Biografii: Nae Ionescu

Biografii: Nae Ionescu

by -
2 874

Nae IonescuNicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu) (n. 4 iunie stil vechi/16 iunie 1890 – d. 15 martie 1940 ) a fost un filozof, logician, pedagog şi jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A ştiut să adune în jurul său şi să eleveze o pleiadă de membri ai generaţiei de aur interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran,Vasile Moisescu, George Murnu etc.

Nae Ionescu s-a născut la Brăila pe data de 4 iunie 1890. Urmează studiile primare, gimnaziale şi liceale în oraşul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul socialist şi îl cunoaşte pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în ultimul an de studiu, se spune că pentru republicanism naţional. Termină studiile liceale la alt liceu. Îşi continuă studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. După o vreme în care colaborează la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, pleacă în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârşirii studiilor. Aici îl prinde Primul Război Mondial. Revine în România şi îşi satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătoreşte cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soţia, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său fiu, Radu, se naşte în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se naşte în luna iunie a anului 1918. În anul 1919 îşi susţine doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik (Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Revine în ţară în 1919 dedicându-se carierei didactice şi jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face să fie de mai multe ori arestat şi închis. Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezenţa Cellei Delavrancea.

Este cunoscut şi pentru legăturile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (soţia muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa şi pianista Cella Delavrancea.

Biografia sa este legată de două clădiri istorice existente şi azi, amintite de către elevii săi în memoriile lor: vila Marucăi Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cumpătu) şi „Vila de la Băneasa” (azi sediul unei societăţii comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din Bucureşti). Despre cea de a doua clădire se spune că ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. După moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la Băneasa a servit ca reşedinţă Mareşalului Ion Antonescu.

Cariera didactică

Revenit în ţară în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la Liceul militar Mânăstirea Dealu pentru ca, în acelaşi an, să fie numit asistent la catedra de Logică şi Teoria cunoaşterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu îşi inaugurează activitatea universitară cu lecţia Funcţiunea epistemologică a iubirii.

Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floruetc.

Cariera jurnalistică

Între 1911-1916, în calitate de colaborator şi apoi de redactor la Noua Revistă Română, condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole şi cronici. În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista Ideea europeană (director: Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ştefan Neniţescu, Emanoil Bucuţa, Cora Irineu, Mircea Florian.

În 1922, publică în Gazeta Matematică studiul Comentarii la un caz de intranzienţă a conceptelor matematice, pentru care obţine Premiul de filosofie matematică, în anul 1923.

Din mai 1926 Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat şi grupul de talente adunate în jurul său: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioranetc.

Cărţi publicate

  • Roza vânturilor în 1937, o culegere de articole gazetăreşti strînse din iniţiativa lui Mircea Eliade, care a şi prefaţat-o. Este singura carte publicată în timpul vieţii.
  • Curs de metafizică şi Curs de istoria logicii, publicate postum de elevii săi, după notiţele de curs.

(Publicată în „Buna Vestire”, 1940.)

Repere biografice

La 23 ianuarie 1911, la Societatea Studenţilor în Litere ţine conferinţa Literatura celei de a IV-a proporţionale: Sărmanul Dionis de Eminescu – tipărită în Noua Revistă Română la 22 februarie 1911 (debutul publicistic avusese loc, probabil, în 1909). La 23 septembrie 1912 publică în Noua Revistă Română, sub pseudonimul Mihai Tonca, Preocupările filosofice ale geometrului Poincare; ulterior va fi cooptat ca redactor la respectiva revistă. În octombrie susţine examenul de licenţă la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti cu teza Istoria argumentului ontologic (magna cum laude; certificat nr. 152, din 11 decembrie 1912), după care este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. În septembrie 1913 se logodeşte la Iaşi, cu Elena-Margareta Fotino. Cu recomandarea lui Constantin Rădulescu-Motru primeşte un ajutor din partea Fundaţiunei Universitare Carol I pentru pregătirea tezei de doctorat (privitoare la filosofia lui Kant).

