originea sa tracica este practic nedisputata pe linie paterna (doar pe linie materna grecii vor s-o faca pe Sfanta Elena grecoaica, pentru ca o chema Elena, ca pe o multime de femei de origine latina, celta, ilira, tracica, siriaca samd). Si mai presus de toate, vezi ca insusi Constantin cel Mare a zis „Roma mea e Serdica”. Dar probabil ca el nu stia ce nationalitate are, se credea traco-roman ca nu stia de unde vine, avea nevoie sa-i explice istoricii occidentali papistasi si protestanti ce si cum… Asta nu e discutie pe marginea unor evenimente istorice, este o disputa sterila, asa cum sunt mii pe Softpedia si alte asemenea forumuri. De aceea nici nu mai continui, e ultimul raspuns pe care ti-l dau, odata cu o mica bibliografie, daca tot pretinzi ca te intereseaza subiectul. Inainte sa-l discuti, ar fi bine sa o parcurgi, alaturi de izvoarele acelea de care stii dinainte cat de subiective sunt.
Stephen Williams, Gerald Friell The Rome that did not fall: the survival of the East in the fifth Century, London, 1999.
Edward Gibbon, Decline and Fall of the Roman Empire, J.M. Dent & Sons, London, 1966
Edward Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, Editura Minerva, București, 1976
Nicolae Iorga, Byzance apres Byzance, Paris, 1935 (reeditată în 1971 în România, la Assoc. Int. d’Etudes du Sud-Est Européen, București).
Nicolae Iorga, Etudes byzantines, vol. I-II, Bucarest, 1939-1940.
Nicolae Iorga, Istoria românilor, vol. I-III, București, 1939-1941.
J. W. Barker, Justinian and the later Roman Empire, Madison, London, 1966.
Hans-Georg Beck, Respublica Romana. Vom Staatsdenken der Byzantiner, Munchen, 1970.
Stelian Brezeanu, O istorie a Bizanțului, București, 2005.
Nicolae Bănescu, Istoria Imperiului bizantin, vol. I-II, București, 2000.
Robert Browning, The Byzantine Empire, Washington, 1992.
Jack Linsday, Byzantium in to Europe. The story of Byzantium as the first Europe (326-1204 A.D.) and its further contribution till 1453 A.D., London, 1952.
John Bagnell Bury, A History of the Eastern Roman Empire from the Fall of Irene to the accession of Basil I (A.D. 802-867), London, 1912.
John Bagnell Bury, A History of the later Roman Empire from the death of Theodosius I to the death of Justinian (A.D. 395 to A.D. 656), London, 1923.
Nu ignor izvoarele de care vorbesti, insa nici nu iau niste scrieri care sunt recunoscute azi ca fiind in mare parte tendentioase si „ideologice” ca singurul adevar. Cartea lui Eusebiu la care banuiesc ca te referi este in primul rand un elogiu adus de acesta imparatului, iar cea a lui lactantiu are in principal rolul de a critica imparatii care au persecutat crestinii. Ambele opere sunt, intr-un fel, similare cu istoria scrisa de Roller, adica istorie scrisa cu misiunea clara de a favoriza o tabara si a o demoniza pe cealalta.
Genealogia lui Constantin este complicata si e gresit, dupa mine, sa-l numesti cu atata lejeritate „stra-roman”. S-a nascut, e adevarat, in Serbia de azi, insa mama lui era grecoaica, iar tatal un nobil roman cu origini discutabile si diverse (chiar si siriene). Cam exagerat de aici sa tragi concluzia ca ar fi fost „stra-roman” sau „traco-iliro-roman”. In orice caz, indiferent de originea lui, el nu s-a considerat niciodata altceva decat cetatean roman, era singurul lucru care conta atunci.
Nu mi se pare nimic rusinos in a discuta pe marginea unor evenimente istorice, chiar si in contradictoriu. Ce vezi rau in asta?
Spusele tale, Flavius, mi se pare ca tin de ideologia numita „demitologizanta”, care de fapt e pur si simplu batjocoritoare si antinationala si care domina anumite parti ale istoriografiei oficiale si care se bazeaza pe ignorarea izvoarelor ca si protocronismul si alte asemenea curente. Tot aici intra, fara suparare, si afirmatia ta despre Constantin cel Mare care arata fie ca ignori izvoarele din nestiinta, fie ca le ignori din ratiuni ideologice. Citeste Eusebiu de Cezareea si Lactaniu, pentru inceput, si o sa vezi cum era cu imparatii iliro-traco-romani, printre care este si Sfantul Constantin cel Mare. Stii, faptul ca nu cunosti izvoarele nu este rusinos, ca nimeni nu le stie pe toate. Dar sa comentezi fara sa le stii, ori sa le ignori din motive ideologice, asta este rusinos. Cel putin asa mi se pare mie, la varsta mea. Poate cei mai tineri vad altfel lucrurile.
