E timpul pentru naţionalism

E timpul pentru naţionalism

by -
0 602

Alegerile locale şi parlamentare de anul acesta sunt, ca de fiecare dată, un spectacol pe care vrem nu vrem o să-l plătim, şi înainte, şi după ce se termină. PDL-ul a reuşit să se alipească PNL-ului, transformându-l pe acesta într-un partid după chipul şi asemănarea portocaliilor. Ceea ce s-a întâmplat cu PNL-ul este foarte asemănător cu venirea „refugiaţilor” „sirieni”, toţi cei interesaţi punând placa cu umanitarismul,  scopul fiind doar unul veros în fapt, chemarea „ refugiaţilor” de către Merkel, având doar un caracter pur economic, esticii devenind mult prea scumpi din momentul intrării în UE a ţărilor de baştină, aşa că profitând de situaţia din Orientul Mijlociu, Merkel a crezut că a găsit soluţia pentru a scădea costurile cu forţa de muncă, aducând asupra întregii Europe o urgie care oricum era instalată, dar nu primise şi o binecuvântare politică. După ce s-a văzut pe cap cu hoarda „refugiaţilor” au început planurile de integrare.

Ceea ce nu au luat în calcul mărimile mărinimoase ale Europei, a fost faptul că pe lângă că nici măcar toţi cetăţenii UE nu erau integraţi complet, aceşti „refugiaţi” nu au venit să se integreze, ci să integreze, vrând să-şi impună cultura, credinţa şi civilizaţia lor, celor care au fost destul de proşti să nu se opună la această invazie. Europenii au pornit complexaţi de faptul că lumea o să-i condamne dacă vor lupta împotriva acestei invazii, în loc să lupte pentru conservarea propriei civilizaţii.

La fel ca şi Merkel, fosta conducere a PNL şi-a dat seama că trebuie să facă ceva pentru a învinge PSD-ul, şi nu numai la alegerile prezidenţiale, dar şi la cele care urmau, aşa că au făcut pactul cu diavolul portocaliul, luând toate păcatele acestuia, şi rămânând doar cu numele, liberalii care au ţinut la onoarea lor părăsind PNL-ul. Cei rămaşi au pus placa cu integrarea, când de fapt ei au fost transformaţi în pedelişti. Cât de convingători au fost pentru electoratul liberal, sau care se dă liberal, rămâne să vedem la alegerile din acest an.

În acest moment cele două partide mari PSD şi portocaliul PNL sunt cam la egalitate. Alegerile parlamentare de anul acesta pot să aducă ceva schimbări în Parlamentul României, acestea constând în dispariţia partidului oportuniştilor, UNPR, şi posibila dispariţie a UDMR-ului, acest lucru depinzând de prezenţa la vot. Indiferent dacă PSD-ul o să aibă majoritatea este puţin probabil ca Iohannis să numească pe cineva din partea PSD care să formeze guvernul. Oricum şansele ca PSD-ul să câştige alegerile sunt reduse drastic de jokerii politici, DNA şi SRI, care sunt portocalii din cap până în picioare, nevrând să trateze în mod egal pe toţi, şi care încă au amprenta lui Băsescu adânc înrădăcinată în tot ceea ce întreprind, protejarea securistului jegos, părând că duce chiar până la propulsarea nu numai a lui, ci şi a formaţiunii băsiste unde i s-au strâns toţi adepţii care acţionează la vedere în politica românească.

ALDE şi MP par că o să fie partidele care o să decidă cine o să dea guvernul, dacă o să treacă de pragul electoral. După finalizarea alegerilor guvernul tehnocrat o să dispară, o a doua încercare a lui Iohannis de a-şi impune guvernul cerut de stăpânii care l-au adus la putere nemaifiind posibilă, cel puţin în acest moment, deja noul PDL fiind nemulţumit de faptul că nu poate aplica ceea ce a făcut în anii regimului băsescu, şi nici PSD-ului nu prea i se mai poate oferi ceva care să ducă la susţinerea unei asemenea anomalii. Oricum la data părăsirii palatului Victoria, toţi cei interesaţi îşi vor fi atins deja scopurile, iar PNL-ul o să se dovedească la fel de docil şi ascultător faţă de doleanţele stăpânilor coloniei în care trăim.

