Irlanda şi limba gaelică în faţă limbii englezeUn aspect important al culturii irlandeze ce o face unică printre celelate culturi europene este limba gaelică sau irlandeza limba maternă a poporului irlandez. Limba gaelică este o limbă europeană foarte veche ce face parte din familia limbilor celte, ea rămânând cel mai aproape de această cultură, ba chiar revendicându-se de la celţi. Galeza, bretona şi unele dialecte vorbite în Highlands (Scoţia de Nord) sunt asemănătoare irlandezei.

Folosirea celor doi termeni este explicabil prin prisma a două percepţi lingvistice distincte. Irlandezii preferă să utilizeze denumirea de limbă irlandeză şi mai puţin de cea gaelică, aceasta fiind frecvent folosită de vecinii britanici pentru a face distincţia existentă între gaelica irlandeză şi gaelica scoţiană.

Irlandeza este vorbită în insulă de peste 3 milenii estimându-se că din 1200 a.Chr. s-ar fi vorbit. Evoluţia limbii irlandeze a fost condiţionată de evenimente istorice, specialişti lingvişti stabilind mai multe etape în evoluţia ei: irlandeza primitivă (până în jurul secolului IV); irlandeza medievală vorbită până în preajma secolului al X-lea; irlandeza modernă folosită începând cu secolul al XVI-lea.

Istoria limbii irlandeze nu poate fi separată de cea engleză, gaelica aflându-se într-un permanent declin datorat concurenţei limbii anglo-saxonilor. În evul mediu limba gaelică era vorbită de irlandezi, dar după introducerea unei legislaţii dure de Londra a început să fie marginalizată. Limba engleză a avut din start avantajul de a fi purtătoarea unei civilizaţii expansioniste nu doar politică şi comercială ci şi culturală.

Dominaţia engleză s-a simţiti prezentă la început în mediul urban, unde engleza a fost lent introdusă ca limbă obligatorie în instituţiile de învăţămân irlandeze. Engleza a fost unealta şi martora transformărilor culturale la care a fost supusă permanent insula după cuceriria anglo-saxonă.

Declinul limbii irlandeze s-a datorat şi migrării populaţiei din mediul rurual în cel urban, controlat de englezi. Irlandeza a supravieţuit în regiunile în care englezii nu şi-au manifestat vreun interes expansionist: zonele rurale sărace de surse.

Una dintre zonele considerate „primitive” din punct de vedere cultural este Connaught, zonă în care procesul de anglofonizare a eşuat chiar până în secolul XX.

Procesul de anglofonizare a populaţiei irlandeze a fost treptat şi a cuprins trei faze: în prima se vorbeşte numai despre irlandeză (monolingvism), în cea de-a doua fază populaţia este bilingvă, vobind ambele limbi, iar în cea de-a treia fază limba irlandeză este uitată, utilizându-se doar engleza. O altă cauză a dispariţiei limbii irlandeze a constituit-o şi Marea Foamete din 1845-1849, prin dispariţia unui număr mare de irlandezi în special din regiunea Connaught, acea regiune săracă dar renumită pentru dorinţa de aşi păstra tradiţiile gaelice neschimbate.

Alte două cauze majore a marginalizării irlandezei au fost datorate exclusiv intenţiei Londrei de a suprima cultura gaelică. Sistemul de învăţământ din Irlanda încă de la începuturile sale a lăsat irlandeze în afara curricumului şcolar în favoarea englezei limbă ce trebuia să fie folosită şi în administrarea ţării.

Începând cu secolul al XIX-lea mişcarea pentru Autonomie, naţionalistă avea nevoie de limba irlandeză în scopuri propagandistice, pentru a arăta şi mai mult diferenţa culturală dintre irelandezi şi britanici. În sprijinul mişcării naţionaliste,  a venit Douglas Hyde, care în 1893 a înfiinţat Liga Gaelică a cărei menire era să revigoreze limba irlandeză, fapt ce trebuia să conducă la conştientizarea maselor, că irlandezii sunt un popor cu particularităţile sale, diferit de cel britanic, capabil să-şi construiască un prezent pe o moştenire istorico-culturală de necontestat.

Liga Gaelică a revigorat sistemul educaţional irlandez. Organizaţia a cunoscut o extindere rapidă în toată ţara bucurându-se de un real succes într-un interval relativ scurt. În anul înfiinţări acestei ligi se aflau numai şase cărţi sub tipar, „industria cărţii” irlandeză fiind inexistentă. Deşi existau un număr considerabil de vorbitori de limbă irlandeză marea majoritate erau analfabeţi.

În viziunea lui Hyde, limba irlandeză reprezenta tradiţia irlandeza, forma de manifestare a spiritualităţii gaelice, iar cea engleză pe cea a comerţului. Hyde trăgea un semnal de alarmă cu disperare afirmând că Irlanda tradiţională era în pericol de dispariţie. Irlanda monumentelor şi a claselor ţărăneşti era ameninţată să se prăbuşească sub fumul negru al fabricilor, sub invazia comisilor voiajori. Cultura irlandeză risca să devină una periferică, acaparată de dialectul londonez al baieţilor de la colţul strâzii.

Obiectivul iniţial al Ligii era acela de a menţine limba în zonele în care se vorbea încontinuare dar succesul uimitor pe care l-a înregistrat încă de la înfiinţarea sa, a contribuit la modificare viziunii conducerii ligii, lărgind aria de funcţionare a Ligii Gaelice asupra întregii Irlande. Sursa:

Share on Facebook