Este euro pentru Grecia un dar sau un cal troian?

Este euro pentru Grecia un dar sau un cal troian?

by -
0 860

Formula profetului din Eneida lui Vergiliu la vederea calului troian care avea sa distruga cetatea („ma tem de greci chiar si atunci cand aduc daruri”) pare sa revina in actualitate. Astfel, unele tari din Uniunea Europeana nu sunt de acord ca Grecia sa primeasca „daruri” nemeritate (adica sa fie salvata de la faliment) in conditiile unei abandonari a preocuparilor privind disciplina fiscala.

Criza din Grecia confirma, pentru cei carora le este inca necesar, ca U.E.M. (Uniunea Monetara și economica) devine nefunctionala in contextul unei asocieri monetare neuniforme bazate pe un sistem de convergenta rigid (fie el nominal sau real) si in absenta unei autoritati fiscale centrale, capabila sa corecteze dezechilibrele interne. Totodata, incapacitatea B.C.E. (Banca Centrala Europeana) de a indeplini rolul de imprumutator de ultima instanta, reglementarea partinitoare a activelor eligibile si lipsa unui birou de supraveghere a Eurosistemului devin dovezi clare care nu fac decat sa mai traga noi semnale de alarma privitoare la capacitatea acestuia de a asigura coerenta si progresul.

Noi nu putem afirma decat faptul ca, in ultimul timp, am asistat la o accentuare a decalajelor in interiorul zonei euro; vorbim de un decalaj in spatiu care evidentiaza doua modele: nordul axat pe sustinerea cresterii, economisire si excedente comerciale si sudul axat pe cheltuieli de consum si dependent de capitalul strain.

Nevoia de finantare a imenselor deficite ale statelor europene complica planul Bancii Central Europene pentru revenirea la politica monetara normala. B.C.E trebuie sa gaseasca solutii care sa se potriveasca atat Germaniei, cat si Greciei. Majorarea prematura a dobanzilor si absorbtia lichiditatilor din piata ar ingenunchea statele dependente de finantarea externa. In acelasi timp, trebuie sa se ia masuri pentru protejarea euro, care se afla sub presiunea atacurilor speculative.

Ca si cum realitatea nu ar fi suficient de evidenta, unii analisti nu  au retineri in a afirma ca extinderea zonei euro trebuie sa continue. Totodata, insasi Comisia Europeana apreciaza ca va continua sa perceapa zona euro drept o forta de stabilizare politica si economica pentru tarile membre pe masura ce acestea ies din criza.

Desi este tot mai evident faptul ca  apartenenta la zona euro va fi in avantajul marilor puteri (precum Germania, Franta), unele tari foste comuniste, care au intrat in U.E. in anul 2004, isi mentin preocuparile de intrare in zona euro, urmarind indeplinirea criteriilor de convergenta (deficit bugetar de maxim 3% din produsul intern brut, limitarea datoriei publice la 60% din produsul intern brut si asigurarea unei inflatii cu cel mult 1,5 puncte procentuale peste media celor trei tari U.E. cu cea mai mica crestere a preturilor de consum).

Firesc, se nasc mai multe intrebari: Ce relevanta mai au criteriile de convergenta? Cum pot ele contribui la redresarea zonei euro? Ce rost mai au angajamentele prin pacte de stabilitate daca ele sunt nerespectate? Ce garantii se ofera noilor veniti (eventual statelor mai mici si cu reprezentativitate scazuta la nivel de uniune) stiut fiind faptul ca marile puteri au in mana fraiele zonei euro si le utilizeaza de o maniera partinitoare?

articol (partial) de Radu Golban

sursa: CorectNews

(Visited 69 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.