Dacă cineva se îndoieşte că nu trăim într-o colonie poate să se informeze despre statutul bazelor care se construiesc la Deveselu, unde steagul României nu flutură, dar dă bine de decor în spatele oficialilor. În numele unui protocol ciudat, din punctul meu de vedere, Iohannis acceptă intonarea imnului SUA înaintea imnului României la ziua Armatei Române unde a fost prezent, pentru că un pluton al armatei ce începe să semene cu una de ocupaţie, era de faţă. Ministrul sportului, al guvernului tehnocrat, Elisabeta Lipă interzice intonarea imnului naţional dintr-un motiv prostesc, în cazul cel bun, la evenimentele sportive, doar pentru a nu supăra o minoritate ai cărei reprezentanţi nu au urmărit decât distrugerea României începând imediat după loviluţiei şi până acum.

În condiţiile în care alesul serviciilor şi stăpânilor, Iohannis, se dovedeşte a fi din ce în ce mai nepopular prin activitatea desfăşurată, având un trecut care pentru omul normal ar însemna închisoarea, Licuriciul îşi trimite un oficial să vadă cum mai stă treaba, şi să vadă ce se mai poate obţine de la fraieri. Probabil că au apărut îngrijorări din cauza renaşterii sentimentului naţional împotriva tuturor eforturilor depuse cu ajutorul cozilor de topor de a distruge acest lucru. Din păcate pentru noi, cei care au cele mai multe şanse de a intra în parlament sunt aceeaşi care ne-au vândut şi la bucată, şi en-gros în ultimii 26 de ani, fiind puţin probabil ca un partid naţionalist să treacă pragul electoral de 5  procente. Maşinăria propagandistică a partidelor mari o să fie la capacitate maximă fiind puţin probabil ca vreunul din noile partide să se facă cunoscute şi auzite pe canalele media obişnuite.

Alăturarea totuşi a unor personalităţi în domeniul lor de activitate care le-a făcut cunoscute nu numai pe plan naţional, sau a unor persoane deja cunoscute publicului larg la proiecte cu un caracter naţional şi patriotic pot să încurce scena politică românească, unul dintre aceste proiecte fiind Grupul Pentru România , care în acest moment nu are un caracter politic, dar care poate să schimbe total calculele dacă GPR devine partid sau se alătură unui partid naţionalist deja înfiinţat. Precedentul Mircea Diaconu a demonstrat că un outsider cunoscut poate să câştige fără vreun sprijin decât cel al propriei credibilităţi. Fiind vorba de partide şi nu de o singură persoană este mai greu, dar nu imposibil.

Personal aş prefera ca, aşa zisele partide balama, de tipul UNPR şi UDMR să fie înlocuite de un partid naţionalist necunoscut până la această oră, dar căruia nu îi este frică să-şi declare naţionalismul şi să acţioneze ca atare, doar pentru că nu dă bine la publicul de afară, partid în care să nu apară nici un nume care a activat în orice poziţie politică în ultimii 26 de ani.

Tinerii frumoşi şi liberi, şi din ţară şi din străinătate au posibilitatea, ca să demonstreze că nu acţionează numai în urma lozincilor de pe reţelele de socializare, intoxicate cu postaci şi acoperiţi, ci că gândesc şi ştiu pe ce lume trăiesc. Rămâne ca şi curentul naţionalist să se coaguleze, toate formaţiunile noi înfiinţate să-şi lase orgoliile la o parte, şi să se unească pentru a înfrânge inamicul din ţară, care este actuala clasă politică, de la preşedinte şi până la ultimul postac de partid, în vederea salvării naţiunii române.

Libertatea poate să fie recâştigată, dar o naţiune moartă nu mai poate să fie înviată, iar noi ne-am sinucis naţiunea cu fiecare alegere pe care am făcut-o. Mult lăudata libertate s-a dovedit a fi doar un cântec de sirenă pentru România şi naţiunea română. E timpul să alegem ceva diferit care ni s-a tot spus că este greşit. E timpul să alegem naţionalismul! (autor: Ionescu Miron, sursa: opinia1.ro)

*ideile exprimate de autor nu sunt neapărat împărtășite în totalitate de FN.

(Visited 250 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.