Demnitatea naţională

Demnitatea naţională

by -
4 2105

Intercorelările statelor au fiinţat dintotdeauna, accentuate o dată cu evoluţia planetei, cu dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii. Aceste intercorelări pot reprezenta paveze şi temei de sprijin în dezvoltarea statelor, dar, totodată, există şi primejdia ca ele să reflecte cu prioritate poziţiile celor puternici. România, de peste 20 de ani, a străbătut un drum deseori complicat pentru a dobândi un nou statut în lume. Legături iniţiale de parteneriat au putut duce la primirea ca membru a ţării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană.

Intercorelarea presupune şi cesiuni, jertfirea unei părţi din drepturile suverane ale unui stat independent şi, de asemenea, în ceea ce ne priveşte, a mai însemnat şi renunţarea la o parte însemnată a avuţiei naţionale. Acest ultim proces de cesiune ne creează multe semne de întrebare şi ne face să ne întrebăm dacă s-a urmat calea cea mai bună, dacă s-a cântărit cu destulă înţelepciune ce şi cât trebuia cedat şi mai ales ce trebuia pretins drept compensaţie. În politica din afară a unui stat există o lege de fier, care nu trebuie încălcată, cea a interesului naţional şi a neîncălcării demnităţii naţionale.

Uităm cu prea mare înlesnire marile lecţii ale trecutului. Nu ţinem seama de experienţa înaintaşilor. Istoria este aruncată în coş! Uităm că încă vasalul principe Alexandru Ioan Cuza a ştiut – potrivit unui contemporan al său – să ţină „fruntea sus” faţă de reprezentanţii puterilor vremii, că domnitorul Carol I a avut tăria şi demnitatea de a răspunde ameninţărilor ţarului Alexandru II, scriindu-i că armata română poate fi nimicită în luptă, dar că ea nu poate fi dezarmată şi că succesorul său, regele Ferdinand, a avut tăria de a refuza să-şi pună semnătura pe un tratat nedrept şi înrobitor. Sunt numai câteva exemple care arată importanţa pe care o are în afirmarea unei ţări demnitatea naţională. Există şi o ţară astăzi – şi nu e singura! -, Polonia, care ne-a demonstrat şi în ultimii ani ce mare preţ îl are demnitatea naţională în relaţiile internaţionale.

România trebuie să-şi recâştige un loc care i se cuvine în concertul statelor. Ea nu trebuie să fie doar o rudă săracă, tolerată şi necontenit admonestată, pe drept şi pe nedrept, fără ca, la rândul ei, să n-aibă un cuvânt de spus. Demnitatea unui stat se revarsă asupra cetăţenilor săi, le conferă umilinţă sau mândrie, le dă tăria de a merge înainte. Să nu uităm regula de fier a demnităţii naţionale!

autor: Acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti


(Visited 1.241 times, 1 visits today)

4 COMMENTS

  1. Completarile sunt binevenite. De asemenea, diferentele de opinii, atunci cand ele exista, nu constituie un motiv de suparare, acestea contribuind, pe cat posibil, la o mai buna cunoastere a unor evenimente. De un lucru sunt convins: dorim binele Romaniei. Stima si respect.

  2. D-le Noska,cu permisiunea Dvs.mai fac o complectare; Un adevar incontestabil,stilpii natiunii sint,Biserica Scoala si Armata si tocmai aceste institutii sint neglijate intentionat in Romania,scopul lor fiind de a ne desfiinta ca natiune,asa cum se preconizeaza sa se intimple daca nu se iau masurile necesare din timp,pentru a preintimpina o catastrofa nationala,Multumesc si salutari de la Nürnberg.!

  3. Cred ca stalpii natiunii sunt Biserica, Scoala si Armata. Asa cum trei puncte determina un plan, acesti trei stalpi mentin echilibrul natiunii si-i asigura un loc respectat in concertul natiunilor lumii. Despre rolul celor trei institutii au vorbit si au scris personalitati mult mai competente decat mine. As vrea doar sa spun ca impotriva lor se duce o lupta ascunsa, se desfasoara actiuni subversive care sapa la temelia acestora, scopul final fiind surparea natiunii. Un exemplu este toata “bataia de joc” a actualei puteri la adresa Scolii. Umilirea profesorilor de catre putere, inclusiv de catre presedinte, care declara ca el munceste mai mult ca un dascal, nestiind ce inseamna pregatirea unei ore de curs. O scoala de inalt nivel calitativ pregateste specialist in toate domeniile. Romania a avut o scoala de medicina de nivel european si pentru ca au existat o scoala generala si licee de calitate. La fel si in domeniul dreptului. Ce sa mai spunem de armata? Numirea unor incompetenti in cele mai inalte functii (dupa cum scrie presa), taxarea pensionarilor militari ca “nesimtiti” si deposedarea acestora de gradele obtinute sunt aspecte concludente ale “batjocoririi” acestei institutii. Atat timp cat conduc minoritarii ajutati de cateva”lichele” din randul romanilor, natia nu va progresa.
    Dimitrie Cantemir enumera in “Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman”, sistemele de guvernare pe care i le recomanda Pasa Kupruli:
    1. sistemul peschesului ierarhic
    2. sistemul incompetentei ierarhice
    3. sistemul crimei colective
    4. sistemul furtului semilegal
    5. sistemul tradarii la timp a fratelui
    6. sistemul mulgerii icrelor crapului gras
    7. sistemul “pohtei de alai”
    Nu vi se par cunoscute? Poate doar “pohta de alai” ar trebui schimbata cu “baia de multime”.

  4. Ne vom recistiga mindria nationala,cind vom avea suficienta maturitate politica,cind vom sti sa ne votam conducatorii,ca de aici pornesc toate,n-am invatat sa ne alegem conducatorii,s-au ne lasam usor manipulati si influentati de mersul istoriei,s-au poate nu stim sa ne conducem si asteptam sa ne conduca alte natii dupa cum sa mai intimplat in istoria noastra zbuciumata.

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.