Irlanda şi limba gaelică în faţă limbii engleze

Irlanda şi limba gaelică în faţă limbii engleze

by -
4 1822

Un aspect important al culturii irlandeze ce o face unică printre celelate culturi europene este limba gaelică sau irlandeza limba maternă a poporului irlandez. Limba gaelică este o limbă europeană foarte veche ce face parte din familia limbilor celte, ea rămânând cel mai aproape de această cultură, ba chiar revendicându-se de la celţi. Galeza, bretona şi unele dialecte vorbite în Highlands (Scoţia de Nord) sunt asemănătoare irlandezei.

Folosirea celor doi termeni este explicabil prin prisma a două percepţi lingvistice distincte. Irlandezii preferă să utilizeze denumirea de limbă irlandeză şi mai puţin de cea gaelică, aceasta fiind frecvent folosită de vecinii britanici pentru a face distincţia existentă între gaelica irlandeză şi gaelica scoţiană.

Irlandeza este vorbită în insulă de peste 3 milenii estimându-se că din 1200 a.Chr. s-ar fi vorbit. Evoluţia limbii irlandeze a fost condiţionată de evenimente istorice, specialişti lingvişti stabilind mai multe etape în evoluţia ei: irlandeza primitivă (până în jurul secolului IV); irlandeza medievală vorbită până în preajma secolului al X-lea; irlandeza modernă folosită începând cu secolul al XVI-lea.

Istoria limbii irlandeze nu poate fi separată de cea engleză, gaelica aflându-se într-un permanent declin datorat concurenţei limbii anglo-saxonilor. În evul mediu limba gaelică era vorbită de irlandezi, dar după introducerea unei legislaţii dure de Londra a început să fie marginalizată. Limba engleză a avut din start avantajul de a fi purtătoarea unei civilizaţii expansioniste nu doar politică şi comercială ci şi culturală.

Dominaţia engleză s-a simţiti prezentă la început în mediul urban, unde engleza a fost lent introdusă ca limbă obligatorie în instituţiile de învăţămân irlandeze. Engleza a fost unealta şi martora transformărilor culturale la care a fost supusă permanent insula după cuceriria anglo-saxonă.

Declinul limbii irlandeze s-a datorat şi migrării populaţiei din mediul rurual în cel urban, controlat de englezi. Irlandeza a supravieţuit în regiunile în care englezii nu şi-au manifestat vreun interes expansionist: zonele rurale sărace de surse.

Una dintre zonele considerate „primitive” din punct de vedere cultural este Connaught, zonă în care procesul de anglofonizare a eşuat chiar până în secolul XX.

Procesul de anglofonizare a populaţiei irlandeze a fost treptat şi a cuprins trei faze: în prima se vorbeşte numai despre irlandeză (monolingvism), în cea de-a doua fază populaţia este bilingvă, vobind ambele limbi, iar în cea de-a treia fază limba irlandeză este uitată, utilizându-se doar engleza. O altă cauză a dispariţiei limbii irlandeze a constituit-o şi Marea Foamete din 1845-1849, prin dispariţia unui număr mare de irlandezi în special din regiunea Connaught, acea regiune săracă dar renumită pentru dorinţa de aşi păstra tradiţiile gaelice neschimbate.

Alte două cauze majore a marginalizării irlandezei au fost datorate exclusiv intenţiei Londrei de a suprima cultura gaelică. Sistemul de învăţământ din Irlanda încă de la începuturile sale a lăsat irlandeze în afara curricumului şcolar în favoarea englezei limbă ce trebuia să fie folosită şi în administrarea ţării.

Începând cu secolul al XIX-lea mişcarea pentru Autonomie, naţionalistă avea nevoie de limba irlandeză în scopuri propagandistice, pentru a arăta şi mai mult diferenţa culturală dintre irelandezi şi britanici. În sprijinul mişcării naţionaliste,  a venit Douglas Hyde, care în 1893 a înfiinţat Liga Gaelică a cărei menire era să revigoreze limba irlandeză, fapt ce trebuia să conducă la conştientizarea maselor, că irlandezii sunt un popor cu particularităţile sale, diferit de cel britanic, capabil să-şi construiască un prezent pe o moştenire istorico-culturală de necontestat.

Liga Gaelică a revigorat sistemul educaţional irlandez. Organizaţia a cunoscut o extindere rapidă în toată ţara bucurându-se de un real succes într-un interval relativ scurt. În anul înfiinţări acestei ligi se aflau numai şase cărţi sub tipar, „industria cărţii” irlandeză fiind inexistentă. Deşi existau un număr considerabil de vorbitori de limbă irlandeză marea majoritate erau analfabeţi.

În viziunea lui Hyde, limba irlandeză reprezenta tradiţia irlandeza, forma de manifestare a spiritualităţii gaelice, iar cea engleză pe cea a comerţului. Hyde trăgea un semnal de alarmă cu disperare afirmând că Irlanda tradiţională era în pericol de dispariţie. Irlanda monumentelor şi a claselor ţărăneşti era ameninţată să se prăbuşească sub fumul negru al fabricilor, sub invazia comisilor voiajori. Cultura irlandeză risca să devină una periferică, acaparată de dialectul londonez al baieţilor de la colţul strâzii.