În 1924, 29 iunie — 6 iulie, publică art. Cum se pregăteşte revoluţia, în Ideea Europeană (semnătura: Niculae Ivaşcu). În cadrul Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie – 15 august) ţine prelegerea Contribuţia latină în filosofie, iar în noiembrie deschide cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925). În anul universitar 1924-1925 propune ca temă de seminar crearea unui dicţionar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noţiuni filosofice fundamentale, precum şi a unei terminologii filosofice româneşti). În noiembrie – în Gândirea se publică Individualismul englez – cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer Individul împotriva statului (Cultura Naţională; trad. I. Olimpiu Ştefanovici-Svensk; reed., 1996).

La 14 februarie 1925 încheie cursul de Istorie a logicii (litografiat; tipărit, 1997). Între 27 februarie – 15 mai deschide cursul de Filozofie a religiei (litografiat; tipărit: 1990-1991, 1993, 1994, 1998). În primăvară dă examenul de docenţă cu Constantin Rădulescu-Motru (preşedinte), P. P. Negulescu, Dimitrie Gusti şi T. Ziegler şi din iunie lucrează ca docent universitar de Istoria logicii şi Metafizică (adresa Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, nr. 259, 12 iunie 1929). În noiembrie deschide cursul de Teoria cunoştinţei (predat până în mai 1926) şi cel de Metafizică, cu tema Problema salvării în „Faust” al lui Goethe. În Cartea Semicentenarului, Nae Ionescu apare cu art. Filosofia românească.

La 1 ianuarie 1926 este numit conferenţiar definitiv de Istorie a logicii şi Metafizică (adresa Ministerului Instrucţiunii nr. 8667, din 1926). 24 ianuarie – conferinţa Misticii italieni (aula Fundaţiei Universitare Carol I, ciclu organizat de Institutul de Cultură Italiană din Bucureşti). 18 februarie – conferinţa Charles Piguy (aula Fundaţiei Universitare Carol I, ciclu consacrat literaturii franceze, organizat de Gruparea „Poesis”). 20 februarie – după şase prelegeri, încheie cursul cu tema Problema salvării în „Faust” al lui Goethe (litografiat; tipărit in 1996). Ţine conferinţa Filosofia regionalismului cultural la Biblioteca populară „Petre Armencea”, în cadrul Cercului de studii şi cercetări locale al oraşului şi ţinutului Brăilei. (Rezumat în „Analele Brăilei”, ianuarie – martie 1936, după presa vremii). În 2 mai începe să colaboreze la Cuvântul unde preia rubrica Duminica. Vreme de mulţi ani, va scrie zilnic cel puţin un articol. Cele mai multe vor fi semnate cu câteva pseudonime (atât spre a varia semnătura, în acelaşi număr sau în zile succesive, cât şi întrucât îi plăcea să se ascundă sub diverse înfăţişări). La 29 mai încheie cursul de Teorie a cunoştinţei (litografiat; tipărit, 1996). În iunie 1926, ca preşedinte al Comisiei de bacalaureat la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila (din acest liceu fusese exmatriculat în primăvara lui 1909, cu puţin înaintea bacalaureatului propriu) îl remarcă pe elevul Hechter M. Iosef, viitorul Mihail Sebastian.

La 1 ianuarie 1930 este numit profesor titular al Catedrei de Psihologie şi Pedagogie a Institutului Superior de Educaţie Fizică (înalt Decret Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929). Îi urmează profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Predă cursuri de psihologie generală şi pedagogie teoretică, în cadrul catedrei, Gheorghe Zapan este conferenţiar iar Elena Puşcuţa, asistentă benevolă.

În anul universitar 1930-1931 predă cursul Istoria metafizicei ca tipologie a culturii – prelegerea inaugurală are ca temă Moda în filosofie (cursul a fost litografiat; tipărit, 1996.)

La 1 iunie 1930, la alegerile pentru Camera Deputaţilor Nae Ionescu candidează la Brăila, din partea Uniunii Naţionale şi este ales.

În anul universitar 1932-1933 a predat cursul Din metodologia logicei. Analogia şi cursul Metoda statistică. Cu aplicaţie la psihologie, sociologie si pedagogie. (Nu au fost litografiate.)

În anul universitar 1933-1934 a predat cursul Logica ştiinţelor exacte (nu a fost litografiat).

