Aventura lui Bush în Irak, încheiată de Obama

Aventura lui Bush în Irak, încheiată de Obama

by -
0 661

Luna trecută, preşedintele Barack Obama a pus capăt prezenţei corpului expediţionar american în Irak. Au mai rămas, însă, 50.000 de militari, care, oficial, au rol de consultanţi pe lângă forţele de securitate irakiene. Important este însă că s-a făcut pasul cel mare în încheierea uneia dintre cele mai controversate decizii pe care a luat-o după al Doilea Război Mondial un şef al Casei Albe. Pentru opinia publică din SUA, ca şi din alte ţări mari ale lumii, războiul din Irak a reprezentat o adevărată fundătură, evoluţia şi implicaţiile lui ducându-l pe Bush la una dintre cele mai scăzute cote de popularitate pe care a avut-o vreodată un preşedinte american. Dar, totodată, el a făcut ca, pentru prima oară după 1945, între SUA şi principalii săi aliaţi europeni să apară o fractură greu de imaginat vreodată. A făcut excepţie Marea Britanie, cu Tony Blair premier, care a acţionat precum Bulgaria faţă de Kremlin pe timpul comunismului! Revenind la situaţia actuală din Irak şi comparînd-o cu ceea ce voia să construiască politic acolo George W. Bush – un pol de democraţie, un exemplu pentru marele Orient Mijlociu democratic, stabil şi prosper –, trebuie spus că este vorba de un eşec. Este adevărat, la venirea lor în Irak, în martie 2003, trupele americane l-au găsit pe Saddam Hussein la putere, pe care l-au înlăturat. Dar n-au descoperit şi ceea ce Bush susţinea că există din belşug: arme de distrugere în masă, pe care le-ar fi fabricat regimul lui Saddam. Cum n-au fost descoperite nici legături cu Al-Qaida. De altfel, acum câtva timp, două ONG-uri americane au recenzat „cel puţin 935 false declaraţii ale înalţilor responsabili ai Administraţiei Bush asupra ameninţării pe care o reprezenta Saddam Hussein pentru securitatea naţională a SUA”. Pornind de la schiţa de mai sus, ar trebui să vedem ce lasă trupele americane, acum, când grosul lor a plecat din Irak: o ţară cu vid politic, deşi în primăvară s-au organizat alegeri legislative; un stat care, de luni de zile, nu este guvernat, partidele nereuşind să formeze un cabinet de coaliţie în pofida medierii şi presiunilor insistente americane; o ţară în care violenţa face ravagii. Astfel, iulie s-a dovedit cea mai sângeroasă lună din ultimii doi ani: 535 de morţi, dintre care 396 de civili, şi 1.043 de răniţi. O altă realitate dură, cu mari influenţe nefaste asupra vieţii de zi cu zi, este risipirea unor uriaşe sume destinate reconstrucţiei Irakului. Pe 30 august, ziarul „Le Monde” nota că, în timp ce ultimii soldaţi americani părăseau Irakul, sute de proiecte au fost abandonate ori zac neterminate. Potrivit Inspectorului General pentru Reconstrucţia Irakului, peste 5 miliarde de dolari au fost risipiţi, suma reprezentând peste 10% din cele 53,7 miliarde dolari cheltuiţi de SUA pentru a reconstrui Irakul. În numeroase cazuri, proiecte prost concepute, chiar irealiste, o proastă repartizare a sarcinilor au condus la pierderea a miliarde de dolari. Exemplul cel mai flagrant este cel al unei închisori construite la nord de Bagdad, care a costat 40 milioane de dolari, iar acum este goală. Pe urmă, s-a constatat o totală lipsă de coordonare între autortăţile irakiene şi cele americane, o oficialitate din provincia Diyala relatând că americanii au construit în zonă o clinică… fără scări. În aceeaşi zonă, ei au pus în funcţiune o fabrică de miere de curmale, un aliment ce nu face parte dintre priorităţi într-o ţară în care mai multe şcoli din provincia respectivă nu au strictul necesar. Pe urmă, la Falluja, în centrul ţării, firma americană FluorAMEC a construit o staţie de epurare a apelor ce a costat 100 milioane de dolari, după ani întârziere şi de peste trei ori mai mult decât preţul iniţial, dar ea nu este funcţională! La Bassora, în sud, un spital de copii ce trebuia terminat în 2006 nu a fost inaugurat încă, bugetul iniţial, de 50 milioane dolari, ajungând la 165 milioane dolari. Pe scurt, aşa s-au cheltuit cele peste 5 miliarde de dolari, fără ca nimeni să dea socoteală pentru ei, cât şi pentru haosul instalat în întreaga viaţă social-politică-economică din Irak în aceşti ultimi şapte ani. Dincolo de orice cifră, mari comentatori de presă americani, care în 2003 au susţinut invadarea Irakului, opinează azi că este încă prea devreme pentru a trage toate concluziile din acest război. Totuşi, încă de pe acum, un lucru este cert pentru ei: preţul plătit a fost foarte mare, iar eficacitatea Americii a fost pusă la îndoială.

autor: Dumitru Constantin

sursa: Revista Clipa- Magazinul actualitatii culturale românesti

(Visited 87 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.