Marx şi destinul unei opere care a schimbat lumea

Marx şi destinul unei opere care a schimbat lumea

by -
1 564

La 130 de ani de la moartea lui Marx, orice intelectual progresist consideră că a te lepăda, oripilat, de fantoma comunismului reprezintă atitudinea cea mai potrivită într-o lume unde capitalismul este considerat motorul de necontestat al evoluţiei şi prosperităţii. De asemenea, strădania metodică de a-l şterge pe Marx din conştiinţa contemporanilor, gânditorul ale cărui teorii revoluţionare ar fi zămislit sisteme politice al căror faliment dureros a marcat nefericit istoria umanităţii, a reuşit în mare măsură.

Cu toate acestea, brutalitatea cu care criza financiară a lovit economia mondială şi a dizolvat certitudinile noastre cu privire la capacitatea inepuizabilă de autovindecare, de autoreglare a mecanismelor de tip capitalist, a determinat o schimbare de atitudine a economiştilor cu privire la analizele şi intuiţiile lui Marx.

Contemporanii noştri, în lipsa unei înţelegeri profunde a operei gânditorului german, respinseseră necritic doctrina sa economică, polemizând steril, de-a lungul a decenii, mai degrabă cu fantoma lui Marx, decât cu Marx însuşi. Acest shadowboxing a luat sfârşit doar în momentul în care mari specialişti în economie au reconsiderat constructiv opera acestuia, punând în lumină aspecte relevante şi astăzi, la 130 de ani de la moartea sa, într-o perioadă dificilă, de recompunere a valorilor lumii contemporane.

John Cassidy, titularul rubricii de economie al revistei „The New Yorker”, va surprinde opinia publică evidenţiind, într-un articol publicat în 1997, The Return of Karl Marx, rolul fundamental al operei lui Marx pentru studiul economiei actuale. Cassidy îşi va începe pledoaria relatând o discuţie cu un fost coleg de la Oxford, angajatul unei mari bănci de investiţii de pe Wall Street: „Cu cât petrec mai mult timp pe Wall Street”, mărturisea prietenul autorului, „cu atât sunt mai convins că Marx a avut dreptate. […] Economistul care va reuşi să-i reînvie doctrina şi să o încadreze într-un model coerent va primi cu siguranţă Premiul Nobel. Am certitudinea că abordarea lui Marx este modul cel mai potrivit de a privi capitalismul”.

Moştenirea lui Marx, arată Cassidy, a fost trecută cu vederea din cauza eşecului comunismului, a cărui analiză nu a constituit, de fapt, o temă primordială pentru gânditorul german. „Marx nu a dat multe detalii despre cum ar trebui să funcţioneze o societate socialistă, iar ceea ce a descris nu a fost de mare ajutor pentru cei care au încercat să pună în practică doctrina sa. Marx a fost un produs al capitalismului şi aşa trebuie înţeles şi judecat”. Cu mult mai relevant este faptul că gânditorul german a abordat teme pe care economiştii le întâlnesc azi din nou, uneori fără să realizeze faptul că merg pe urmele unui înaintaş celebru: „Marx a compus“, menţionează Cassidy, „pasaje fascinante despre globalizare, inechitate, corupţie politică, monopoluri, progresele tehnicii, declinul marii culturi şi lipsa de vigoare a existenţei moderne; […] de asemenea, concepţia sa materialistă asupra istoriei a fost atât de profund asimilată, încât analişti de orice culoare politică o folosesc şi azi, fără să îşi mai precizeze sursele. Sir John Hicks, laureat al Premiului Nobel pentru economie, preciza în 1969 faptul că, atunci când vorbim de teorii ale istoriei, după momentul Marx s-au spus foarte puţine lucruri cu adevărat relevante“.

Viziunea lui Marx depre capitalism comportă două aspecte. Pe de o parte, capitalismul este un sistem al exploatării, al alienării şi crizelor economice care se succed ciclic şi produc adevărate cataclisme în plan social. Pe de altă parte, capitalismul este văzut ca o forţă a progresului, a industrializării, care a determinat creşteri fără precedent ale productivităţii. „Burghezia, pe durata supremaţiei sale de nici 100 de ani, a creat forţe de producţie mai mari decât decât toate celelalte generaţii laolaltă. A realizat minuni care depăşesc piramidele din Egipt, apeductele romane şi catedralele gotice. A orchestrat expediţii care pun în umbră marile exoduri sau Cruciadele”, spunea Marx în Manifestul Partidului Comunist.

Componenta umanistă a doctrinei lui Marx este pregnantă mai ales în opera sa de tinereţe. Filosoful german susţine că înstrăinarea produsului muncii noastre este echivalent cu alienarea de propria natură şi reprezintă o pierdere spirituală imensă. Banii sunt consideraţi substituentul tuturor valorilor lumii, reprezentând esenţa alienată a muncii şi fiinţei umane. Această esenţă străină de firea noastră ne domină vieţile, „însă omul adoră acest lucru“, scrie Marx.