Prin prelegerile şi cursurile susţinute, în calitate de profesor al Universităţii bucureştene şi ca unul din ideologii principali ai legionarismului şi un apologet al fascismului românesc – influenţează tânăra generaţie, determinând mulţi intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă. Această activitate politică a dus la întemniţarea sa la Miercurea Ciuc, împreună cu alţi discipoli ai săi.

La 1 ianuarie 1934 Anton Dumitrescu publică în Şantier articolul Nae, năismul.

2 ianuarie 1934 – în urma asasinării lui I. G. Duca, Nae Ionescu este arestat la Sinaia; Cuvântul este suspendat (ultimul număr apărut: 1 ianuarie 1934, cu articolul 1933-1934, scris la Sinaia, în 29 decembrie 1933).

În ianuarie 1934 apare: Immanuel Kant, Critica raţiunii practice cu o prefaţă a lui C. Rădulescu-Motru şi o notă introductivă asupra raţiunii practice semnată de Nae Ionescu (Ed. Institutului Social Român; trad. Dumitru Cristian Amzăr şi Raul Vişan). Cronici de Petru Manoliu, I. Brucăr ş. a. (Polemică în Revista de filosofie între Mircea Vulcănescu şi I. Brucăr.)

7 februarie – eliberat şi rearestat în cursul aceleiaşi zile.

15 martie – este eliberat şi îşi reia cursul (vezi: Mircea Vulcănescu, Ulise printre sirene, 1941).

In iunie 1934 apare romanul lui Mihail Sebastian, De două mii de ani…, cu o prefaţă de Nae Ionescu concepută ca o antiteză la tematica romanului – această prefaţă încercă să fundamenteze antisemitismul prin perspective teologice, concluzând că evreii nu au nici o putinţă de salvare întrucât sunt evrei. Timp de câteva luni se duce o amplă şi pasionantă polemică în presă în jurul romanului, prefeţei şi problematicii puse de autor şi prefaţator. Dintre polemişti: Tudor Teodorescu-Branişte, Pompiliu Constantinescu, Octav Şuluţiu, Şerban Cioculescu, Mircea Eliade, George Racoveanu, Mircea Vulcănescu, Petre Pandrea, Constantin Noica, Ion. I. Cantacuzino şi Mihail Sebastian. În 1935 apare eseul lui Mihail Sebastian Cum am devenit huligan, o replică la respectiva prefaţă. Romanul şi prefaţa vor fi reeditate în 1946, 1990, 2003, 2006.

La 1 noiembrie 1934 apare în Stânga articolul lui Andrei Şerbulescu (Bellu Zilber) Feciorii lui Nae sau tânăra generaţie.

În anul universitar 1934-1935 predă cursul de Logica generala (litografiat; tipărit: 1943, 1993) şi un curs de Logică a colectivelor (trei lecţii, predate în ianuarie şi martie 1935, s-au păstrat într-un manuscris; au fost tipărite în 1996-1997).

I. Ludo publică lucrarea Iuda trebuie să sufere pentru că e suferind(Ed. Adam). (Despre Nae Ionescu, pp. 5-8, 40-47, 53-56, 84-92.)

1935 7 ianuarie — conferinţa Primejdia spiritului defensiv (aula Liceului „Codreanu” din Bârlad, sub auspiciile Asociaţiei Studenţilor Creştini „Alexandru Vlahuţă”). (Rezumat în Credinţa, 10 ianuarie 1935.)

11 februarie – ciocnire, vreme de câteva ore, între jandarmi şi legionari; aceştia din urmă voiau ca Nae Ionescu să ţină o conferinţă. Conferenţiază în sala festivă a primăriei din Oradea, în cadrul „Astrei”, despre unele noţiuni curente în sociologie. (Rezumatul Familia, martie 1935.)

25 aprilie – conferinţa Ce înseamnă a fi român (Brăila, ciclu organizat de Analele Brăilei). În anul universitar 1935-1936 predă un curs de Logică a colectivelor – nu a fost litografiat.

