Interviu cu sotia comandantului legionar Vasile Marin

Interviu cu sotia comandantului legionar Vasile Marin

by -
3 1647

Interviu dat de sotia lui Vasile Marin, Ana Maria Marin, realizat de catre Octavian Silivestru la 17 iulie 1998 pentru Centrul de istorie orala din cadrul Societatii Romane de Radiodifuzione.

Apropierea lui Vasile Marin de Miscarea Legionara, 1932.

Ana Maria Marin: Barbatului meu totdeauna i-a placut politica. Si prima oara a fost secretarul lui Lugosianu[1], ca pe vremea aia se duceau in facultate si luau studentii cei mai buni si ii bagau in politica, daca se putea. Si Lugosianu a venit si l-a recrutat si pe el. Pentru ca el era cel mai bun student, l-a facut secretarul lui; deci era national-taranist fara sa stie altceva…Cand au venit taranistii la putere, Lugosianu i-a facut cadou lui Iuliu Maniu… – toate lucrurile astea sa stii ca-s adevarate, mi le-a spus, ca eu nu-l cunosteam inca, mi-a povestit ca el si-a dat teza de doctorat cu titlul Fascismul; acest Fascismul a starnit o curiozitate generala asupra cartii, bineinteles, pe vremea aia… – si el s-a dus la Iuliu Maniu si i-a dat un volum. Iuliu Maniu a spus: “Perfect! Te trimet atasat cultural la Roma!”. Si el a spus atunci: “Nu, eu nu ma duc la Roma, eu raman in tara pentru c-am cunoscut un tanar care este…merita sa fie conducatorul unui partid politic, cel putin, si…e un tanar interesant!” “Cine e?” “Corneliu Codreanu! De altfel, va parasesc pe dumnevoastra…”, i-a spus lui Iuliu Maniu. “De ce? Pai, eu nu vreau sa ma parasesti!” Zice: “Uite de ce, va spun de ce, pentru ca dumnevoastra nu aveti puterea ca sa conduceti un partid politic!” Nu stiu daca-i bine sau nu, dar asa i-a raspuns: “… L-ati adus pe rege in tara si asta inseamna ca nu sunteti apt de putere!” Si asa s-au despartit. El si-a dat demisia de avocat de unde lucra, de la Ministerul Lucrarilor Publice… si-a venit la mine si a spus: “De-acum inainte vom fi mai saraci decat eram!” Zic: “Perfect! Trebuie sa ne legalizam saracia!” Asa, asta era situatia…

Octavian Silivestru: Si el, deci, a aderat dupa aceea la Miscarea Legionara?

Ana Maria Marin: Da, a fost primit imediat in treaba asta si, pentru ca au vazut ca are talent l-a scris, i-au creat… s-a creat o revista speciala pentru el, oarecum speciala, Axa[2] se chema, si dupa aia a venit Vestitorul. Era si Polihroniade, si Belgea, si o multime erau scriitorii la aceasta Axa.

Octavian Silivestru: Dar, in cadrul Miscarii, el, in afara de faptul ca era redactor si conducatorul acestor reviste, avea si o functie?

Ana Maria Marin: Nu! Numai asta facea… dar mai scria si la Nae Ionescu, care-i citise articole[3], i-au placut si l-a chemat sa scrie la Cuvantul. El a acceptat, bineinteles…

A fost numit comandant legionar in 1936 la Constanta, unde a fost o tabara legionara si unde s-au dat grade la multi, da’ si lui. L-au facut comandant legionar si era foarte vesel!

Participarea legionarilor la razboiul civil din Spania, 1936.

Ana Maria Marin: Au hotarat sa plece sapte in Spania[4], adica asa…

Octavian Silivestru: Cine a hotarat?

Ana Maria Marin: Corneliu… Si lui nu i-au spus nimic! Pe el nu voiau sa-l trimeata in Spania, nu voia nici el… Ionel (Mota) voia cu orice pret! Pe urma, Nae Ionescu, dupa ce s-au prapadit ei, a scris o prefata la o carte si-n prefata aia spune: “Ionel Mota a plecat in Spania ca sa moara, stim toti. Dar ca Vasile Marin a murit, inseamna ca Dumnezeu n-a tinut cu noi si-avea o suparare pe noi! Pentru ca el nu trebuia sa moara, el trebuia sa continuie sa traiasca si era priceput in politica, era priceput intr-o multime de lucruri…”

Au hotarat ei sa se prezinte toti ca soldati. Vasea (Vasile Marin) era capitan in armata romana si toti au fost la o mica instructie de doua saptamani, inaintea Craciunului… asa. Ei n-aveau bani, le-a dat Nae Ionescu bani ca sa plece si Corneliu n-a vrut sa-i ia si tot timpul au fost discutii pe chestia asta. Franta n-a vrut sa le dea viza de trecere pe teritoriul ei; asta e un lucru important pentru ca, vezi, mentalitatea frantuzeasca care era si de-atuncea de stanga…

Octavian Silivestru: Pe ce criterii comandantul Corneliu Zelea Codreanu a hotarat lista? Care-au fost criteriile astea?

Ana Maria Marin: Nu stiu… la propunerea lui Ionel Mota. Ionel Mota si-a ales oamenii!

