3 martie 1882, s-a născut la Topoloveni, omul politic Ion Mihalache, fondator...

3 martie 1882, s-a născut la Topoloveni, omul politic Ion Mihalache, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc

by -
0 431
Ion Mihalache
Cine a fost Ion Mihalache?

Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător. În Primul Război Mondial, Ion Mihalache s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești, fiind decorat cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. A organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă.

După Primul Război Mondial, a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaților, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria, împreună cu Barbu A. Știrbey. În acest discurs, regele făgăduia pământ țăranilor și i-a însuflețit să lupte eroic la Mărăști, Mărășești și Oituz.

După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod. Ion Mihalache deținea funcția de ministrul agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 – 12 martie 1920).

O realizare deosebită care a dat conținut și profunzime învățământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de „Legea lui Ion Mihalache”) prin care, pentru instruirea elevilor, s-au atribuit școlilor agricole terenuri în suprafață de circa 100 ha, iar celor horticole de 25 de ha.

În anul 1926, Partidul Țărănesc se unește cu Partidul Național Român, condus de Iuliu ManiIon Mihalacheu. Acesta devine președintele partidului, iar Mihalache vicepreședinte.

În concepția lui Mihalache, progresul țării nu consta în industrializare ci în agricultură. El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către țăranii improprietăriți la întoarcerea de pe front. Pentru a-și pune în aplicare ideile, a organizat obștea sătească de la Topoloveni-Argeș să producă rentabil pe suprafețe optime, asociindu-i pe țărani într-o cooperație cu rezultate notabile în plan economic și social. La Topoloveni, țăranii au beneficiat de școli superioare, de asistență medicală, de cămin cultural, de băi comunale și, în general, de un standard civilizat de existență.

Între 1928 și 1930, Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în guvernele național-țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu. Din 1930 până în 1933 ocupă funcția de ministru de externe, tot în guvernele național-țărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescu și Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu.

În 1941, a solicitat mobilizarea sa și a îmbrăcat din nou haina militară pentru câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu.

După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Ion Mihalache a decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

Exterminarea lui Ion Mihalache / Mărturia lui Cicerone Ioanițoniu, preluată de pe situl Procesul Comunismului

După condamnarea celor doi conducători ai vieţii politice româneşti, s-au deschis larg porţile represiunii comuniste în România: îngenuncherea tovarăşilor de drum, alungarea Regelui Mihai, condamnarea conducerii Partidului Social-Democrat In¬dependent, în frunte cu C. Titel Petrescu, valuri succesive (fiecare cu mii şi mii) de arestări: 15 mai 1948 (legionarii), 18 iulie 1948 (vechii poliţişti), 3-5 martie 1949 (ridicarea moşierilor), 15 august 1949 (tăvălugul contra P.N.Ţ.), 5 mai 1950, arestarea tuturor care serviseră la înfăptuirea României Mari şi administrarea ei de după 1918 până în 1945, şi care mai erau în viaţă. Odată teroarea dezlănţuită, ea nu va înceta nici după 1964, când politicii vor fi scoşi din celulele care deveniseră prea strâmte şi vor fi vărsaţi în marea închisoare denumită de acum înainte România şi care va dura până la sfârşitul lui 1989.

Articol complet pe RBN Press.

(Visited 78 times, 1 visits today)

SIMILAR ARTICLES

0 1259

0 1537

NO COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.