Lecţia universală de bun simţ

Am avut copilărie!

S-a întâmplat să trăiesc şi în perioada aceea, mult blamată acum, perioada comunistă. Noi nu realizam atunci că suntem exploataţi, batjocoriţi, umiliţi şi nici alte rele nu simţeam din acea epocă pe care cei de-acum o numesc „neagră”, „de tristă amintire”. Exersam cu motivaţie zâmbetul, ni se părea că avem libertatea absolută de a fi. Noi tinerii aveam cam aceleaşi viziuni asupra modului de a vedea viaţa, modului de a ne construi preocupările fiecărei zile şi a unităţii de măsură în relaţiile cu ceilalţi. Educaţia, ce la fiecare pas o primeam, făcea să ne asemănăm între noi. Respectul pentru semeni nu venea din recomandarea cuiva şi nici din obligaţie, el exista pur şi simplu în noi şi-l exersam cu plăcere. Bunul simţ era leitmotivul ce guverna relaţiile dintre oameni. Am avut copilărie! Mare parte din ea am simţit-o mereu în mine, ea, copilăria mea, devenind unitatea de măsură pentru nedreptăţile din juru-mi.

Dintre toate lucrurile care s-au distrus în ţara noastră, cel îndreptat împotriva tinerilor are efectele cele mai dezastroase

În ţara noastră exista orice, toate bogăţiile existente erau ale ţării noastre şi se foloseau numai în folosul ei. Singura bancă accesibilă tuturor era C.E.C.-ul şi cei mai mulţi făceau depuneri, nu împrumuturi, iar Banca Naţională nu era numai cea de pe Calea Victoriei din Bucureşti, ci era constituită din toate bogăţiile ce Dumnezeu ni le-a dat. Mobila sau produsele de folosinţă îndelungată se puteau achiziţiona în rate, fără dobânzi, direct de la magazine. Nu se distrugea şi nu se risipea nimic, dimpotrivă se realizau foarte multe lucruri trebuincioase. Nu existau discrepanţe uriaşe între oameni în ceea ce priveau acumulările. Dar nu mi-am propus să fac o retrospectivă a acelei epoci în ideea de a convinge pe îndoctrinaţii rău voitori. Este neplăcut, am observat, să spui adevăruri, acum când jefuirea ţării încă nu a încetat. Dintre toate lucrurile care s-au distrus în sărmana noastră ţară, cel îndreptat împotriva tinerilor mi se pare a fi cu efectele cele mai dezastroase. Două mari efecte distructive s-au produs împotriva lor:

– învăţământ şi sistem educaţional, modificate în fiecare an cu vădita intenţie de a nu mai avea calitate;

– alungarea tinerilor din ţară prin distrugerea învăţământului, prin lipsa locurilor de muncă şi a perspective zilei de mâine.

Finlanda are cel mai ridicat nivel de trai din lume, pentru că are cel mai bun sistem de învăţământ şi cel mai evaluat sistem educativ. Finlanda atrage atenția lumii atunci când se constată că elevii săi obțin constant poziții de top la testele PISA . teste internaționale menite să verifice nu atât cunoștințele tinerilor, cât mai ales modul cum aceștia gândesc. Cum se face că finlandezii se plasează consecvent pe primele locuri la testările educaţionale internaţionale aşa cum şi elevii noştri, cândva, monopolizaseră aceste topuri? Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, filosoful finlandez John Vilheln Snellman mobiliza masele în jurul ideii că numai educația poate duce la bunăstare și punea bazele a ceea ce avea să devină cel mai performant sistem educațional din lume. Ideile acestuia au prins rapid și populația finlandeză a început să investească, mai întâi efort și apoi bani în educație. În prezent, învățământului îi revine nu mai puțin de 14% din bugetul de stat, guvernul (nu primăriile aduse la noi în stare de colaps) alocând fonduri importante educației, cercetării și tehnologiei.

Finlanda consideră că toți copiii trebuie să beneficieze de același tratament

Primul lucru care s-a decis a fost ca școala elementară să fie formată din nouă clase. Este o școală finanțată de stat și oferă tuturor copiilor educație gratuită, o școală obligatorie și disponibilă pentru toți, dar și o școală fără examene de admitere și fără taxe. Sistemul este unul egalitarist, oferind şanse egale pentru oricine, indiferent de mediul socio-economic din care provin, sau de zona în care locuiesc, au același potențial de a învăța și trebuie să aibă aceleași șanse la o educație de calitate. În Finlanda nu există școli mai bune și școli mai proaste. Nu există învățământ privat. Întregul sistem universitar este de stat. Sunt permise liceele private, dar perceperea de taxe de studiu este interzisă. Această țară consideră pur și simplu că absolut toți copiii trebuie să beneficieze de același tratament. Copiii cu dizabilități învață în școlile normale. Copiii cu cerințe educaționale speciale nu studiază la domiciliu, nu sunt excluși sau izolați în școli speciale, ci participă la ore în clase normale, indiferent dacă au handicapuri grave.