Octavian Silivestru: Si de ce s-au… oprit la numarul sapte? De ce asa putini? Miscarea Legionara era foarte puternica, erau foarte multi aderenti…

Ana Maria Marin: N-aveau bani, n-aveau bani deloc, erau toti saraci… costa destul de mult ca sa participi. Ca sa… ajunga, au mers cu vaporul, ca Franta nu le-a dat voie, s-au imbarcat la Hamburg, au trecut, au ajuns in ocean, au ajuns in Portugalia, din Portugalia au trecut in Spania[5]. Motivul calatoriei era ca doreau sa dea o sabie de onoare generalului Moscardo. Generalului Moscardo ii omorasera baiatul de 16 ani. I-au tras un glonte-n cap pentru ca i-au spus asa: “Ori cedezi Alcazarul, din Toledo – Moscardo era comandantul Alcazarului din Toledo – … ori, daca nu, iti impuscam baiatul! Am pus mana pe el si-l impuscam!” Si-atuncea baiatul a strigat: “Tata, nu-i ascuta!” Si l-au impuscat si el a auzit impuscatura… In fine, asta i-a impresionat pe ei foarte mult…

I-a primti in audienta Moscardo si i-a trimis sa faca o instructie minima, au cunoscut diversi oameni din Spania, si politici, si militari, mai ales…

Octavian Silivestru: Aveati legaturi, corespondenta?

Ana Maria Marin: Eu am primit de la el trei scrisori, dar el de la mine n-a primit nici una, pentru ca eu trebuia sa scriu intr-un post restant de la Bilbao. Si-a scris acolo, dar n-au ajuns […].

La ora 4 dupa-masa, in ziua de 13 ianuarie 1937, au venit sa ma anunte ca l-au ucis pe el… El a fost un erou acolo, el e cunoscut in tot sudul Spaniei pentru ca s-a luptat in clopotnita din Pozuello, asa se cheama. Acolo acum este un monument. Si pe urma, dupa aia, s-au dus la Majadahonda. La Majadahonda i-a bagat intr-o groapa, 60 de spanioli si ei doi, romani… A venit un tanc si cand au vazut tancul, ei au spus: “S-a terminat…” Da, asta e… Acum e cruce aici, au zidit o cruce si-au facut un monument spre aducere aminte. La monumentul asta, in fiecare an, se intalnesc o multime de spanioli si o multime de romani.

Chestia asta a avut un rasunet mare, ca (generalul) Franco nu stia ca Ionel Mota era cumnatul Capitanului si… nu stia pe cine primise el acolo, ca ei incercasera sa se camufleze in soldati simpli… Ionel Mota era doctor in drept, cum era si Vasile Marin Doctor in drept. Si atuncea a inceput sa reactioneze Franco si ne-a trimis decoratii familiilor, intre care mi-a trimes si mie o decoratie. Bineinteles ca nu ma interesa decoratia nici un pic, dar, in fine…

Bineinteles, in fiecare zi, Capitanul (Codreanu) venea la mine din cauza asta, pentru ca el stia ca din toata lumea de-acolo eu sufar cel mai mult, eram oarecum… de putina vreme maritata si el ma cunostea […]. Eu nu spuneam nici un cuvant, ma uitam la el urat si eram contra lui, suta-n suta…

Octavian Silivestru: Erati contra Capitanului pentru ca l-a trimis in Spania?

Ana Maria Marin: Sigur ca da, sigur… dar nu i-am reprosat!

Referinte: Tara, Legiunea si Capitanul. Miscarea Legionara in documente de istorie orala – Mariana    Conovici, Silvia Iliescu, Octavian Silivestru.


[1] Ion Lugosianu (1890-1957), avocat, deputat PNT, subsecretar de stat la Presedentia Consiliului de Ministri (1928-1930), ministru al Instructiunii Publice, ministru plenipontiar la Roma in 1933; detinut la Ramnicu-Sarat dupa 1947.

[2] Revista a aparut la 20 octombrie 1932. Printre fondatorii ei, in afara de Vasile Marin, au mai fost Ion Mota si Mihail Polihroniade. Interzisa de cenzura in 1933, a reaparut in decembrie 1940, iar ultima sa editie (3 numere) a fost la Rostock in 1942.

[3] Activitatea publicistica a lui Vasile Marin a fost foarte bogata: in 1935-1936 a fost colaborator la Cuvantul Studentesc, Cuvantul Argesului, Glasul Stramosesc si la Invierea.

[4] “Sapte legionari vor pleca in Spania, numar simbolic, sapte fiind cei dintai care au dat nastere Miscarii Legionare…” Pr. I. Dumitrescu-Borsa.

[5] La 5 decembrie 1936, cei 7 legionari au debarcat la Salamanca, unde au fost au fost intampinati de un reprezentant al generalului Franco caruia generalul Gheorghe Cantacuzino i-a spus : “Capitanul legionarilor romani, Corneliu Codreanu, trimite Spaniei nationaliste, care apara Credinta si Crucea, sapte conducatori ai Legiunii, ca sa lupte si sa moara, daca Dumnezeu le cere, aparand idealul care, aci, in Spani, ca si acasa la sora ei indepartata, Romania, este acela al Legiunii si al Capitanului ei”. Pr. I. Dumitrescu-Borsa si Horia Sima.

(Visited 815 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

  1. Domnule Ionion nu inteleg despre ce plagiat vorbiti. Noi am doar publicat cateva declaratii ale sotiei lui Vasile Marin. Nu avem pretentia ca am facut o cercetare. O sa verificam si nota 5.
    Va multumim pt sfaturi.

  2. Cand copiezi dupa o singura lucrare se numeste plagiat. Cand copiezi dupa mai multe lucrari se numeste cercetare. In moment ce copiezi da si tu sursa cum trebuie. La nota 5 puteai sa adaugi si pe Horia Sima, Istoria Miscarii Legionare.Asa scrie la pagina 134. Aveți grija cu drepturile de autor. Astia de la Humanitas au avocați buni.

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.