Familia Rosetti (partea a III-a)

Familia Rosetti (partea a III-a)

by -
1 492

În partea a treia a acestui articol vom încerca să abordăm problema sărăcirii familiei boiereşti Rosetti. Primele probleme financiare ale familiei apar încă din timpul vieţii bunicului Răducanu Rosetti. Numeroasele moşii ale familiei nu vor mai putea fi ţinute, multe dintre ele sunt vândute după ce hatmanul pierde procesul din Rusia. Pentru a micşora cheltuielile, hatmanul îi cheamă în ţară pe Răducanu şi pe Alecu şi ia hotărârea ca să vândă o parte din moşii. Fiii săi vând moşiile de peste Prut şi altele din Moldova oprind numai Bohotinul (fără Colţul Cornei şi Hiliţa), Căiuţul şi casa din Iaşi. După moartea hatmanului Răducanu Rosetti, urmaşii acestuia nu au reuşit să scape de toate datoriile la care se adăugau şi cele ale Efrosinei Rosetti – bunica – în valoare de 32.000 galbeni. Deoarece ea era fără altă avere decât o despăgubire de câteva sute de lei, pentru desfiinţarea scutelnicilor, fraţii Rosetti i-au făcut o pensie, permiţându-i să traiască în casa din Iaşi în condiţii nu atât de luxoase ca până atunci, dar destul de bune.

În urma traiului nemăsurat bizuindu-se pe banii ce trebuia să-i înapoieze fraţii săi, Răducanu Rosetti – tatăl istoricului Radu Rosetti – făcuse datorii pentru care plătea dobânzile de 15 % şi chiar 18 % pe an. După ce au vândut moşia Bazga, familia Rosetti nu avea posibilitatea de a achita toate datoriile. În aceste condiţii se hotărăsc să plece din Iaşi la ţară pentru a face economii astfel că vor locui la Pralea, apoi la Căiuţi între  anii 1858 – 1870, însă nici aici traiul nu a fost diferit de cel de la Iaşi, cheltuielile şi viaţa de lux au continuat. Tatăl istoricului Radu Rosetti şi-a compromis averea printr-un trai nemăsurat, după afirmaţiile fiiului său, însă pe cea  a soţiei sale a lăsat-o neatinsă. Al doilea soţ, Anton Allaux, fostul profesor al lui Radu Rosetti, i-a mâncat-o în vreo zece ani. La căsătoria cu Allaux, averea Aglaei se ridica la peste un milion şi  jumătate în aur. Mama scriitorului fiind nevoită să ducă ultimii ani din viaţa în mare lipsă, însă cu demnitate.

Rosetti vorbeşte în „Scrierile” sale de un  paradox: părinţii săi îi repetau că nu vor putea să-i lase avere şi că va trebui să-şi agonisească singur traiul „Dar faţă de aceste vorbe atât de înţelepte, ochii mei întâlneau risipa din casă şi urechile mele auzeau socotelile ce le făcea tata despre veniturile nebune ce aveau să le deie codrii  şi cărbunii de pământ ai Căiuţului în ziua din ce în ce mai apropiată în care se va fi construit linia de drum de fier Adjud – Târgul Ocnei. Se hotărâse că am să devin inginer pentru a exploata acei cărbuni, dar mi se vorbea numai de cum voi avea să mă port în calitate de înalt dregător sau de om politic.” [1]

Traiul nepotrivit cu epoca la care ne referim, risipa şi lipsa de ordine toate acestea vor duce la sărăcire; în anul 1868, familia se află la „marginea prăpastiei” spune Rosetti. Problemele continuau: datorii la bancherii din Iaşi în valoare de peste 15.000 galbeni, în timp ce dobânzile nu erau plătite nici ele. Creditorii cereau achitarea datoriei. De averea lui Răducanu Rosetti nu s-ar mai fi ales nimic dacă nu-l ajuta fratele său Lascăr, acesta şi-a luat angajamentul să-l ajute să-i plătească toate datoriile şi a luat în arenda pe zece ani moşia Margineni. „Deoarece unii din creditorii tatei nu au consimţit la o nouă amânare a plăţii sumelor ce li se cuvenea, moşu meu s-a hotărât sa deie în posesie (arenda) Răducănenii şi să desfacă partea din zestrea moşiei ce  nu o putea întrebuinţa la Mărgineni, achitând cu produsul acestei desfaceri cele de pe urma datorii ale frăţâne-său”[2]. În anul 1872 încetează din viaţă Răducanu Rosetti lăsând în urmă o situaţie  financiară gravă, familia având numeroase datorii. Decesul tatălui său îl pune pe Radu în faţa unor probleme complicate astfel că se decide să se retragă la ţară încercând să redreseze situaţia economică. La vârsta de 20 ani credea ca va putea duce  viaţa cu care fusese obişnuit. Deşi sărăcise viaţa sa era a unui mare boier deplasându-se mereu în trăsură sau călare, viitorul scriitor cultiva unele rămăşiţe ale drepturilor sale senioriale. Acest fel de viaţă nu era destinat să contribuie la redresarea stării materiale a tânărului Rosetti astfel că în anul 1888, familia va fi nevoită să renunţe şi la moşia Căiuţi.

de Tudora Niculae

– Va urma –


[1]Radu Rosetti, Scrieri, ediţie de Mircea Anghelescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1980, p. 658

[2] Ibidem, p. 712

(Visited 202 times, 1 visits today)

1 COMMENT

  1. Foarte interesant articol,ca si celelalte defapt,asteptam cu nerabdare urmatorul,care ni sa promis! Sa auzim numai de bine!

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.