În Finlanda, școala pune preț pe calitatea profesorilor 

„Politicile educaționale în majoritatea țărilor lumii merg pe ideea de a identifica elevii cei mai buni, de a alege vârfurile, în timp ce ceilalți elevi sunt lăsați deoparte”, spune Pasi Sahlberg, un educator celebru în Finlanda. „Noi nu suntem așa, noi mergem pe cooperare, nu pe competiție. Dacă e să ne întrecem cu cineva, atunci tot ce putem spune e că vrem să fim mai buni decât suedezii. Pentru noi asta e suficient.” În Finlanda este mai ușor să devii medic sau avocat decât profesor. În Finlanda, școala pune preț pe calitatea profesorilor, investind doar în cei care realizează performanțe. Calitatea profesorilor finlandezi este, pur și simplu, exemplară. În Finlanda trebuie să ai facultate ca să predai la grădiniţă şi masterat ca să predai la şcoală. Astfel, legea impune fiecărui cadru didactic să aibă la bază cinci ani de facultate și un masterat în pedagogie. Poziția de profesor este drept una cu o mare responsabilitate și, în consecință, nu oricine poate intra în sistem. Salariile pe care le primesc sunt printre cele mai mari din Europa, alături de Germania, Marea Britanie și Franța. Profesorilor care nu își dovedesc competența nu li se prelungește contractul de angajare. În Finlanda nu trebuie să plăteşti nimic pentru serviciile educaţionale nici măcar când faci o facultate, masterat sau doctorat. În plus, elevilor li se asigură un prânz gratuit şi transport gratuit dacă locuiesc la mai mult de 5 km de şcoală. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe. Dacă orele se prelungesc până după-amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.

Sistemul de valori al finlandezilor are la bază educația, nu acumularea de bunuri

Copiii încep școala la 7 ani şi nu se confruntă cu examene până la vârsta de 16 ani, când susțin singurul examen important în sistemul lor educațional. Orele sunt scurte (45 min), intense și, mai ales, foarte participative. Au foarte puţine teme pentru acasă, se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice. Învăţământul finlandez pune mare preţ pe ştiinţe şi pe practică, de aceea cele mai multe cursuri de ştiinţe au loc în laboratoare, în grupuri de maximum 16 elevi şi se concentrează pe experimente ştiinţifice. În urma evaluărilor internaţionale, elevii finlandezi s-au dovedit a fi cei mai inteligenţi. Ei au obţinut cele mai bune rezultate la cunoaştere ştiinţifică şi s-au clasat printre primii la matematică şi literatură. Finlanda are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promovează liceul. În același timp, diferența dintre cei mai slabi și cei mai buni elevi este cea mai mică din lume. Sistemul de valori al finlandezilor are la bază educația nu acumularea de bunuri. Acest lucru este valabil pe tot parcursul vieții, când, arată statisticile, adulții preferă să dea bani pe un program de educație continuă decât pe ultimul telefon scos pe piață. Este un sistem de valori format în familie, consolidat în școală, pus apoi în slujba țării. Am vizitat căteva şcoli din Elveţia, am asistat la ore de predare, am vizitat laboratoare, săli de studiu, ateliere de practică, am stat chiar şi în recreaţii alături de elevi. Disciplină, seriozitate, modestie, respect! Aceste remarci sunt valabile atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Acum la noi este septembrie şi asta înseamnă că a sosit toamna, dar şi că este luna la mijlocul căreia începe un nou an şcolar. ne anunţă că a sosit toamna şi dincolo de minunile ei asta mai înseamnă şi începerea unui nou an şcolar. Nu-mi propun să vorbesc despre învăţământul de la noi din ţară, v-am spicuit câte ceva din cel finlandez, concluziile le trageţi fiecare.

Respect pentru toţi cei alături de care locuim

Vreau doar să mai adaug faptul că de-a lungul timpului am militat pentru introducerea în şcoli a unor discipline opţionale, cum ar fi şahul (dezvoltarea intelectului), curs medical (însuşirea tehnicii efectuării injecţiilor, acordării primului ajutor, măsurării tensiunii arteriale), curs auto (dobândirea cunoştinţelor necesare obţinerii permisului de conducere) etc. Dincolo de tot şi de toate aş propune introducerea obligatorie, în toate formele de învăţământ, a unui curs care să asigure noţiunile elementare pentru dobândirea comportamentului care să nu afecteze în nici un fel interesele vitale ale celorlalţi! Este vorba despre „Lecţia universală de bun simţ”! Acest curs având menirea de a face să se înţeleagă trebuinţele şi stările sentimentale ce derivă de aici. Nu trebuinţele noastre, ci ale celor de lângă noi! Când ne dorim ceva şi luptăm pentru a-l dobândi, obligatoriu să facem o evaluare a aceloraşi necesităţi celor de lângă noi. O evaluare, o simulare a cerinţelor celorlalţi fără obligativitatea de a face un efort material pentru cineva. Asta ar însemna respect şi chiar dragoste pentru toţi cei alături de care locuim. Cum se va mai putea cineva, oare, îmbogăţi peste măsură cu o asemenea curăţenie în gândire? Şi cei care doresc să candideze pentru o funcţie, indiferent la ce nivel, să fie obligaţi să absolve un asemenea curs de însuşire şi exersare a bunului simţ.

Este toamnă peste tot în jurul nostru, natura este la dispoziţia simţurilor noastre, veritabil profesor de respect şi dragoste eternă. (autor: Emil Proşcan, sursa: Revista Art-emis)