Democraţia modernă şi manipularea

Democraţia modernă şi manipularea

by -
4 2177

Ideea de democratie sta la baza societatii moderne, astfel incat oricare alt sistem politic este cel putin considerat mai “rau”, daca nu este combatut pe fata in numele dreptului tuturor popoarelor la libertate si la autodeterminare. Putini sunt cei care isi dau seama de importanta rolului celor ce administreaza informatia, de importanta acestora in formarea convingerelor si perceptiei opiniei publice asupra realitatii. Daca este evidenta importanta atribuita propagandei si manipularii informatiei intr-un regim totalitar, ideea de democratie pare a vrea sa interzica orice forma de dezinformare si minciuna in raportul dintre putere si cetatean, transformand canalele de informare in locuri idilice unde Adevarul este suveran. Nu este insasi esenta contractului social garantia ca puterea lucreaza in numele binelui colectiv? Nu face parte din ideea de suveranitate populara convingerea ca cine se ocupa de administrarea lucrului public trebuie sa o faca “in numele si pentru” cei care au desemnat respectivii administratorii in respectivele functii? Raspunsul la aceste intrebari ar trebui sa coincida cu idealurile societatii noastre: nu exista libertate acolo unde nu exista un raport onest si transparent intre Stat si cetatean, acolo unde Puterea isi justifica comportamentul prin intermediul minciunii deliberate.

Unul dintre pilonii de baza ai democratiei e fara indoiala libertatea de informatie. Aceasta din urma reprezinta o valoare absoluta, indiscutabila, o consecinta logica a exigentei ca fiecare cetatean sa fie in stare sa isi formeze o opinie autonoma asupra realitatii. Informatia, si in mod special informatia libera, este vazuta in societatea moderna ca un drept, un simbol al unui presupus rol activ in interiorul Sistemului, ca o garantie a libertatii de gandire si de participare la viata publica. Intr-un sistem democratic, unde oricare cetatean are posibilitatea sa participe la viata politica si sociala, informatia libera coincide, sau ar trebui sa coincida cu esenta insasi a democratiei. Si totusi astazi, informatia nu este asa libera precum unii dintre noi ar vrea sa creada, sau mai bine spus, cum unii ar vrea ca noi sa credem. Si asta pentru ca organele de informare, sau mai concret mass-media, decide ceea ce trebuie sa aflam, ceea ce nu trebuie sa aflam si modul in care trebuie sa aflam.

Conceptul modern de democratie se bazeaza pe o definitie care presupune suveranitatea populara drept principiu fundamental; dar suveranitatea populara se afla in stransa legatura cu opinia publica, cele doua completandu-se reciproc. Daca opinia publica nu sta la originea oricarei autoritati atunci democratiei ii lipseste substanta. Se intelege ca pentru a exercita ceea ce este considerat un drept, adica suveranitatea, opinia publica trebuie sa fie in stare sa cunoasca adevarul in legatura cu variantele disponibile si din cadrul carora trebuie sa aleaga prin intermediul reprezentantilor sai. In lipsa unui astfel de drept si unei astfel de garantii, puterea este de fapt exercitata de grupuri private care se concep ca elite si, in numele acestei “superioritati” se substituie opiniei publice prin abuzuri ce implica in special deformarea realitatii prin intermediul “masluirii” informatiilor. In realitate rolul individului, cetateanului, este cel de spectator, dimensiunea participativa care l-ar transforma in protagonist fiind doar un vis. Individul nu este decat un element pasiv in interiorul masei care trebuie sa fie dirijata, facut sa creada ca are rol decizional si pus sa accepte variante si decizii cu convingerea ca actioneaza autonom. In realitate individul este dirijat de un adevarat bombardament de stimuli si sugestii impuse de altii. Edward Louis Bernays inca din 1928 accentua importanta unei manipulari inteligente a opiniilor si obiceiurilor maselor, pentru o mai buna functionare a unei societati democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei stereotip, sub pretentia autonomiei intelectuale ascunzandu-se de fapt un deliberat proiect de orientare a imaginarului si gandirii colective. Ceea ce noi stim, sau credem ca stim, ne face sa acceptam realitatea in mod acritic, sa acceptam proiectii de evenimente construite “in salon” al caror unic scop este transformarea Istoriei dupa exigentele Puterii.

 

 

Desi teoretic libertatea de informatie este un stindard al democratiei, sunt evidente manipularile asociate transmiterii de informatii de catre media in dorinta lor de a sustine un sistem, care lepadandu-se de haina sa democratica, este preocupat de a se autoconserva.

