Autor: Dr. Nicolae Paulescu

Editura: Credinta Stramoseasca,2007 (Coperta din imagine este dintr-o editie mai veche de la editura Anastasia)

“Profesorul Paulescu,care a trait ca un mucenic si a murit ca un sfant,infatiseaza in chipul cel mai expresiv pe invatatul roman,asa cum il fac cele mai bune traditii ale tarii noastre.
Cine l-ar fi vazut-discret,rece,tacut-nu si-ar fi dat seama de opera pe care acest om a lasat-o in urma sa.A trebuit ca moartea sa dezlege pe prietenii cei mai apropiati,pe ucenicii cei mai credinciosi pentru ca revelatia sa se produca si sa se cunoasca numarul si inseamnatatea descoperirilor lui.”
Asa isi incepe Nicolae Iorga,in “Neamul Romanesc”,articolul sau de fond inchinat Profesorului Paulescu,la moartea lui.
Dar,daca in tara sa Profesorul Paulescu aparea necunoscut sau rau cunoscut,nu acelasi lucru se petrecuse in strainatate,unde oamenii de stiinta celebri si-au dat seama,inca din vremea cand Paulescu era student al Facultatii de Medicina de la Paris,de insusirile sale exceptionale.
Primul care a descoperit in el “genialitatea” pe care,dupa moarte,i-a recunoscut-o la noi pana si medicul evreu Aurel Abramovici,a fost ilustrul Lancereaux,una din gloriile stiintei franceze,prezident al Academiei de Medicina si maestru al profesorului.

Nedisponibilă pentru download.