Mistificarea istoriei (Masacrul de la Fantana Alba, 1941)

In cei nici douazeci ani de cand Ucraina a devenit in mod instantaneu stat, cei de prin partile locului cauta cu disperare sa aplice istoriei tinutului nostru, in special din ultimul secol al mileniului trecut, interpretari cat mai coordonate si cat mai plauzibile (din punctul lor de vedere), incercind sa impace si sa fructifice vechile teorii ale istoriografiei sovietice despre “eliberarea” Nordului Bucovinei cu imperativele ce reies dintr-o cu totul alta situatie, adica din cea existenta acum. Si cu cat mai insistente au fost aceste cautari, cu atat mai surprinzatoare au fost rezultatele, reusindu-se doar pe parcursul catorva ani sa se aplice, fata de unele si aceleasi momente-cheie ale istoriei Bucovinei, “grile” total opuse, afirmandu-se initial ca perioada de stapanire sovietica ar fi fost o perioada de ocupatie, pentru ca mai tarziu sa se spuna ca aceasta n-a fost decat una de… statalitate ucraineana. Anume in baza acestei “conceptii”, majoritatea institutiilor de stat si celor publice din regiunea Cernauti au sarbatorit jubileele de 60 de ani de la constituirea lor.

Si mai radical s-a schimbat “viziunea” acestor ideologi asupra unor asemenea evenimente tragice, si inca sangerande in sufletele romanilor de pretutindeni, ca masacrele de la Lunca si Fantana Alba.

Bunoara, s-a ajuns pana acolo ca sa se afirme in presa ucraineana din Cernauti ca uciderea in masa a romanilor la Lunca in noaptea de 7 spre 8 februarie 1941 nu ar fi fost decat “o fapt de eroism a granicerilor ucraineni care, fiind putini la numar, au facut fata unui grup inarmat foarte numeros de romani care au incercat sa atace granita de stat…”.

Speram atunci ca ar fi fost vorba doar de un act accidental, fiindca nu ne puteam imagina ca memoria atator victime nevinovate ale unui regim criminal ar putea fi terfelita intr-un mod atat de pagan si las. Dar, dupa cate se vede, ne-am inselat amarnic, fiindca, iata, acum a venit si randul martirilor de la Fantana Alba sa fie batjocoriti si mai marsav, ei fiind numiti de ziarul “Ceas” drept “provocatori”, “fascisti” si “agenti ai sigurantei romane”, ceea ce n-a cutezat sa faca nici fostul KGB sovietic. Intr-un articol intitulat chiar “Provocarea de la frontiera romaneasca”  MASACRUL DE LA FANTANA  ALBA (numarul din 22 iunie 2001, 25), semnat de redactorul sef al acestei publicatii – P. Kobevko si-a oferit cititorilor sub inspaimantatoarea rubrica: “SEPARATISM”!

Fantana Alba si Lunca –acte de sacrificiu colectiv fara precedent in istoria moderna!

Citind “Provocarea” din “Ceas”, care este ilustrata si cu o harta segmentata a Romaniei, cu Transilvania prezentata in negru si cu Bucovina, Sudul Basarabiei si Transnistria hasurate, insotita de niste note explicative deosebit de stranii si curioase, asupra carora vom reveni putin mai incolo, toate fiind plasate la titlul “Marirea teritoriala a Romaniei (1861-1945)”. Adica aceasta harta si notele explicative la ea sunt menite sa infieze masacrul de acum 60 de ani de la Fantana Alba drept argument ca in istoria sa Romania ar fi promovat o politica expansionista fata de vecini, ba mai mult, s-a extins teritorial pe seama altor state! Motivul respectiv nu constituie o noutate pentru cititorii acestei publicatii, articole cu asemenea idei fiind publicate in paginile ei in mai multe randuri. Insa pentru prima data se face referinta la cea mai mare tragedie a romanilor din Nordul Bucovinei cu intentia de a sustine o asemenea afirmatie aberanta si neroada, care nu are nici o tangenta cu realitatea istorica, lucru de altfel foarte bine cunoscut si de promotorii acestor blasfemii insultatoare, dar, dupa cum se stie si dupa cum au dovedit-o nu o singura data provocatorii de la “Ceas”, scopul scuza mijloacele, fiindca nu miile de victime nevinovate de la Lunca, Fantana Alba, din Kazahstan si de la Onega, nu impuscatii de-a lungul intregii frontiere impuse arbitrar la sfarsitul lunii iunie 1940 de catre ocupantii sovietici au fost provocatori, ci dezgustatorii mazglitori de hartie de la “Ceas” si-au asumat cu bun stiinta un asemenea rol, deoarece s-au vazut peste noapte stapani peste o bucata de neam romanesc, care nu are alta vina decat cea de a fi existat aici de peste doua milenii, de a fi avut o istorie glorioasa prezenta si acum atat de evident si atat de adanc in acest mult patimit pamant al Tarii de Sus a lui Alexandru cel Bun si a lui Stefan cel Mare.

Avand un asemenea trecut si o neclintita mandrie de neam, taranii nostri mioritici s-au decis in acel aprilie insangerat din 1941 ca e mai bine, daca nu vor fi lasati sa se duc la fratii lor, sa moara impuscati la granita nefireasca, sa fie haituiti prin padure ca niste fiare salbatice decat sa traiasca sub cizma strainilor, parasindu-si vetrele milenare, mormintele stramosilor, agoniseala lor de-o viata… Este o pilda de sacrificiu colectiv fara precedent nu numai in istoria noastra moderna, ci in cea a intregii Europe, si sa vina redactorul de la “Ceas” (sau cei care stau in spatele lui) cu un exemplu din trecutul propriului popor, cand mii de oameni pasnici – barbati si femei, batrani si copii – sa fi ales, nefortati de nimeni, moartea in locul vietii de a trai umiliti si ingenuncheati! Poate anume de aceea i se intuneca mintea acestui provocator, fiindca nu dispune de asemenea pilde, si anume de aceea se straduieste din rasputeri si fara pic de rusine sa profaneze memoria martirilor neamului nostru de la Lunca si Fantana Alba prin insinuarile din articolul sau, potrivit carora miile de ucisi doar pentru vina de a fi dorit sa triasc in libertate si impreuna cu fratii lor de sange si nu sub stapanirea strainilor ar fi fost “provocatori”, “agenti ai sigurantei” si ar fi avut drept scop “expansiunea” Romaniei! Adica romanii bucovineni care isi lasau ocupantilor pamanturile lor mostenite din mosi-stramosi, nedispunand de alta forma de protest impotriva unui imperiu hraparet, ar fi lucrat pentru  marirea teritoriala a tarii lor! Adica ar fi comis o “expansiune” nu in afara, ci in interiorul tarii lor schilodite atunci! Fara sa vrea, desigur, autorul “Provocarii” din “Ceas” ilustreaza astfel intr-un mod foarte convingator nu “firea expansionista a romanilor”, ci faptul ca romanii si-au constituit statul lor in curs de secole si cu sacrificii enorme si nu l-au primit de la cineva drept cadou peste noapte…

articol dupa Paul Goma