15 martie – începe să colaboreze la revista Vestitorii (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul Roza vânturilor (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: Cine face istoria; Puţină filologie (1 aprilie); Sofisma cea Mare (12 aprilie; nesemnat);Eşti rumân… (12 aprilie); Cum se „construieşte” o formă istorică (28 aprilie).

În anul universitar 1936-1937 predă cursul Probleme de metafizică. ianuarie 1937; stenografiat şi dactilografiat în ianuarie 1937 şi editat de Dan Zamfirescu. (ed. 1988, 1990).

22 aprilie – Conferinţa de Metafizică şi Istorie a logicii este transformată în catedră, iar Nae Ionescu este numit profesor agregat (înalt Decret Regal nr. 4059, 1937).

6 iunie – Mircea Eliade, asistent onorific la catedra lui Nae Ionescu, este exclus din Universitate, pentru „scrieri pornografice”. Hotărâtă atitudine împotrivă, în presă. Printre cei care protestează (Emil Cioran, Arşavir Acterian, Constantin Noica, ş. a.) se află şi Nae Ionescu, titularul catedrei.

27 iunie – articolul Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire (nr. 100). Apare volumul Roza vânturilor. 1926-1933, culegere de articole îngrijită de Mircea Eliade şi cu o prefaţă a lui Nae Ionescu. (Editura „Cultura Naţională”). Cronici semnate de: Horia Stamatu, Liviu Teodoru, D. C. Amzăr, George Călinescu, Arşavir Acterian, Const. Gh. Popescu, Vasile Damaschin ş. a. (Alte ed. 1990, 1993). Prefaţă la Vasile Marin, Crez de generaţie. (Alte ed.: 1937, 1940, 1941, 1977 )

1938 21 ianuarie – reapare Cuvântul.

10 martie – Senatul Universităţii Bucureşti este de acord cu propunerea de schimbare a denumirii catedrei ocupate de Nae Ionescu în Catedra de Logică şi Metafizică.

25 martie – ţine o cuvântare la cel de al 11-lea Congres al profesorilor de filosofie (Sala „Dalles” din Bucureşti, 25-27 martie) – rezumat în Cuvântul, 27 martie.

17 aprilie – Cuvântul este interzis (ultimul număr apărut: 17 aprilie). Împreună cu o serie de şefi legionari, Nae Ionescu este arestat şi depus în lagărul de la Miercurea Ciuc, cu „domiciliu forţat”. Este destituit din Universitate. mai – martor în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu. mai – în lagăr ţine câteva conferinţe despre „fenomenul legionar”. Patru dintre ele, rezumate de Ştefan Palaghiţă, vor fi tipărite în 1940. noiembrie – eliberat din lagăr. Concepe o suită de scrisori, Căderea în Cosmos (1938-1939) (vezi: Introducere la Istoria logicii, 1941). (Cella Delavrancea spunea că le-ar fi distrus; inf. Valeriu Râpeanu.)

1939 13 ianuarie – internat iarăşi în lagărul de la Miercurea Ciuc. 24 iunie -eliberat din lagăr; bolnav de inimă. Nu îşi recapătă catedra. Este vizitat acasă de o serie de prieteni, printre care: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Ionel Gherea, George Racoveanu.

1940 Lucrează la un Manual de logică (au rămas, în manuscris, fragmente). Vineri 15 martie – moare în vila de la Băneasa. De faţă este Cella Delavrancea.

Duminică 17 martie — este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Nu s-au rostit cuvântări (deşi C. Rădulescu-Motru pregătise una). În asistenţă: Octav Onicescu, Perpessicius, Dem. Theodorescu, Cella Delavrancea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Arşavir Acterian, Ştefan Ion Gheorghe, Dragoş Protopopescu, Vasile Băncilă şi, desigur, familia (soţia, copiii, sora, cumnatul, generalul Vasile Panaitescu). S-au publicat necrologuri semnate de: Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nicolae Tatu, Camil Petrescu, Pamfil Şeicaru ş.a.

(Visited 405 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. […] În anul 1932, fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel şi Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum şi Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea. În 1933 este referent în Ministerul Comerţului şi Industriei, instituţie care în 1936 îşi va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin, unde se întâlneşte cu Nae Ionescu. […]

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.