Obiectivul iniţial al Ligii era acela de a menţine limba în zonele în care se vorbea încontinuare dar succesul uimitor pe care l-a înregistrat încă de la înfiinţarea sa, a contribuit la modificare viziunii conducerii ligii, lărgind aria de funcţionare a Ligii Gaelice asupra întregii Irlande. Sursa:

(Visited 1.159 times, 1 visits today)

4 COMMENTS

  1. 10)Ramura celtică
    În Antichitate constituia unul din marile ansambluri etno-lingvistice indo-europene, care în faza de extindere maximă atingeau în vest Insulele Britanice şi Peninsula Iberică iar în est, nord-vestul Anatoliei. Unele dintre popoarele celtice antice au dat numele unor state sau regiuni actuale – belgii, helveţii, boii (din Boemia) sau au lăsat urme în toponimia actuală (Milano, Lyon, Viena de ex.). Altele au contribuit esenţial la etnogeneza unor popoare romanice sau germanice (francezii, germanii sudici, italienii nordici, englezii). Din vastele confederaţii de triburi celtice (celtizate) nu au subzistat decât cele izolate în extremităţile vestice ale ariei lor de dispersie dar şi acestea au fost supuse pe parcursul Evului Mediu şi al epocii moderne unui proces de asimilare lingvistică fără să-şi piardă totuşi unele particularităţi culturale intens mediatizate astăzi (mai ales în domeniul muzical şi coregrafic). Dintre cele trei grupuri de populaţii celtice mai subzistă astăzi două, galii continentali al căror nucleu central îl constituia teritoriul actual al Franţei fiind romanizaţi încă din Antichitate :
    a)grupul britonic, mai bine păstrat din punct de vedere lingvistic, cuprinde trei popoare : galezii (welshii sau cymrii) din Ţara Galilor (circa 6.5 mil. inclusiv diaspora din Lumea Nouă, dar 1.5 mil. în regiunea de origine dintre care 0.8 mil.folosesc curent galeza ca limbă maternă), repliaţi treptat spre sud-vestul Marii Britanii şi având şanse reale de rezistenţă în noul context al unei autonomii sporite; bretonii din Peninsula Bretagne, în vestul extrem al Franţei, urmaşii unor populaţii emigrate din Marea Britanie în sec. V e.n., populaţia celtică anterioară fiind romanizată. Aria lor de extindere maximă atingea spre est oraşul Rennes dar sub impulsul centralizator al limbii franceze s-a retras treptat spre ariile mai izolate ale Masivului Armorican. Cei circa 1 mil. de bretoni actuali sunt în cea mai mare parte asimilaţi, doar 200 mii de persoane mai cunosc limba bretonă, folosită paralel cu franceza. Măsurile de protejare a limbilor minoritare, impuse de către Parlamentul european par să oprească declinul iremediabil al bretonei; cornicii, a căror limbă a fost vorbită pînă în secolul al XVIII-lea în Peninsula Cornwall, fiind intermediară între bretonă şi galeză;
    b)grupul gaelic, se deosebeşte de cel britonic prin arhaismul său fiind exponentul unor populaţii stabilite multe mai de timpuriu în arhipelagul britanic. Cele două popoare care subzistă sunt numeroase dar aproape integral asimilate din punct de vedere lingvistic, cea mai mare parte trăind în diaspora din Lumea Nouă : scoţienii, repliaţi spre nordul extrem al Marii Britanii (nord-vestul Scoţiei şi arhipelagurile vecine : Orkney, Hebride, Shetland), numără în total 16.3 mil., majoritatea trăind în S.U.A., Australia şi Canada. În Marea Britanie numărul lor poate fi apreciat la 5 mil. dintre care doar 70 mii mai folosesc curent scoţiana, limbă foarte apropiată de irlandeză, fiind de fapt un dialect al acesteia. Poporul scoţian este de multă vreme integrat în ansamblul populaţiei britanice căreia îi furnizează o serie de repere identitare dar au avut si propriul lor stat pînă în sec.al XVII-lea, noul context al autonomiei politice acordat de guvernul britanic fiind de natură să îi întărească particularismul; irlandezii, deosebiţi de restul populaţiei din arhipelagul britanic prin apartenenţa la catolicism, constituie populaţia autohtonă a Irlandei (inclusiv a Ulsterului), remarcându-se prin impresionanta diasporă, mai ales aceea din S.U.A., unde constituie una din principalele comunităţi (circa 40 mil.). Numărul lor total depăşeşte 45.5 mil., dintre care doar 5 mil. locuiesc în Irlanda iar dintre aceştia doar 300 mii mai cunosc irlandeza, un număr şi mai redus folosind-o curent (150 mii, distribuiţi relativ egal între R.Irlanda şi Irlanda de Nord). Este un caz destul de particular, al unei populaţii aflată multă vreme sub ocupaţie, distinctă ca apartenenţă culturală dar care a sfîrşit prin a adopta limba puterii ocupante. Cu tot statutul oficial pe care-l are irlandeza, şansele de a rezista sunt minime cu atât mai mult cu cât strînsele relaţii pe care le întreţine cu influenta diasporă din S.U.A. favorizează limba engleză; populaţia din insula Man este considerată de multe ori aparte în cadrul acestui grup, dialectul vorbit fiind dispărut recent şi făcând obiectul unei acţiuni de revitalizare. Situaţia limbilor celtice actuale demonstrează faptul că supravieţuirea unei limbi nu este condiţionată neapărat de accesul la independenţă sau de politicile de sprijin. În Europa, unde procesele de asimilare sunt adesea de lungă durată, este mult prea târzie atitudinea de favorizare a culturilor minoritare. Este greu de crezut că menţinerea statutului oficial al limbii gaelice în Scoţia şi Irlanda, mai mult decorativ, va avea vreun efect în stoparea declinului ineluctabil al acesteia. Este poate o lecţie care ar trebui însuşită ca atare şi utilizată ca exemplu pentru gravele încălcări ale drepturilor unor comunităţi lingvistice numeroase a căror asimilare este într-o fază mai puţin avansată.

    Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Iaşi,Facultatea de Geografie şi Geologie, Departamentul de Geografie,Catedra de Geografie Umană
    Prof.dr.Ionel MUNTELE

    GEOGRAFIA POPULAŢIEI

    Note de curs pentru anul şcolar 2009-2010 (pentru uzul studenţilor din anul II)

  2. Mă bucur că oamenii ăștia s-au trezit ca să nu își piardă limba și identitatea ca popor.

    Uite ce interesant sună limba gaelic.

    Cântec:

    Celtic Woman, Meav-The Dark Haired Girl

    http://www.youtube.com/watch?v=02Fx4xKwcG8

    Lyrics:
    (Chorus:)
    Dheannain sùgradh ris a nighean duibh
    (I played with the young dark-haired girl)
    N’ deidh dhomh eirigh as a ‘mhadainn
    (When I woke in the morning)
    Dheannain sùgradh ris a nighean duibh
    (I played with the young dark-haired girl)

    Dheannain sùgradh ris a’ghruagaich
    (I played with the long-haired girl)
    ‘Nuair a bhiodh a’ sluagh nan codal
    (When everyone was asleep)

    (Chorus)

    Dheannain sùgradh an àm dùsgaidh
    (I played when we woke)
    ‘N àm na siùil a bhith ‘gam pasgadh
    (And when the sails were unfurled)

    (Chorus)

    Di-Luain an dèidh Di-dòmhnaich
    (On Monday, after Sunday)
    Dh’fhalbh sinn le Seonaid a Aircaibh
    (We left the Orkneys on the Seonaid)

    (Chorus)

    Riof ‘ga ceangal ‘s riof ga fhuasgladh
    (Reefs taken in and reefs shaken)
    Muir ma guallain, fuaim is fead oirr’
    (Waves under her bow, and her booming and whistling)

    (Chorus)

    Is Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    (Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    Nach í seo aniar an bád
    (Is that not the boat coming from the west?
    Is Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    (Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    ‘S mo ghrá ar an mbuille láir
    (And my love at the mid-oar? )
    Is Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    (Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún

    Is Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    (Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún)
    Is iarram ar Rí na ngrást
    (And I ask the King of grace)
    Is Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    (Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún)
    Mo ghrá a thabhairt chugam slán
    (To bring my love safely to me)
    Is Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún
    (Dún Drumuilliún, muilliún, muilliún)

    ‘Null ma chaolas na Ròimh
    (Across the straits of Rome)
    B’fheudar dhuinn an „boom” a leaiseadh
    (We had to keep a tight grip on the boom)

    (Chorus)

    Null ma chaolas na Fraing
    (Across the narrow waters of France)
    Maide ‘na làimh is gaoth ‘gha greasadh
    (She was under control and the wind driving us)

    (Chorus)

    Dh’fheumadh pòrsan thigh ‘nn à bùth dhith
    (She wouldn’t want a gift from a market)
    Ged a bhiodh e crùn an cairteal
    (If a crown was her share)

    (Chorus)

    Ged a bhiodh e crùn an óirleach
    (Even if it were a crown of gold)
    Dh’fheumadh pòrsan dheith thigh ‘nn dhachaidh
    (She wouldn’t want a gift brought home to her)

    (Chorus…)

  3. Interesant…si-atat!…….Irlanda…
    Si Romania are nevoie de limba romana in zonele populate de unguri ,dar in sensul de mentinere a identitatii nationale si nicidecum pt un scop propagandistic.
    Ce Doamne iarta-ma ,inca ne mai aparitne Transilvania,zic.
    Sa nu-i cereti opinia lui PONTA ca la o tine pe-a lui cu ungurii lui.
    Pardon…cu ungurii mamii lui!

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.