Bizantul a fost o imparatie a credintei crestine!95% din documentele de care dispun istoricii,sint documente cu caracter religios,asa fiind una din legaturile de baza care ne leaga de Bizant. Stanpoleion este denumirea in limba greaca a orasului Constantinopole,Turcii l-au facut Stambul sau Istambul.Bizantul a fost fondat ca o colonie din secolul 7i.h.a orasului Megara din istmul Corintului,in Grecia!Imparatul Septimiu Sever a construit orasul.In anul 330 Constantin muta capitala aici si rectitoreste orasul.Imparatul a mutat capitala,vrind sa puna capat istoriei pagine a imperiului,Roma fiind centrul paginismului mondial pe vremea lui chiar pina in secolul 5.Constantin,a avut marea revelatie si incredere in noua religie,cind i sa propus sa nu mai foloseasca in lupta cu gotii lui Antaric stindarde de lupta cu acvila romana,ci stindarde cu semnul crucii,cu care semne a cistigat in luptele cu dusmanii care atacau portile Romei,multi senatori romani na-u putut fi convinsi ca semnul crucii ar fi avut un rol,raminind in continuare dusmani neimpacati ai Imparatului Constantin,asta fiind si unul din multiplele motive de a-si muta capitala! Sa auzim numai de bine!
Care e semnificatia faptului ca Menumorut a tinut de Constantinopol pe care eu n-o inteleg?
In secolul XIV, cand Tara Romaneasca si Moldova au devenit principate independente, Imperiul Bizantin era un stat in puternic declin, care nu mai avea cum sa-si exercite nici o autoritate in afara propriilor granite. Faptul ca cele 2 state romanesti depindeau din punct de vedere religios de patriarhia de la Constantinopol nu a dus niciodata la vreo subordonare politica fata de imparat. Nici nu avea cum, bizantinii practic nu mai existau din punct de vedere militar sau economic.
Care sunt imparatii „romani” ai Imperiului Bizantin?
In articolele recomandate se fac multe afirmatii indoielnice si speculative (in special in „Teologia istoriei…”). In general, par mai mult articole in genul istoriei hiperbolizate ce se scria in ultimii ani ai regimului comunist, menite sa promoveze anumite idei (mult exagerata maretie trecuta a poporului, identificarea nationalitatii romane cu religia crestin-ortodoxa, etc). Autorii pleaca de la fapte istorice reale, pe care insa le interpreteaza tendentios, le exagereaza sau prezinta ipoteze nedemonstrate ca adevaruri. Prezentarea imparatului Constantin ca „stra-roman” mi se pare in acest caz exemplul tipic pentru aceste „metode”.
Am fost crestinati de Apostolul Andrei,la acea data nu se destramase Imperiul Roman,de la Roma!
Multe greseli, Flavius, intr-un text atat de scurt! E bine ca recunosti ca tineau de Constantinopol multi „domnitori locali”, dar e limpede ca nu intelegi semnificatia faptului. Iar Moldova si Muntenia tineau de Constantinopol si politic, iar ce insemna ca tin religios de el era pe atunci tot una cu a tine politic. Patriarhul era loctiitorul imparatului cand acesta era ucis sau facut prizonier, sau tara era sub ocupatie. Mai mult, pe tronul „Imperiului bizantin” au fost si domnitori romani, ba chiar si dinastii, precum si mai multe tari romanesti. Te opresti la Muntenia si Moldova. Dar Muntenia, inainte de a fi in sec. XIV stat independent, a fost parte, cel putin in regiunile ei de campie, din Imperiul asanestilor, care se revendica drept continuator legitim al Imperiului roman inclusiv pe criteriu etnic. De asemenea, uiti cu totul ca mai existau si alte tari romanesti. Tribalia sau Timocul, Valahia/Romania Mare, Valahia/Romania de Sus, Valahia/Romania de Jos, numai intre Dunare si Marea Egee. Mai erau Ragusa, Valahia/Romania dintre coastele dalmate si Iliria si altele. Cele mai multe priveau catre sau tineau de Constantinopol. Citeste si https://foaienationala.ro/serban-cantacuzino-si-ideea-bizantina.html si vezi „cât era de dominantă în spiritul strămoşilor noştri (în prima jumătate a veacului al XVII-lea) ideea că suntem un fragment al împărăţiei de Răsărit rămas în afara atotputerniciei şi influenţei Islamului politic şi religios”. Mai uita-te si pe
https://foaienationala.ro/romania-sau-imperiul-roman-cu-capitala-la-bizant.html
https://foaienationala.ro/teologia-istoriei-formarea-neamului-romanesc.html
https://foaienationala.ro/theodor-capidan-macedoromanii.html
https://foaienationala.ro/imperiul-romano-bulgar-al-asanestilor.html
etc.
Sau la Nicolae Iorga, Byzance apres Byzance (exista si un rezumat in romana pentru cei care nu pot citi in franceza).
Moshu:
Se poate ca Menumorut sa fi fost vasal al bizantinilor sau sa fi primit vreun titlu onorific din partea imparatului (asa cum era practica lor diplomatica), dar la fel s-a intamplat cu foarte multi alti domnitori locali, din diverse regiuni.