Cassidy remarcă în articolul său faptul că lucrările lui Marx nu mai reprezintă o lectură căutată „şi din pricina faptului că economia acestei perioade funcţionează bine; cu toate acestea, Marx ne poate învăţa, chiar în perioade de prosperitate, că o creştere a nivelului de trai al muncitorimii depinde de menţinerea unei rate scăzute a şomajului. Nivelul mic al salariilor este determinat de armata de rezervă a şomerilor care îşi oferă serviciile pentru lefuri din ce în ce mai mici”.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care salariul real a încetat să mai crească încă de la mijlocul anilor ‘70, aşa cum va demonstra şi Richard D. Wolff într-un studiu din 2010, Criza capitalismului şi întoarcerea la Marx, o imagine analitică de o uimitoare acurateţe a cauzelor crizei economice pe care o traversăm. Wolff, numit de „New York Times Magazine” „cel mai valoros economist marxist al Americii”, profesor de economie la Yale, University of Utah şi Sorbona, indică faptul că una din cauzele măririi numărului de şomeri a fost „revoluţia computerului” care a dus, în anii ‘70, la concedierea a milioane de muncitori numai în Statele Unite. De asemenea, pentru a reuşi să facă faţă competiţiei cu firmele europene şi japoneze, corporaţiile americane au mutat producţia în afara Statelor Unite, beneficiind astfel de mână de lucru mai ieftină. În acelaşi timp, un număr mare de femei au renunţat la statutul de casnice şi au început să-şi caute slujbe, modificând, alături de numărul imens de imigranţi, structura pieţei muncii din America.

Creşterea productivităţii, laolaltă cu stagnarea salariilor, susţine Wolff, a determinat o acumulare fără seamăn de bogăţie în conturile corporaţiilor şi băncilor. În acest context economic, muncitorii au încercat să ţină pasul cu nevoia din ce în ce mai mare de consum, primul răspuns fiind încercarea de integrare pe piaţa muncii a unor categorii noi (adolescenţii, pensionarii, caznicele), a căror prezenţă a sabotat creşterea salariului real şi a provocat, de asemenea, costuri sociale imposibil de cuantificat. O altă resursă financiară au constituit-o împrumuturile, care au crescut în Statele Unite de la 734 de miliarde de dolari în 1975, la 12.817 trilioane de dolari în 2006. „În 2007, proletariatul Americii se găsea epuizat din cauza orelor lungi de muncă, ruinat din punct de vedere emoţional din pricina dezintegrării căminelor şi îngrijorat de datoriile care atinseseră niveluri fără precedent”.

Condiţiile sociale, precizează Wolff, vor fi întotdeauna în schimbare, însă o organizare diferită, ne-capitalistă a producţiei va răspunde diferit acestor schimbări. Măsurile marxiste de transformare a întreprinderilor din organizaţii capitaliste în organizaţii ne-capitaliste se vor distinge net de politicile intervenţioniste keynesiene sau de politicile neoclasice, care propun în situaţii de criză soluţia „autovindecării” economiei capitaliste prin mecanismele proprietăţii private şi pieţelor libere. „Implicaţiile politice ale criticii marxiste a capitalismului ar fi punerea proletariatului în poziţia de a primi surplusul muncii sale şi de a fi, de asemenea, distribuitor al acestui surplus. O asemenea schimbare ar fi un prim pas pentru democratizarea economiei, iar în condiţiile nou create crizele economice vor apărea mai rar, iar costurile lor vor fi mai uşor de tolerat”.

„Fetişizarea mărfurilor”, „interdependenţa universală a naţiunilor”, aşa cum numea Marx globalizarea, monopolurile şi nevoia reglementărilor care să contracareze această tendinţă, reprezintă intuiţii care şi-au probat, în timp, validitatea. Conceptele cheie ale doctrinei marxiste sunt atât de adânc întipărite în gândirea occidentală, spunea Christopher Hitchens, profetul ateismului şi al prăbuşirii capitalismului, „încât puţini sunt aceia care ştiu cât de mult îi suntem datori lui Marx, chiar dacă azi cunoaştem cu toţii că atitudinea noastră faţă de lume este, până la un punct, creaţia circumstanţelor materiale şi că schimbările care afectează modul în care sunt produse lucrurile vor afecta profund şi afacerile umanităţii, chiar dincolo de ateliere sau fabrici”.

autor: dr. Andrei Carpeneanu

sursa: Revista Clipa

*Nota redactiei FN: nu suntem adepti ai marxismului insa consideram ca cititorii au dreptul si trebuie sa cunoasca ideile care au influentat societatea umana, iar Karl Marx a fost un ganditor care a schimbat decisiv mersul istoriei.

Punctul de vedere din material este al autorului si nu a redactiei FN.

(Visited 265 times, 1 visits today)

1 COMMENT

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.