Un fapt interesant, caracteristic democratiilor moderne, este ideea conform careia minciuna poate sa aiba caracter altruist, ca minciuna este utila uneori pentru comunitate. Astfel minciuna este justificata moral pentru a legitima actiuni de camuflare si manipulare a realitatii, depasind astfel limitele mandatului oferit de catre cetateni. Minciuna in folosul comunitatii elaborata de catre media, scoate in evidenta natura raportului dintre sistemul democratic, mass-media si opinia publica. Acest raport, functioneaza intr-un mod nu foarte diferit de cel caracteristic regimurilor totalitare; scoate in evidenta faptul ca minciuna este folosita si de regimurile democratice pentru a pastra consensul maselor si pentru a se legitima, dezinformarea opiniei publice fiind in realitate un mod esclusiv de a pastra anumite forme de control asupra vietii politice, sociale si economice.

In practica mass-media reprezinta principalul instrument prin care se falsifica realitatea, se creeaza stereotipuri, conceptii despre lume, stiluri de viata si linii de gandire, asa incat sa genereze comportamente publice cat mai conforme cu obiectivele sistemului politic, obiective care nu sunt neaparat in avantajul cetatenilor.

Cum am putea deci sa recunoastem “buna credinta” a unor structuri care in numele binelui colectiv isi acorda dreptul de a minti, de a modifica realitatea si de a o construi in asa fel incat sa induca in eroare pe aceeasi cetateni care ar trebui sa fie esenta respectivelor structuri; cum am putea fi de acord cu o putere care prin intermediul informatiilor “masluite” vrea sa se legitimeze; cum sa nu ramanem perplecsi in fata concubinajului dintre putere si organismele creatoare de informatie, adica intre sistemul democratic si mass-media.

Presa trebuie sa fie in serviciul guvernatilor si nu in cel al guvernantilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolita pentru ca presa sa fie libera de a cenzura guvernul. Doar o presa cu adevarat libera poate sa denunte eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilitatile unei prese libere cea mai importanta este de a impiedica guvernul sa minta cetatenii.

Naom Chomsky afirma in 2005: “Mass-media incearca sa distreze publicul. Se doreste ca persoanele sa faca altceva in asa fel incat sa nu ne deranjeze pe noi (prin noi se intelege cei care organizeaza si administreaza puterea). Sa se intereseze, de exemplu, de sport. Sa fie innebuniti dupa partide, dupa scandalurile sexuale, dupa personajele importante si problemele lor, dupa orice informatie de genul asta. Orice, numai sa nu fie ceva serios. Lucrurile serioase sunt pentru persoanele serioase. De asta ne ocupam noi ”. In ziua de azi informatia inseamna putere. Cine are acces la informatii de calitate poate pretinde sa ia parte la jocul puterii, caci este adevarat ca si in politica sau economie, cine are mai multe informatii verosimile, va avea intotdeauna un avantaj care de obicei este suficient pentru a castiga partida. Si totusi sistemele actuale democratice se lauda ca informatia este un bun public la care oricine poate avea acces liber, dar exista multe dovezi care ne demonstreaza ca sistemele de putere incearca sa interzica accesul liber, sau daca nu, creeaza confuzie prin impunerea de multe informatii fara valoare(precum cele prezentate de Naom Chomsky) astfel ca practic, informatia importanta sa fie posedata aproape exclusiv de minoritatea guvernativa si de amicii lor. Majoritatii guvernate i se lasa un procent scazut de informatii esentiale astfel incat jocul sa poata continua.

Astazi prin intermediul Internetului, care a cunoscut in ultimii 10 ani o dezvoltare impresionanta, procesul de dezinformare, manipulare si camuflare in defavoarea omului de rand a crescut intr-un mod alarmant. In interiorul panoramei informative globale o multitudine de site-uri care se declara a fi pro sau contra unei cauze, unei idei, nu sunt altceva decat emanatii ale acelorasi aparate de “intelligence” care “lucreaza” pentru a apara sistemul “democratic”.

 

de Remus Tanasa

 

(Visited 855 times, 1 visits today)

4 COMMENTS

  1. Nu trebuie sa megem mai departe de confuzia care s-a creat despre Parintele Iusti Parvu si Dan Puric. Mult discernamant!

  2. Totusi, pe internet s-a dezvoltat si o media alternativa, obiectiva. Asta pana cand ne va cenzura si aici.

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.