Moldova si Muntenia tineau de Constantinopol strict din punct de vedere religios, nu politic.
Din vremea imparatului Heraclios, imperiul a adoptat limba greaca si s-a grecizat practic in intregime. El n-a mai reprezentat romanii decat pur in teorie, fiind de fapt un imperiu multinational dominat de greci/grecizati.
Care e rolul atat de important al acestui stat pentru noi, romanii? Practic in momentul consolidarii celor 2 state romanesti medievale, imperiul era deja pe moarte.
Nu inteleg la ce te referi cand spui „este tara noastra, indiferent cine a cotropit-o intr-o epoca sau alta”. Imperiul Bizantin si teritoriile stapanite de acesta nu sunt deloc „tara noastra” (in afara de Dobrogea).
Oare?
Menumorut nu tinea de Constantinopol? Primii unguri nu la Constantinopol s-au botezat? Si cum au ajuns acolo? Nu prin romanii din Panonia? Dar Muntenia si Moldova nu tineau tot de Constantinopol? etc etc
E adevarat ca grecii au incercat sa puna stapanire pe Imperiul Roman si sa-i elimine pe ceilalti, dar n-au reusit asta niciodata. Iar rolul romanilor in Imperiu si al Imperiului pentru romani a fost si ramane urias. Pana la urma, este tara noastra, indiferent cine a cotropit-o intr-o epoca sau alta.
Stiu ca Imperiul Bizantin a fost, juridic vorbind, Imperiul Roman, si ca insusi denumirea „bizantin” este o inventie moderna. Insa el nu mai avea din adevaratul imperiu decat numele si elemente de organizare. Limba sa era greaca, nationalitatea dominanta de asemenea, iar in afara de sudul Italiei si unele regiuni din Balcani nici macar nu stapanea zone cu populatie romanizata. De aceea spun ca acest imperiu, cu toate calitatile pe care le-a avut pentru epoca respectiva, nu ne reprezinta in nici un fel pe noi ca romani.
Din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul:
Cap. 2
26. Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt faptele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri.
Cap. 10
11. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.
Cap. 11
2. Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni.
9. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt.
18. Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul.
Cap. 12
5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,
Cap. 14
8. Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.
Cap. 15
3. Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!
4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că tu singur eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute.
Cap. 16
19. Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.
Cap. 17
15. Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi.
Cap. 18
3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
23. Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta.
Cap. 19
15. Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul.
Cap. 20
3. Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva vreme.
8. Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării.
Cap. 21
24. Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.
26. Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
Cap. 22
2. Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.
23. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.
24. Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.
25. Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.
26. Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
27. Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.
@Alex, cultura generala poate fi foarte folositoare, sa stii! Imperiul roman de rasarit a fost statul care a incercat cel mai mult sa traiasca Evanghelia dintre toate statele din istorie. Asta este „spiritul bizantin” de care se vorbeste in articol. Cat de Rusia, las-o balta! In Rusia 60% sunt atei, staul e mafioto-kgb-ist si asa sunt cei mai multi dintre clerici. Tu confunzi ce au facut unii rusi, mai ales din emigratia anti-comunista cu statul rus care e satanist. Si nici nu stii nimic din ce au facut si fac romanii in raspandirea Evangheliei. Asa cum ti-am spus, cultura generala poate fi foarte folositoare.
@Mihai,
daca tot citezi din Scriptura, vezi si Apocalipsa 21,24. Ca in ce a spus Alex deasupra nici rusii, nici grecii nu cred.
@Alex
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Misiunea Romaniei ar trebui sa fie raspandirea Evangheliei lui Hristos (adica a iubirii) si nu a spiritului bizantin… Si Rusia (prin misionarii sai contemporani) realizeaza mult mai bine acest lucru decat Romania. In fata lui Hristos nu exista diferenta intre rus si roman, intre latin si grec
@Moshu
Excelenta precizare. Iar numele de „român”, „ruman” şi „România” este exact urmasul acelei „Romania” de-atunci. Trebuie cunoscut asta, sa stie ca noi n-am uitat niciodata, de-a lungul istoriei, cum ne numim. Numele acesta nu este o inventie pasoptista, ci o realitate.
Flavius, numele pe care ti l-ai luat este raspunsul la intrebarea ta. Ceea ce apusenii invidiosi au denumit in bataie de joc „Imperiu bizantin” era de fapt Imperiul roman. Doar ca Papalitatea nu mai voia sa-l recunoasca pentru ca papii sa poata avea 3 coroane, asa ca l-au poreclit cu un nume pe care nu l-a avut niciodata. De fapt „Imperiul bizantin” se numea Romania, in greceste Romeia, in turceste Rumelia, adica Tara Romanilor.
E o intrebare buna, Flavius. Vezi Istoria Romanilor!
Ce treaba avem noi cu bizantinii de ar trebui sa-i „reinviem”?
Buna completare famagusta!
Misiunea românilor de a reînvia spiritul bizantin
Mai corect:sa pastreze si sa cultive in continuare spiritul bizantin. Spre „deliciul” Europei.